Detalii
Categorie: Uncategorised
Accesări: 95

De la apariţia sa, conceptul de liberă circulaţie a persoanelor şi-a schimbat înţelesul. Primele prevederi referitoare la acest subiect se refereau numai la libera circulaţie a persoanelor asimilate agenţilor economici, fie angajatori, fie prestatori de serviciu. Conceptul economic original a câştigat treptat un înşeles mai general, acoperind şi noţiunea de cetăţean al Uniunii, independent de orice activitate economică sau distincţii privind naţionalitatea.

În dreptul comunitar, primele prevederi referitoare la libera circulaţie a persoanelor apar în Tratatul de la Roma (1957), care stabileşte “eliminarea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulaţii a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor”[1] şi decide în mod oficial faptul că “ în scopul aplicării prezentului Tratat, şi fără a aduce prejudicii vreunei prevederi speciale incluse în aceasta, este interzisă orice discriminare pe motiv de naţionalitate”[2].

Dispoziţiile Tratatului de la Roma precizează că libera circulaţie a persoanelor este unul din obiectivele fundamentale ce trebuie atins în realizarea pieţei comune. Libera circulaţie a persoanelor urmăreşte, în primul rând, să creeze o piaţă comună a forţei de muncă (din punct de vedere economic) şi să realizeze o mare coeziune a popoarelor în Comunitate prin eliberarea barierelor privind migraţia şi promovarea unei “cetăţenii comunitare”.

Libera circulaţie a persoanelor reprezintă unul din cele patru principii fundamentale ale construcţiei europene (alături de libera circulaţie a bunurilor, serviciilor şi a capitalurilor), unul din drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni.

Aces drept derivă din prevederile legate de cetăţenia europeană prin care toţi cetăţenii Uniunii au dreptul să circule şi să locuiască liber pe teritoriul Statelor Membre, cu respectarea condiţiilor impuse de Tratatul CE şi a măsurilor luate pentru aplicarea acestora. Dreptul la libera circulaţie se traduce prin dreptul fiecărui cetăţean european de a călători liber şi de a rezida în oricare stat membru al Uniunii Europene. Pentru a intra pe teritoriul unui alt stat comunitar, nu trebuie îndeplinită nicio cerinţa sau formalitate specială. 

Libera circulaţie a persoanelor în cadrul Comunităţilor Europene a fost definită în Acordul Unic European (1986) drept una din cele patru libertăţi fundamentale ale Pieţei Interne[3]. Libera circulaţie a persoanelor şi eliminarea controalelor la frontierele interne constituie o parte a unui concept mult mai larg, cel de piaţă internă – ce nu poate fi realizată în condiţiile existenţei unor frontiere interne şi a restricţionării circulaţiei indivizilor.

Noţiunea de cetăţenie europeană îşi are originea în documentele Consiliului European de la Fointaibleau (1984)[4], instituţia cetăţeniei europene a fost creată la nivel formal prin Tratatul de la Maastricht (1993) prin care s-a acordat drept de liberă circulaţie şi de liberă rezidenţă în interiorul Uniunii tuturor cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene. Libera circulaţie a forţei de muncă trebuie să permită ţărilor care se confruntă cu un nivel ridicat al şomajului să exporte din surplusul său către ţările care se înregistrează cu o penurie a mâinii de lucru[5].

Mai mult Tratatul a plasat în domeniul de interes comun al statelor membre şi politica referitoare la azil, problematica trecerii frontierelor externe şi politica referitoare la imigraţie. Prin acest tratat construcţia europeană[6] se axează pe trei piloni: pilonul principal este cel al Comunitaţilor Europene; al doilea pilon se refera la politica externă şi de securitate comună; al treilea pilon priveşte domeniul justiţiei şi afacerilor interne;

Libera circulaţie a persoanelor sau a forţei de munca este una dintre cele patru libertăţi fundamentale şi cade mai mult sub incidenţa pilonului I (Comunitaţile Economice). Totuşi, această libertate fundamentală are multe tangenţe cu pilonul III, întrucât ea implică aspecte legate de respectarea drepturilor omului, dar şi de asigurarea securităţii şi accesului la justiţie în spaţiul european. Această libertate derivă din prevederile legate de „cetaţenia europeană” prin care toţi cetaţenii Uniunii au dreptul să circule şi să locuiască liber pe teritoriul Statelor Membre, cu respectarea condiţiilor impuse de Tratatul CE[7] şi a măsurilor luate pentru aplicarea acestora.

Accesul la locurile de munca din alt Stat Membru decat cel de origine este un aspect fundamental al liberei circulaţii a persoanelor din Uniunea Europeana, deoarece aceasta libertate, stabilită prin Articolul 39 al Tratatului CE, include dreptul de a căuta un loc de munca şi de a munci în orice Stat Membru, ca angajat sau ca persoana fizica autorizată.

Prin Tratatul de la Amsterdam, drepturile cetăţenilor comunităţii au fost lărgite în sensul[8] că:

  • UE are dreptul să ia toate măsurile necesare combaterii oricăror discriminari bazate pe sex, rasă, origine etnică, religie şi convingeri politice, handicap, vârstă sau orientare sexuală; promovarea egalitaţii de şanse în materie de asigurări sociale şi găsirea unui loc de munca;
  • Introducerea conceptului de cetăţenie europeană este condiţionată de cea la nivel de stat membru;

            Au fost reconfirmate câteva valori de bază ale drepturilor cetăţenilor comunitari şi anume: abolirea pedepsei cu moartea; recunoşterea rolului voluntariatului; asigurarea persoanelor handicapate; libertatea presei şi libertatea de exprimare prin mass-media; rolul organizaţiilor publice de credit şi economii etc

Prin politica sa, Uniunea Europeană are în vedere crearea unei zone europene de libertate, securitate şi justiţie în care nu mai este nevoie de controlul persoanelor la frontierele interne, indiferent de naţionalitate.

 

[1] www.europeana.ro – Tratatul de la Roma, Art.3

[2] www.europeana.ro – Tratatul de la Roma, Art.7

[3] Crăcană Mihaela, Căpăţână Marcel – Libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor, Ed. Tritonic, Bucureşti,  2007, pag.22

[4] Niţă Dan, Dragomir Eduard – Cetăţenia Europeană, Ed. Nomina Lex, Bucureşti, 2000, p.54

[5] Stoica Camelia – Libera circulaţie a persoanelor în Uniunea Europeană, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2001, pag.63

[6] Fuere Augustin – Instituţiile Uniunii Europene, Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2002, pag.20

[7] Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene, redenumit în 1993 Tratatul de constituire a Comunităţii Europene - fost semnat la data de 25 martie 1957 la Roma si intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

[8] Dumitrescu Sterian., Niţă Ion, Ciochină Iuliana – Guvernanţa U.E., Ed. Independenţa Economică, Piteşti 2008, pag.60

Detalii
Categorie: Uncategorised
Accesări: 32

1. Introducere
1.1. Aceasta notificare de confidentialitate face parte integranta din Termenii si conditiile administrare.info si se aplica datelor personale colectate prin intermediul domeniului administrare.info. Activitatile de prelucrare a datelor cu caracter personal se desfasoara sub responsabilitatea Administratorul site-ului/aplicatiei.
1.2. Activitatile de prelucrare a datelor cu caracter personal se desfasoara sub responsabilitatea Administratorul site-ului in calitate de operator.
1.3. Puteti contacta responsabilul cu protectia datelor prin e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

2. Tipuri de date personale pe care le putem colecta
2.1. Pentru a gestiona administrare.info si pentru a va oferi o navigare imbunataita, atat Administratorul, cat si furnizorii nostrii de servicii au interesul legitim de a utiliza cookie-uri sau semnalizatoare web, pentru a colecta date agregate. Utilizarea de cookie-uri se face pentru a permite afisarea corecta a continutului, crearea si retinerea de date de autentificare, personalizarea interfetei, imbunatatirea serviciului prin implementarea si testarea de solutii tehnice. Astfel, este posibil ca prin modulele cookie sau tehnici similare sa colectam date personale precum: adresa IP, ID-ul dvs. de cookie, navigatorul de internet, locatia, paginile web pe care le accesezi pe site-urile noastre, anunturile pe care le-ai vizualizat sau pe care ai dat click;
2.2. Pentru optiuni si informatii suplimentare despre modul in care folosim modulele cookie si alte tehnologii de urmarire si modul in care le puteti controla va rugam sa consultati Politica de cookie-uri (hyperlink catre politica).
2.3. In lista de mai jos gasesti mai multe informatii despre modul de schimbare a setarilor legate de modulele cookie pentru navigatorul pe care il utilizezi:

3. Drepturile tale
Sub rezerva anumitor dispozitii legale aplicabile, Utilizatoriilor le sunt garantate urmatoarele drepturi in legatura cu prelucrarea datelor cu caracter personal:

  • Dreptul de a fi informat;
  • Dreptul de a obtine din partea noastra o confirmare ca se prelucreaza sau nu date cu caracter personal care ii privesc si in caz afirmativ, acces la datele respective si informarea corespunzatoare;
  • Dreptul la rectificare oricaror date cu caracter personal incorecte sau incomplete;
  • Dreptul la stergerea datelor cu caracter personal ("dreptul de a fi uitat") in cazul in care Utilizatorul isi retrage consimtamantul, prelucrarea nu mai este necesara sau prelucrarea respectiva este contrara legii;

Pentru orice solicitare legata de utilizarea datelor tale personale, ne poti contacta la:
Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Va incurajam sa mentineti setarile personale si datele personale complete si curente.
Echipa noastra va depune toate eforturile necesare pentru solutionarea intr-un timp cat mai scurt a solicitarilor tale.

4. Conectarea altor site-uri web
4.1. Pe site-ul  administrare.info, poti intalni legaturi catre alte site-uri pentru informarea ta. Aceste site-uri pot functiona independent de administrare.info si pot avea propriile notificari, declaratii sau politici de confidentialitate. Iti recomandam sa le treci in revista pentru a intelege cum pot fi procesate datele personale in legatura cu acele site-uri, intrucat nu suntem responsabili pentru continutul site-urilor care nu apartin sau care nu sunt gestionate de Administratorului Site-ului/aplicatiei sau pentru utilizarea sau practicile de confidentialitate ale acelor site-uri.

5. Retele sociale
5.1. In functie de alegerile facute cu privire la setarile de pe diferite site-uri de socializare si/sau in combinatie cu setarile de pe paginile administrare.info, anumite date personale pot fi partajate cu administrare.info, in legatura cu activitatile si profilurile de socializare.  Atunci cand participi la diferite forumuri ale mediilor de socializare, precum Facebook, Twitter, Yammer, Pinterest, Instagram, LinkedIn etc., trebuie sa fii familiarizat cu ele si sa intelegi instrumentele oferite de aceste site-uri care iti permit sa faci alegeri cu privire la modul in care partajezi datele personale pe profilurile de pe mediile de socializare.
5.2. administrare.info este angajat in practicile sau politicile de confidentialitate ale acestor terti, precum si in propriile noastre reguli interne privind mediile de socializare si aceasta politica de confidentialitate, asadar citeste notificarile de confidentialitate aplicabile, termenii de utilizare si informatiile aferente privind modul in care datele personale sunt utilizate in aceste medii de socializare.

6. Cum iti protejam datele personale
6.1. Ne asumam si luam in serios responsabilitatea noastra de protectie a datelor personale pe care ni le incredintezi. Astfel, pentru a evita pierderea, utilizarea necorespunzatoare sau accesul neautorizat, Administratorului Site-ului/aplicatiei utilizeaza o varietate de tehnologii de securitate si proceduri organizationale pentru a ajuta la protejarea datelor personale. De exemplu, implementam comenzi de acces, utilizam firewall si securizam servere si criptam anumite tipuri de date, precum informatii financiare si alte informatii importante.

7. Modificari ale notificarii de confidentialitate
7.1. Serviciile oferite de administrare.info evolueaza in permanenta, iar forma si tipul serviciilor oferite se pot modifica din cand in cand fara aviz prealabil. Din acest motiv, ne rezervam dreptul de a schimba sau a adauga din cand in cand aceasta notificare de confidentialitate, iar orice revizuiri de continut vor fi postate pe site-urile noastre sau vor fi trimise printr-o notificare push prin intermediul aplicatiei sau prin e-mail.
7.2. Vom posta un anunt important pe pagina notificarii de confidentialitate pentru a te instiinta cu privire la orice modificari semnificative aduse acestei notificari de confidentialitate si vom indica in partea superioara a anuntului data la care s-a realizat cea mai recenta actualizare.
7.3. Noua notificare de confidentialitate va intra in vigoare la data postarii. Daca nu esti de acord cu notificarea revizuita, trebuie sa iti schimbi preferintele sau sa ai in vedere intreruperea utilizarii serviciilor administrare.info. Daca accesezi sau utilizezi in continuare serviciile noastre dupa intrarea in vigoare a acestor schimbari, inseamna ca esti de acord sa respecti notificarea de confidentialitate revizuita.

14. Cum ne puteti contacta
Contacteaza-ne la adresa: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
*Nota:
Prezenta politica de confidentialitate se completeaza cu termenii si conditiile de utilizare a serviciilor Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Detalii
Categorie: Uncategorised
Accesări: 93

Competitivitatea internațională a economiilor este măsurată în general printr-o serie de indicatori ce pot fi grupați în funcție de orizontul de timp avut în vedere în: i) indicatori pe termen scurt și ii) indicatori pe termen lung și în funcție de nivelul la care se intenționează măsurarea și analiza competitivității în: i) indicatori microeconomici, respectiv ii) indicatori macroeconomici.

Deși clasificările în funcție de diferite criterii, adecvate scopului investigației, contribuie în general la mai buna înțelegere a conținutului competitivității economiei, în practică nu există un unic indicator, unanim acceptat, care să reflecte de o manieră globală și satisfăcătoare nivelul de competitivitate internațională a unei economii. In modelele analitice, indicatorii care măsoară competitivitatea economiilor sunt considerate variabile dependente. In ceea ce privește variabilele independente, rolul acestora în modelele analitice poate fi jucat de factorii determinanți ai competitivității economice, care pot fi grupați, la rândul lor, în factori ce țin de comportamentul întreprinderilor și factori de influență de natura intervențiilor guvernamentale, care acționează asupra economiei în ansamblu sau asupra unor ecosisteme mai largi în cadrul economiei [57]. Astfel, politicile economice cu aplicabilitate generală, cum sunt cele fiscale, de investiții publice, monetare, de reglementare a pieței de capital și a concurenței, politicile în domeniul educației și al CDI țintesc atât sporirea atractivității mediului de afaceri, cât și competitivitatea firmelor rezidente, determinant al competitivității internaționale a economiei. Alte politici publice pot ținti exclusiv atragerea de investiții străine directe și creșterea competitivității firmelor rezidente prin politici industriale adecvate.

O tratare a competitivității, orientată din punctul de vedere al prețului produsului, dar și al catalizatorilor competitivității firmei o întâlnim la economistul S. Nohailîc [35], unde autorul explică noțiunile de competitivitate-preț (capacitatea de a înfrunta concurența la nivel de prețuri) și competitivitate în afara prețului (bazată pe calitate, inovare etc.). Credem că aceste enunțuri ajută la stabilirea priorităților companiilor și la formarea elementului strategic de acțiune, precum și la stimularea rezervelor interne ale agentului economic. In lucrarea „Competitivitatea: noțiune, argumentare științifică, factori determinanți, evaluare” [55], autorul, A. Smîc prezintă competitivitatea într-un mod comparativ, evolutiv (de la teoria ricardiană la studiile lui M.Porter), dar și din punctul de vedere al evaluării competitivității de către diverse organizații internaționale. O atare elucidare a subiectului permite crearea unei baze reale, individualizate a înțelegerii și stabilirii factoriale a competitivității, dar și metodologiei de tratare a potențialului entității economice.

In opinia noastră, în urma reflectării tuturor lucrărilor enunțate mai sus, putem deduce o structurare adecvată termenului specificat, în ideea de a înțelege complexul sistem care leagă competitivitatea cu toate nivelele economice, dar și aportul elementului strategic în acest studiu. Astfel, crearea unui mediu competitiv (deci implicarea acțiunilor de gestionare a proceselor) ține, în orice caz, de asigurarea unor criterii esențiale, cum ar fi: crearea unei baze de producție competitive; stimularea producției naționale competitive; crearea modelelor de gestiune eficientă; consolidarea abordării strategice, la nivel de companie, ramură, economie națională. Cu ajutorul unor astfel de elemente-cheie, am putea nu doar determina nivelul competitivității entităților economice și a producției diverselor sectoare ale economiei naționale, dar și realiza o matrice de acțiuni pe termen mediu-lung (pe categorii economice aparte, ceea ce ar aduce mai multă claritate și acțiune focalizată), fapt ce implică atât aspectul strategic, cât și factorii de răspundere, scopul final și activitățile necesare pentru a-l atinge. Conceptul competitivității este, totodată, nemijlocit legat de conceptul producției, fapt ce ne indică o strânsă interrelaționare, de fapt, o simbioză între aceste două elemente - producția trebuie să fie competitivă, iar competitivitatea bazală este cea de la nivelul producției.

Detalii
Categorie: Uncategorised
Accesări: 76

În societatea contemporană, modernizarea structurii economiei naționale este de neconceput fără existența unor programe de investiții bine alcătuite, deoarece investițiile reprezintă suportul material al creșterii economice. Numai pe baza calculelor, resursele materiale și umane disponibile pot fi orientate spre domeniile de eficiență maximă, spre acele ramuri care determină progresul economiei naționale în ansamblu. Atragerea investitorilor străini reprezintă un proces complicat pentru orice economie în dezvoltare, deoarece investițiile străine constituie una dintre cele mai sigure metode de stimulare a creșterii economice [90]. Actualmente, în contextul internațional, o importanță deosebită o deține orientarea strategică a investițiilor, care presupune că managerii trebuie să cunoască nu numai mediul socioeconomic actual, dar și pe cel viitor, să identifice cauzele care se află la baza schimbărilor.

În perioada de tranziție la economia de piață, pe care o trece republica noastră, investițiile constituie un rol destul de important în ceea ce privește redresarea economiei, deblocarea producerii de mărfuri, revitalizarea exporturilor, crearea locurilor noi de muncă ș.a. O economie slab dezvoltată necesită în perioada de tranziție alocări financiare externe [88]. Statul, care încearcă să depășească criza economică și mediul economico-social destul de dificil, depune eforturi de implementare a reformei de structură pentru a diversifica infrastructura de piață națională. În Republica Moldova există o atitudine contradictorie referitor la investițiile străine. Pe de o parte, investițiile străine sunt privite ca un pericol pentru siguranța economică a țării, pericol care rezultă din deschiderea economiei țării cu o competitivitate joasă, concurența neloială din partea producătorilor străini etc., care pot conduce spre acapararea pieței interne de către producătorii din străinătate. Pe de altă parte, este o tendință spre dereglementarea economiei, asigurarea intrării libere pe piața Moldovei, crearea unui sistem de facilități pentru activitatea capitalului străin. Ambele opinii au dreptul la existență și argumente obiective, unul dintre care este dependența directă dintre creșterea economică și investiții [81]. Considerăm că politica investițională a Republicii Moldova trebuie să fie orientată spre atragerea capitalului străin și a noilor tehnologii. Dar acest proces nu trebuie să decurgă spontan, ci trebuie controlat și reglementat de stat și, dacă este nevoie, într-un mod foarte riguros. Oferirea unui regim de facilități investitorilor străini în toate domeniile economiei este inoportun și periculos pentru siguranța acestei economii. Este necesară o politică investițională selectivă cu determinarea priorităților, a domeniilor „închise” și „deschise” pentru capitalul străin, dezvoltarea unor firme de participare a capitalului străin care ne-ar avantaja, în primul rând, să se pună accent pe investiții directe și să se participe la procesul de realizare a producției. Politica investițională trebuie să fie transparentă și cu un caracter previzibil. Investitorii, de fapt, precum și ceilalți participanți la viața economică, au nevoie de unele „condiții de joc” foarte clare și efective și de un „juriu” obiectiv din partea organelor de conducere la toate nivelele [63]. Putem evidenția două probleme esențiale, care au atribuție la sfera investițională a Republicii Moldova și care par să fie obstacolul principal în atragerea investițiilor străine. Prima și cea mai importantă este legislația. Politica fiscală, monetar- creditară și vamală sunt pilonii politicii investiționale. Nu există un sistem de garanții și asigurări pentru contracte de creditare, expertize ale proiectelor de creditare, ceea ce sporește riscul investițional la un grad foarte înalt. A doua problemă este reprezentată de barierele administrative sau, cu alte cuvinte, de birocrație. De asemenea, ar fi important instalarea unor bariere protecționiste pentru pătrunderea capitalului străin în sferele de însemnătate strategică din punctul de vedere al intereselor. O politică investițională eficientă are drept consecințe, cel puțin din punct de vedere teoretic, înregistrarea succeselor pentru principalii indicatori macroeconomici și sociali, nivelul produsului intern brut, activitatea eficientă a întreprinderilor de stat și private, evoluția procesului investițional, stabilizarea prețurilor și aprecierea monedei naționale, creșterea nivelului de trai al populației și a nivelului de ocupare a forței de muncă etc. Realitatea însă este că puțini din acești parametri au înregistrat rezultatele scontate. Dar în pofida obstacolelor, statul a întreprins măsuri constructive pentru promovarea politicii în domeniul investițional, drept dovadă servind fondarea Agenției Naționale pentru atragerea investițiilor. Rolul ei constă în promovarea capacităților investiționale ale Republicii Moldova, promovarea imaginii favorabile a Republicii Moldova pe plan internațional, oferirea de servicii preinvestiționale investitorilor străini, promovarea proiectelor investiționale, îmbunătățirea cadrului legislativ în domeniul investițiilor ș.a. In prezent, Agenția a fost încorporată în cadrul organizației MEPO (Moldova Export Promotion Organisation) și, începând cu 2002, își exercită activitatea într-o componență nouă. O politică națională de atragere a investițiilor ar fi și crearea de către guvern a zonelor economice libere.

  1. Comunismul în România
  2. Lucrari la comandă
  3. Elementele şi evoluţia sistemului valutar financiar-internaţional: sistemele valutare internaţionale de la Paris, Genova, Bretton Woods, Jamaica
  4. Conceptul de comunicare de masă

Cele mai citite