Tehnologia informaţiei reprezintă activitatea de achiziţie, procesare, stocare şi diseminare a informaţiilor folosind reprezentări grafice, textuale şi numerice obţinute prin utilizarea unei combinaţii între tehnica electronică de calcul şi telecomunicaţii.
Componentele tehnologiei informaţiei sunt:
- computere – maşini electronice de calcul capabile să proceseze rapid şi corect datele, să le stocheze şi să le disemineze;
- telecomunicaţii – transmiterea informaţiei prin diverse mijloace (telefon, fax, radio, etc.). Telecomunicaţiile joacă un rol major în tehnologia informaţiei motiv pentru care în prezent telecomunicaţiile cunosc o dezvoltare impresionantă (cabluri optice, transmisii prin satelit, reţele de computere, etc.). Impactul tehnologiei microelectronice în sistemul informaţional este considerabil daca ne raportăm la avantajele pe care aceasta le aduce: creşterea productivităţii procesării informaţiei, îmbunătăţirea calităţii informaţiei, motivarea profesională a operatorilor, reducerea personalului, redarea rapidă a informaţiei.
Strategia de management sub influenţa tehnologiei informaţiei
Trebuie subliniat că tehnologia informaţiei impune implementarea unui Sistem Informatic pentru Management (SIM) integrat, care:
- se suprapune peste sistemul informaţional al organizaţiei şi îl modifică la nivelul structurii organizatorice precum şi la nivelul subsistemelor funcţionale;
- se suprapune peste procesele de management din structura organizatorică, la nivel funcţional;
- influenţează direct luarea deciziilor pe baza managementului cunoştinţelor şi utilizării, prin prisma tehnologiei informaţiei, a sistemelor expert (SE) de asistare/luare a deciziilor şi a Băncilor/bazelor de Cunoştinţe (BC)exploatabile de către SE, pe baza Inteligenţei Artificiale (IA);
- transformă stilul de lucru şi rolul fiecărui angajat;
- modifică structura de management şi concepţia în exercitarea atribuţiilor prin folosirea metodelor oferite de către tehnologia informaţiei, având drept scop final „managementul fără hârtii” şi un management dinamic.
Cele cinci mari concepte de lucru induse de Tehnologia Informaţiei (TI) în cadrul managementului sistemului informaţional al unei organizaţii sunt:
- Protecţia datelor este vitală pentru prevenirea accesului neautorizat, a distrugerii sau modificării lor, a furturilor de informaţii sau a infiltrării de viruşi informatici.
- Interoperabilitatea. Echipele de lucru intedisciplinare şi proiectele comune necesită partajarea informaţiilor în cadrul diferitelor sisteme de calcul.
- Interfeţele. Interfeţele îmbunătăţite cresc nivelul de prezentare şi interpretare a datelor între diferitele echipe de lucru.
- Comunicaţiile. Comunicaţiile dintre echipele de lucru în cadrul Internet, în cadrul Intranet-urilor şi transmisiile de date necesită capacităţi sporite de lăţimi de bandă precum şi infrastructuri speciale de comunicaţii (transmisii de date prin canale celulare CDCP, prin canale satelit -VSAT, sau Sisteme Personale de Comunicaţii – PCS).
- Managementul datelor. Accesul la volumele masive de date şi cunoştinţe stocate în antrepozite sau bănci de date şi cunoştinţe, larg răspândite geografic, pune accentul pe acurateţea încărcării, regăsirii, etichetării şi utilizării acestora.
Impactul tehnologiei informaţiei asupra managementului pune în evidenţă o serie de avantaje şi dezavantaje din punct de vedere social dar şi economic. pentru lucrători apar ca avantaje: noi îndeletniciri, acces uşor la informaţie, mijloace rapide de remediere a erorilor, oportunităţi pentru cei ce lucrează la întreţinere, mai multe locuri de muncă pentru programatori şi operatori. Principal ale dezavantaje apar din punct de vedere social prin dispariţia unor posturi (locuri de muncă).
Factorii de risc prin introducerea TI
Introducerea SIM bazat pe TI comportă şi factori de risc ce acţionează asupra SI existent. Următoarele aspecte sunt considerate ca factori de risc primordial:
- Capacităţile integrative care afectează limitele actuale de activitate ale unei organizaţii şi prin aceasta percepţiile personalului angajat asupra statutului individual precum şi asupra puterii de acţiune şi decizie;
- Viteza de introducere şi utilizare a TI care afectează modul în care este definită şi efectuată munca – împreună cu sarcinile de lucru conexe – şi sistemele cu reacţie inversă care sunt utilizate peste structura sistemului informaţional.
- Consecinţele dezastruoase ale creşterii costurilor în urma implementării unui SIM ce a fost conceput în mod centralizat, neintegrat sau greşit structurat la nivelele inferioare şi dificil de exploatat, crescând astfel şi riscurile pe care managerii de la toate nivelele precum şi personalul operativ sunt obligaţi să le suporte.
Din punct de vedere organizaţional se impune o adaptare a structurilor, în sensul creării unor unităţi specializate – aşa numitul oficiu electronic, prezentat în fig. 2.4.
Fig.2.4. Oficiul electronic de calcul
Sistemele de procesare a datelor au un rol de baza în colectarea şi procesarea zilnică a tuturor mişcărilor din organizaţie (mişcarea stocurilor, a plăţilor, a producţiei, etc.). În prezent, toate datele semnificative sunt structurate şi colectate în aşa-numita bază de date care dă posibilitatea prin structura sa, unui acces rapid şi eficient la informaţiile necesare luării deciziilor.
Concluzii
Procesul de decizie înseamnă selectarea unei alternative optime de evoluţie a sistemului dintr-o multitudine de variante, luând în considerare circumstanţele date, ceea ce se poate cunoaşte (sistemul informaţional).
Alternativele sunt evaluate cantitativ şi calitativ.
Tehnicile folosite în luarea deciziilor include analiza marginală, analiza eficacităţii costului şi analiza de risc.
Analiza eficacităţii costurilor este folosită pentru alegerea variantei optime atunci când obiectivele sunt mai puţin specifice (de exemplu, reducerea poluării, recalificarea forţei de muncă etc). Costurile estimate pot include nu doar pe cele monetare ci şi pe cele nonmonetare.
Deciziile programate se diferenţiază de cele neprogramate. Deciziile neprogramate sunt folosite pentru probleme nestructurate, deci nu de rutină şi se iau în special la nivelul managerilor de vârf.
Experienţa, experimentul, cercetarea şi analiza alcătuiesc bazele luării deciziei. Baza materială a deciziei (inputul) îl constituie informaţia.
Sistemul informaţional computerizat are următoarele limitări:
1) este costisitor şi dificil de dezvoltat şi implementat;
2) nu este accesibil pentru toate problemele;
3) informaţiile pot fi subiect de sabotaj, pot fi virusate etc.
Pentru determinarea structurii şi dimensiunilor sistemului informaţional se ţine seama de două categorii de factori şi anume:
1) Factori generali:
– mediul în care se desfăşoară activitatea firmei;
– dimensiunea organizaţiei.
2) Factori specifici:
– finanţe;
– marketing;
– resurse umane.
Creşterea continuă a potenţialului total al tehnologiei informaţiei nu poate fi realizată decât în condiţiile unei structuri organizatorice dinamice, a unui management dinamic, descentralizat şi a unei politici de resurse umane ce urmăreşte dezvoltarea unei noi culturi organizaţionale.
