Sistemul expert separă cunoştinţele referitoare la problemă (descrise într-o baza de cunoştinţe) de mecanismul de exploatare a acestora (realizat printr-un motor de inferenţă).
Arhitectura tipica cuprinde:
- Baza de cunoştinţe care include:
- baza de fapte – un ansamblu de cunoştinţe brute, elementare, referitoare la un domeniu specific; de exemplu: pentru diagnosticarea problemelor financiare ale unei firme in baza de fapte reţinem forma de organizare, capitalul social, cifra de afaceri, tipul de reţea comercială din care face parte.
- baza de reguli sau cunoştinţe deductive din care pot fi exprimate cunoştinţele expertului uman cu privire la problemele de rezolvat.
- metaregulile prin intermediul cărora sistemul expert e capabil sa aplice o strategie.
- Motorul de inferenţă – permite consultarea, interpretarea si corelarea cunoştinţelor în vederea efectuării raţionamentelor şi a obţinerii concluziilor logice.
Modul de funcţionare al acestuia porneşte de la baza de cunoştinţe, caută reguli potenţial aplicabile, procedează la selecţia acestora prin metareguli şi defineşte regula ce se va aplica prima. Aplicarea permite deducerea unor noi fapte si a unor noi reguli.
Exista 2 moduri de funcţionare a mecanismului:
- modul de „înlănţuire în faţă” care porneşte de la faptele verificate si foloseşte reguli aplicabile pentru a îmbogăţi baza de fapte;
- modul de „înlănţuire înapoi” în care sistemul e guvernat de scopuri.
Motorul de inferenţă pleacă de la obiectivul vizat si se întoarce la reguli căutând sa regăsească fapte ce trebuie verificate in vederea atingerii scopului. Cele două moduri pot fi combinate in practica.
- Mecanismul de asistare în determinarea cunoştinţelor Aceasta componenta asigura:
- furnizarea explicaţiilor referitoare la raţionamentele folosite;
- furnizarea concluziilor;
- explicarea cauzelor ce au condus la determinarea unor concluzii incoerente (nevalidate de expertul uman).
