Raporturile de drept administrativ se caracterizează prin două trăsături esenţiale[1]. În primul rînd, unul dintre subiecte este întotdeauna un purtător al autorităţii publice, determinînd, în condiţiile legii, la un anumit comportament din partea celuilalt subiect. În al doilea rînd, este vorba de raporturi de putere, care apar în sfera relaţiilor sociale, reglementate de dreptul administrativ.
Prima trăsătură urmăreşte să individualizeze raporturile de drept administrativ faţă de raporturile de drept civil, în care pot intra şi autorităţile administraţiei publice, autorităţile publice sau structurile nestatale, în timp ce prin cea de‑a doua trăsătură se urmăreşte delimitarea raporturilor de drept administrativ de celelalte raporturi de drept public.
[1] Iorgovan A. Op. cit. (2005), p. 153.
