Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Liberalismul pune libertatea individului în calitate de valoare supremă şi în relaţiile internaţionale. Dacă pe plan intern, puterea statului trebuie limitată de răspunderea democratică faţă de proprii cetăţeni, de nevoia de a respecta cerinţele economiei de piaţă şi normele de drept, toate aceste convingeri trebuie transpuse în plan internaţional, rezultând astfel şi o stabilitate în relaţiile dintre state.

O primă prioadă de afirmare a teoriilor liberale a fost cea interbelică (Norman Angell, Woodrow Wilson, Alfred Zimmern), expresia practică sumpremă a acesteia fiind Societatea Naţiunilor a lui Wilson. În epocă, adversarii liberalismului etichetau pe autorii liberali drept „idealişti”.

Eşecul Societăţii Naţiunilor şi cel de-al doilea război mondial au marginalizat liberalismul pentru o bună perioadă de timp. Abia după prăbuşirea comunismului şi a sistemului bipolar, odată cu aparenta victorie a „democraţiei liberale” în plan global, teoriile liberale concurează serios pe cele realiste.

Conform analizelor lui Robert Keohane, se pot distinge trei tipuri de liberalism:

  1. Liberalismul comercial, promovează schimbul şi comerţul peste graniţele statelor; interdependenţa economică între state va reduce stimulii pentru folosirea forţei, şi va mări costurile războiului, descurajându-l;
  2. Liberalismul republican, sprijină propagarea democraţiei în rândul statelor, astfel guvernele devenind mai responsabile faţă de cetăţeni, şi promovând mai reţinut interesele elitelor economice şi militare. Premisa ar fi ca democraţiile sunt mai paşnice decât regimurile tiranice;
  3. Liberalismul regulator, caută să promoveze domnia legii în relaţiile internaţionale, deopotrivă la nivelul organizaţiilor şi practicilor.

Autori şi lucrări de referinţă:

  • Francis Fukuyama, The End of History and the Last Man (1992):
    • La sfârşitul secolului al XX-lea, combinaţia democraţie liberală – capitalism s-a dovedit superioară oricărei alternative de sistem economico-politic;
    • Sursa superiorităţii acesteia este capacitatea de a satisface trebuinţele primare ale naturii umane: dorinţa de a deţine bunuri materiale, şi dorinţa de recunoaştere a valorii noastre de către cei din jur;
    • Dacă creşterea economică poate fi promovată de diverse regimuri politice, totuşi capitalismul s-a dovedit imbatabil; în acelaşi timp, democraţia liberală este singură care respectă valoarea şi demnitatea umană, libertatea politică şi egalitatea;
    • În Europa de Sud, Anerica Latină, părţi din Asia şi Europa de Est, economia de piaţă liberă şi democraţia parlamentară devin, cu mici excepţii, regula: în 1940 erau 13 democraţii liberale; în 1960 – 37, în 1990 – 62;
    • Între statele democratice războiul este tot mai rar în cursul istoriei;
    • În căutarea exagerată a egalităţii în detrimentul performanţei, democraţia liberală riscă totuşi să se fragmenteze. O alternativă viabilă ar putea fi modelul japonez, care combină o economie de succes cu legături sociale destul de puternice.
  • David Held, Models of Democracy (1987), crează un model de democraţie cosmopolită:
    1. Ordinea globală constă în reţele de putere multiple şi suprapuse, economice, sociale şi politice;
    2. Toate grupurile şi asociaţiile cu interese internaţionale au anumite drepturi, care cumulate pe ramuri constituie o „lege democratică internaţională”;
    3. Elaborarea şi asigurarea respectării legii este la latitudinea unor instanţe regionale şi internaţionale;
    4. Anumite standarde sunt specificate pentru toate grupurile internaţionale, şi nici un regim nu le poate încălca;
    5. În principiu, relaţiile internaţionale sunt necoercitive, dar folosirea forţei rămâne o soluţie de ultimă instanţă în faţa acţiunilor tiranice pentru eradicarea legii democratice internaţionale;
    6. Autodeterminarea şi păstrarea valorilor democratice sunt priorităţi colective generale;
    7. Peste tot trebuie să funcţioneze principiul justiţiei sociale, care să opereze în producţia, distribuţia şi exploatarea resurselor. Acest principiu este compatibil cu democraţia.

Загрузка...