- Organizaţiile şi existenţa noastră cotidiană
Oamenii sunt prin natura lor sociabili, de aceea se spune că istoria umanităţii se întrepatrunde cu istoria organizaţiilor sociale.
Prima dată au fost familiile şi triburile mici normale, apoi au apărut aşezările permanente cu comunităţi tribale. În continuare s-au dezvoltat statele feudale şi în sfârşit au apărut statele naţionale.
Această evoluţie organizaţională s-a accentuat în timpul revoluţiei industriale şi după această perioadă.
De fapt, în decursul secolelor s-au petrecut schimbări accentuate, ca de pildă, lumea occidentală s-a transformat dintr-o societate predominant agrară, orientată spre familie, spre grupuri reformale şi mini comunităţi, într-o societate industrială complexă, caracterizată prin apariţia şi existenţa unor organizaţii mari, formale.
Organizaţiile nu sunt ceva corelat sau fenomene interpersonale, ele sunt irevocabil implicate în viaţa noastră de fiecare zi. Sunt o parte adânc înrădăcinată în existenţa noastră cotidiană:
- ne naştem într-o familie cu ajutorul unei organizaţii;
- ne petrecem o mare parte din viaţa noastră în instituţii de educaţie şi iniţiere;
- organizaţiile de muncă sunt acelea unde consumăm cea mai mare parte din
viaţa noastră activă, în cadrul unor relaţii formale şi informale;
- cu excepţia schimbărilor, toţi suntem implicaţi în viaţa cotidiană într-o
diversitate mare de grupuri şi organizaţii;
În sensul cel mai general cultura se referă la modelul de viaţă al unui popor.
Indivizii au urmat întotdeauna anumite căi sau moduri de comportare care devenind curente sau obişnuite s-au transformat astfel într-un model, respectiv o mulţime de percepte cu o semnificaţie anume.
Societăţile se deosebesc în mod esenţial prin modelele lor culturale iar comparaţiile transculturale sunt posibile tocmai pentru că putem identifica asemănări chiar în mijlocul diferenţelor culturale.
Cultura se referă la modalitatea în care existenţele umane înţeleg lumea.
În sensul cel mai larg cultura defineşte şi exprimă atât atitudinile cât şi comportamentul. Ea reprezintă o modalitate de existenţă, evaluare şi acţiune împărtăşită de o colectivitate şi transmisă din generaţie în generaţie.
Cultura cuprinde conceptul de moralitate determinând fiecare grup de oameni să afle ce este drept şi ce este corect şi învaţă indivizii cum trebuie făcute lucrurile sau cum trebuie îndeplinite sarcinile.
Cultura este împărtăşită de toţi membri unui grup, în acelaşi fel formându-se baza pentru viaţa socială sau comună.
Totodată cultura este şi un fenomen care se dezvoltă în timp, ea presupune o continuitate fluidă „trecut – prezent – viitor”.
Viaţa socială depinde de întinderea conformismului legat de înţelegerile şi percepţiile care alcătuiesc o cultură dată, dar aceleaşi înţelegeri şi perceperi împărtăşite sunt în continuă evoluţie şi schimbare.
Oamenii modelează cultura respectivă dar în acelaşi timp sunt ei înşişi modelaţi de ea.
Condiţionarea culturală este adânc înrădăcinată în subconştientul nostru şi adesea recunoaştem propriile noastre atribute culturale numai când suntem în faţa altor culturi.
- Managementul transcultural
Obiectul final al antropologiei culturale constă în afirmaţia următoare: ,,înţelegerea omului în toate societăţile”.
Astfel, înţelegerea se dezvoltă printr-o lărgire a teoriilor comportării umane, teorii care prevăd o înţelegere a modului cum şi de ce culturile iau formele pe care le au. Totodată, organizaţiile trebuie să înţeleagă cum şi de ce culturile arată ca atare pentru că ele trebuie să funcţioneze în aceste culturi diferite. Nici o organizaţie nu poate funcţiona eficace fără înţelegerea tuturor aspectelor mediului ei.
În trecut (chiar şi în perioadele mai apropiate) organizaţiile acordau o atenţie deosebită aspectelor politice, tehnologice, economice, istorice, dar ele ignorau puterea influenţei culturale. Dar această atitudine nu poate să asigure o productivitate de lungă durată.
O sarcină principală a managementului transcultural este deci, să facă organizaţiile mult mai conştiente de mediul lor ambiant, de mediul cultural.
- Trăsăturile culturale universale
Mulţi specialişti şi cercetători au analizat cele 164 de definiţii separate ale culturii pe care Kroeber şi Klunckhohn le-au clasificat în 1952 şi au ajuns la următoarea definiţie: “cultura reprezintă cunoştinţele, credinţele, artele, legile, normele morale, obiceiurile şi alte capacităţi ale unui grup, care îl distinge şi de alte grupuri”.
În anul 1945 George Murdock a identificat o listă exhaustivă a trăsăturilor culturale universale comune pentru toate culturile. În acord cu această teorie culturile pot fi examinate în termenii fiecăreia din aceste variabile, pentru a sugera
atât asemănările cât şi deosebirile. Totuşi această listă nu prevede o metodă practică şi structurală pentru analiza unor astfel de diferenţe, nici nu identifică variabile cu implicaţii semnificative în comportament şi în atitudini din mediul de muncă.
După Murdock trăsăturile culturale comune pentru toate culturile sunt următoarele:
- Confecţionarea uneltelor şi regulile de locuire
- Mesele
- Facerea focului
- Gătitul
- Alimente interzise
- Ospitalitatea
- Igiena locuinţei
- Igiena corpului
- Educaţia curăţeniei
- Educaţia generală
- Stilurile părului
- Medicina practicată
- Munca practicată
- Munca cooperatistă
- Organizarea comunităţii
- Divizarea muncii
- Regulile moştenite
- Legile moştenite
- Sancţiuni penale
- Guvernare
- Nomenclatura rudelor
- Politica populaţiei
- Drepturi de proprietate
- Restricţiile sexuale
- Interdicţia incestului
- Împodobirea corpului
- Rudele apropiate (familie)
- Sporturi atletice
- Etică
- Etichetă
- Etnobotanică
- Alegere
- Dansul
- Jocuri
- Gesturi
- Muzică
- Limba
- Legile noi
- Mariajul
- Divinităţile
- Interpretarea viselor
- Concepte despre sfârşitul lumii
- Cosmologia
- Credinţa în vindecare
- Universul chirurgiei aplicate
- Concepţiile sufletului
- Mitologia
- Abstracţia
- Jeluire
- Uzanţe pregnante
- Îngrijire postnatală
- Împăcare
- Existenţele supranaturale
- Obiceiurile puberilor
- Ritualurile religioase
- Nume personale
- Controlul vremii
- Semnificaţiile trupului
- Diferenţe de statut
- Petreceri
- Nume de familie
- Nume de botez
- Folositor
- Lipsa superstiţiilor
- Felicitări
- Darea cadourilor
- Etapele vârstei
- Vârsta de angajare
- Vizitarea rudelor
- Păstrarea valorilor
71). Acceptarea culturilor străine
– adaugăm acest ultim aspect, deoarece
constatarea, acceptarea şi respectarea dimensiunilor culturale străine sunt foarte importante pentru o cultură dată.
- Managementul transcultural şi cele trei căi de abordare
În general, sunt cunoscute trei abordări pentru managementul transcultural:
- Abordarea universală – care afirmă că sunt puţine diferenţe printre manageri aparţinând unor culturi diferite şi că teoriile şi practicile de management se pot transforma uşor de la o cultura organizaţională la alta.
Această şcoală accentuează mai mult asemănările dintre culturi diferite decât
diferenţele.
- Abordarea economică – care în contrast cu cea prezentată anterior accentuează faptul că asemănările şi diferenţele economice dintre noţiuni şi/sau grupuri de noţiuni ar putea să determine sarcinile managerului.
- Abordarea culturală se concentrează pe studierea modului în care diferenţele atitudinale şi comportamentale determină sarcinile managerului.
Aceleaşi abordări contribuie la înţelegerea procesului de management din punct de vedere al culturii.
Business-ul internaţional a preferat în mod tradiţional să folosească, cu prioritate, aproape exclusiv, date uşor cuantificabile (de exemplu: diferenţieri în monedă, taxe, legislaţie) şi mai puţin date mai abstracte sau sensibile.
Până în anii 1970 în general, toate raporturile conferinţelor internaţionale arată că firmele multinaţionale nu culeg aproape nici o informaţie despre ţările gazde.
