Principalele tipuri de relaţii publice sunt:
- relaţii publice în domeniul afacerilor, desfăşurate de organizaţiile de afaceri într-o competiţie economică puternică;
- relaţii publice în domeniul financiar – bancar, care au obiect de activitate bursele, piaţa de acţiuni şi capital;
- relaţii publice de marketing: testează piaţa şi orientează organizaţiile şi publicul pentru cumpărarea unui produs, articol sau serviciu;
- afaceri publice: relaţiile organizaţiilor de afaceri cu administraţia centrală şi locală, precum şi activitatea proprie de relaţii publice a organizaţiilor guvernamentale;
- relaţii publice în domeniul necomercial (non-profit): sunt cele de caritate, civice, culturale, artistice etc., cuprinzând activităţile desfăşurate de organizaţii care nu urmăresc scopuri comerciale;
- sponsorizări: includ activităţi de cooperare benefică între două organizaţii, cu scopuri complementare: pe de o parte, una dintre organizaţii acordă celeilate sprijin concret de ordin financiar, economic, material, iar cea de-a doua contribuie la sensibilizarea opiniei publice cu privire la reputaţia şi onestitatea primei organizaţii;
- relaţii publice în domeniul mediului înconjurător care sunt specifice organizaţiilor ecologiste şi au rolul de a atenţiona opinia publică despre pericolele provenite din deteriorarea mediului înconjurător, cât şi de a prezenta eforturile companiilor potenţial poluante de a se retehnologiza în scopul protecţiei mediului unde sunt amplasate.
Principalele activităţi de relaţii publice sunt:
- relaţiile cu mass-media (sau informarea publică): prevăd menţinerea contactelor de lucru cu presa din mediul unde funcţionează organizaţia, concretizate în sprijinul acordat jurnaliştilor în activitatea lor, scrierea unor materiale în presă, înlesnirea legăturii dintre jurnalişti şi lideri sau specialişti din organizaţie, verificarea informaţiilor;
- comunicarea directă sau cuvântările în public: vizează managementul activităţilor de comunicare efectivă, faţă în faţă, cu colectivităţi, grupuri de oameni sau indivizi în cadrul unor întâlniri, adunări, conferinţe etc.;
- programe (campanii) de relaţii publice, care au rolul de a analiza problemele de rezolvat între membrii organizaţiei şi conducerea acesteia printr-o comunicare reciprocă şi identificarea momentelor favorabile care pot fi utilizate în acest scop. Lanţul logic de rezolvare a problemelor în cadrul acestor campanii constă în: definirea obiectivelor care urmează a fi îndeplinite, planificarea activităţilor, desfăşurarea concretă a activităţilor, evaluarea acestora;
- consilierea: presupune evidenţierea rolului specialiştilor în relaţii publice în a oferi recomandări de specialitate liderilor firmelor, oamenilor politici şi a altor persoane cu funcţii de conducere cu privire la atitudinile publicului despre o anumită situaţie, comportamentul organizaţiei din care fac parte, răspunsurile care trebuie date în situaţii de criză, mesajele transmise privind unele probleme sensibile;
- activităţi de scriere şi editare: firmele şi specialiştii în relaţii publice se adresează unor grupuri mari de oameni, localizate pe arii extinse şi la distanţe mari. Materialele care se pun la dispoziţie sunt următoarele: rapoarte despre activitatea acţionarilor, rapoarte anuale ale companiilor şi firmelor, comunicate de presă, scenarii pentru filme de prezentare, articole şi editoriale de presă, discursuri pentru diferite ocazii şi pentru un anumit public-ţintă, broşuri de prezentare, ştiri de presă scrisă, radio şi televiziune etc. La acest capitol, Internetul are un rol informaţional decisiv în comunicare;
- construirea identităţii corporatiste: presupune dezvoltarea şi menţinerea unei identităţi proprii a organizaţiei de afaceri prin intermediul publicităţii, mai precis prin prezentarea exactă a numelui şi reputaţiei firmei. Dacă până nu de mult corporaţiile se orientau exclusiv numai spre obţinerea profitului, în prezent ele devin tot mai conştiente de faptul că încrederea publicului se câştigă şi prin participarea activă la soluţionarea problemelor publice. Preocuparea unei companii de a organiza acţiuni de protecţie a mediului înconjurător în campaniile publicitare constă în scopul de a atrage simpatia publică şi de a îmbunătăţi propria imagine. De asemenea, unele organizaţii, pentru a-şi mări capitalul de încredere, acţionează şi în alte direcţii cum ar fi: protecţia muncii, sănătatea, eradicarea discriminărilor grupurilor minoritare şi a diferenţelor sexuale etc.
- activităţi de management: programarea şi planificarea activităţilor în colaborare cu conducerea organizaţiilor; stabilirea bugetelor şi programelor de lucru; administrarea personalului din structurile de relaţii publice;
- producţie de relaţii publice care vizează realizarea efectivă de broşuri de prezentare, rapoarte, prezentări de film, fotografii, postere etc.;
- pregătire profesională: specialiştii în relaţii publice execută activităţi de calificare profesională cu liderii organizaţiilor, cu personalul din subordine, cu purtătorii de cuvânt şi cu alţi membri ai organizaţiei care ţin de acest domeniu;
- organizarea de evenimente speciale: expoziţii, conferinţe de presă, aniversări ale unor momente din activitatea organizaţiilor, competiţii, concursuri, decernări de premii, inaugurarea unor obiective, lansarea unor programe, campanii de strângere de fonduri etc;
- cercetare şi evaluare; scopul este de a reformula şi remodela programele şi strategiile de relaţii publice. Aceste activităţi cuprind: culegerea informaţiilor din interiorul organizaţiei şi din exteriorul ei pentru testarea opiniilor diferitelor categorii de public; analiza situaţiei politice la nivel naţional şi internaţional; monitorizarea materialelor apărute în presă; cunoaşterea atitudinii grupurilor de interese faţă de o stare de fapt; monitorizarea programelor de relaţii publice şi evaluarea acestora în funcţie de impactul lor faţă de public.
