Tipărire
Categorie: Relații internaționale
Accesări: 27

Unele dintre drepturile şi obligaţiile fundamentale ale statelor[1] au fost menţionate în Convenţia de la Montevideo (1933), care reprezintă actul constitutiv al Organizaţiei Statelor Americane (O.S.A.), şi în Carta drepturilor şi obligaţiilor economice ale statelor (O.N.U., 1974). Astfel, reţinem următoarele drepturi:

  1. dreptul la existenţă şi suveranitate;
  2. dreptul la pace şi securitate;
  3. egalitatea în drepturi;
  4. dreptul de a participa la viaţa internaţională;
  5. dreptul la legitimă apărare în cazul comiterii unui act ilicit sau a unui act de agresiune din partea altor state;
  6. dreptul la autodeterminare, implicând dreptul de a alege şi de a organiza în mod liber sistemul politic, de a dispune nestingherit de resursele sale economice şi naturale;
  7. dreptul la dezvoltare şi progres.

Statele beneficiază şi de imunitate de jurisdicţie a lor şi a bunurilor lor, în faţa organelor judecătoreşti ale altor state. Acesta reprezintă un drept la care statul poate să renunţe, în anumite împrejurări.

Obligaţiile statelor au la bază, în primul rând, respectarea principiilor fundamentale ale dreptului internaţional public, şi constă în:

  1. obligaţia de a nu recurge la folosirea forţei sau la ameninţarea cu forţa în relaţiile interstatale;
  2. obligaţia de a respecta inviolabilitatea frontierelor;
  3. obligaţia de a rezolva orice diferend pe cale paşnică ;
  4. obligaţia de a îndeplini cu bună-credinţă obligaţiile internaţionale rezultând din tratate;
  5. obligaţia de a proteja mediul.

 

[1] R. M. Beşteliu, Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional public, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, p. 83-90