Consiliul Europei a fost creat 60 de ani în urmă pentru a ajuta la construirea unei Europe unite şi democratice. Principalul său obiectiv: apărarea şi promovarea drepturilor omului. Şi-a atins oare acest scop? În acest sens, la 16 februarie 2009, Euronews a luat un interviu Secretarului General al Consiliului Europei – Terry Davis[1]. Pentru a da o clarificare cetăţenilor europeni, care încă nu pot distinge între cele două importante organizaţii de pe continent, Terry Davis a afirmat în interviu: „Uniunea Europeană este o organizaţie foarte importantă, ea tratează standardele vieţii cetăţenilor, iar Consiliul Europei se ocupă de calitatea vieţii acestora”.

În primele şase decenii de existenţă Consiliul Europei a contribuit la concilierea continentului după decenii de divizare ideologică, a creat o Curte pentru întreaga Europă unde indivizii pot căuta protecţia drepturilor lor, a proscris pedeapsa cu moartea în Europa şi a produs un arsenal de mai mult de 200 tratate internaţionale în apărarea şi extinderea valorilor democraţiei, drepturilor omului şi preeminenţei dreptului promovate de Consiliul Europei.[2] Impulsul politic este asigurat de Adunarea Parlamentară care alege cei mai importanţi oficiali ai organizaţiei prin vot deschis şi competitiv. Democraţia la nivel local este promovată de către Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale.

De la cele zece state membre care au fondat organizaţia în 1949, Consiliului Europei a ajuns să regrupeze astăzi 47 de state membre – toate statele europene cu excepţia unuia.
Mandatul Consiliului Europei a rămas neschimbat, dar contextual în care activează a suferit transformări profunde.   Evoluţiile tehnologice, ştiinţifice, sociale şi economice au deschis noi posibilităţi, dar de asemenea şi noi ameninţări pentru democraţie, drepturile omului şi preeminenţa dreptului. Consiliul Europei  se distinge prin combinarea unei cooperări juridice riguroase şi practice în vederea respectării stricte a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale cu măsuri pozitive de promovare a toleranţei, dialogului şi înţelegerii între oameni. Anume prin aceste metode Consiliul Europei a răspuns la astfel de ameninţări ca terorismul, crima organizată, traficul de fiinţe umane, exploatarea sexuală a copiilor, criminalitatea în spaţiul cibernetic, violenţa împotriva femeilor şi alte ameninţări la adresa indivizilor şi societăţilor în ansamblu. Noua generaţie a convenţiilor Consiliului Europei este deschisă şi statelor de pe alte continente şi pentru ameliorarea cooperării cu Uniunea Europeană, OSCE, Naţiunile Unite şi alţi parteneri, atât în Europa, cât şi de pe alte continente[3]

În luna mai 2005, în capitala Poloniei a avut loc ultimul Summit al Şefilor de state şi de guverne ale Statelor membre ale Consiliului Europei. Acest Summit a fost cel de-al treilea organizat de către Consiliul Europei. Primul a avut loc la Viena în 1993, în rezultatul căderii comunismului şi dezvoltării noilor democraţii în Europa Centrală şi de Est. Cel de-al doilea Summit, desfăşurat la Strasbourg în 1997, a dat un nou impuls protecţiei drepturilor omului, luînd inclusiv decizia de a numi un Comisar al Drepturilor Omului pentru Europa.

După primul Summit de la Viena, Consiliul Europei şi-a dulat numărul membrilor, în prezent el cuprinzînd 47 de State membre de pe întregul continent european, cu o populaţie de peste 800 milioane de cetăţeni. Mandatul celui de-al doilea Summit a fost consolidarea stabilităţii democratice în Statele membre şi punerea în aplicare a mecanismelor de monitorizare a respectării de către State a obligaţiilor şi angajamentelor asumate la aderare.

Scopul ultimului Summit a fost de a asigura relevanţa actvităţii Consiliului Europei pentru cetăţenii Statelor membre şi de a garanta că obiectivele, politicile şi funcţionarea lui răspund provocărilor cu care aceştia se confruntă în ultima perioadă. Summitul a definit scopurile şi priorităţile Consiliului Europei în cadrul unui nou mandat politic, a consolidat rolul Consiliului în noul mediu european şi global la cel mai înalt nivel politic. Scopul Summitului a fost: de a cofirma şi consolida misiunea fundamentală  a Consiliului de a garanta şi promova drepturile omului, democraţia şi statul de drept pe întregul continent; de a dezvolta dialogul paneuropean la nivel interguvernamental, interparlamentar şi regional/local; implementarea reformei Curţii Europene pentru Drepturile Omului, introducînd o procedură mai eficientă de examinare a cererilor şi accelerînd procesul de adoptare a hotărîrilor; de a stimula acţiunea Consiliului Europei în vederea promovării coeziunii sociale, a dialogului intercultural şi a cetăţeniei democratice; de a consolida relaţiile şi cooperarea cu Uniunea Europeană, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi Organizaţia Naţiunilor Unite[4].

Şefii de stat şi de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei, reuniţi la Varşovia în luna mai 2005, au trasat un Plan de Acţiune, care stabileşte evoluţia următoare a Consiliului Europei, principalele obiective, direcţii de acţiune şi politicile Organizaţiei în deceni­ile   următoare.  

Protecţia sănătăţii. În cadrul obiectivului general al Consiliului Europei de a crea o unitate mai strînsă între statele membre şi de a contribui la progresul social, implicarea Organizaţiei în domeniul sănătăţii urmăreşte, atît ridicarea standardelor îngrijirii medicale, cît şi promovarea condiţiilor de viaţă sănătoasă. Principalele obiective urmărite de Consiliul Europei în scopul dezvoltării unei politici europene bazate pe etică sunt cele ce urmează:

  • reunirea domeniilor drepturilor omului, coeziunii sociale şi sănătăţii;
  • armonizarea politicilor de sănătate ale statelor membre din punctul de vedere al securităţii şi calităţii;
  • dezvoltarea prevenirii şi educaţiei în materie de sănătate;
  • promovarea accesului la îngrijire, a drepturilor pacienţilor, participării cetăţeanului şi a protecţiei grupurilor vulnerabile[5].

Conferinţa miniştrilor europeni ai sănătăţii, care se reuneşte cu regularitate, are menirea de a pune la punct politicile în materie de sănătate. Rolul Comitetului european pentru sănătate constă în formularea de principii practice pentru politicile care abordează problemele de sănătate ce afectează zilnic cetăţenii, realizarea de studii comune, schimbul de informaţii şi expertize prin intermediul recomandărilor sau convenţiilor. Comitetul urmăreşte: promovarea stilului sănătos de viaţă prin educaţia pentru sănătate şi măsurile preventive împotriva îmbolnăvirii;  problematica etică şi juridică în sfera sănătăţii.

În domeniul transfuziei de sînge, Comitetul pentru transfuzia de sînge şi imunohematologie a alcătuit programul de transfuzii avînd la bază trei principii majore: necomercializarea substanţelor de origine umană prin donaţii voluntare şi neremunerate, dorinţa de a atinge echilibrul între cerere şi ofertă şi protecţia donatorilor şi a recipienţilor. Conceptul privind participarea cetăţenilor şi a pacienţilor în procesul de luare a deciziilor s-a dezvoltat la toate nivelurile societăţii pentru a determina serviciile medicale să fie mai adecvate la necesităţile utilizatorilor şi mai democratice.

Criza finanţării sistemului sanitar a forţat guvernele să introducă reforme majore de reducere a costurilor şi creştere a eficienţei. Prima reformă a spitalelor s-a concentrat asupra reducerii capacităţii şi schimbării mecanismelor financiare. Efectele limitate ale acestor eforturi au creat a doua generaţie de reforme care să urmărească îmbunătăţirea configurării, distribuirii şi performanţei serviciilor în spital.

Dezvoltarea politicilor în domeniul sănătăţii. Rolul major al mass media într-o democraţie capătă o semnificaţie deosebită în ce priveşte problematica sănătăţii. Informaţia din domeniul îngrijirii medicale sau lipsa acesteia are consecinţe profunde, nu numai asupra sănătăţii populaţiei dar, în anumite cazuri, şi asupra economiei unei ţări. De aceea, atît autorităţile din domeniul sănătăţii, cît şi media trebuie să fie conştiente de responsabilitatea de a furniza informaţia potrivită la timpul potrivit. În acest sens, Comitetul de experţi privind media şi sănătatea urmăreşte să: analizeze relaţiile între media şi autorităţile din domeniul sănătăţii în statele membre; examineze rolul media în promovarea sănătăţii populaţiei, în special în promovarea unui stil de viaţă sănătos; examineze zonele de posibil conflict şi metodele de îmbunătăţire a relaţiilor media-autorităţi; elaboreze linii directoare pentru creşterea rolului media în promovarea sănătăţii.

În domeniul transplantului de organe, Consiliul Europei a dezvoltat principii etice care reglementează transplantul de organe. Au fost publicate linii directoare privind donaţia de organe şi sunt în curs de pregătire norme europene privind securitatea şi asigurarea calităţii organelor şi a ţesuturilor.

Implicarea Consiliului Europei în lupta împotriva traficului şi abuzului de droguri se realizează prin intermediul activităţilor grupului de cooperare multidisciplinară - Grupul Pompidou. Acesta a fost înfiinţat în 1971 la sugestia preşedintelui francez Georges Pompidou şi a fost incorporat în Consiliul Europei în 1980. În prezent are 35 de state membre. Grupul a adoptat o abordare multidisciplinară, cooperînd cu toate sectoarele implicate în efortul reducerii abuzului de droguri. Flexibilitatea lui se reflectă prin varietatea de metode de acţiune, care porneşte de la reţele de monitorizare urbană, pînă la programele de instruire[6]. Aceşti factori permit grupului să ofere bazele unei acţiuni coordonate eficiente la nivelul european. Grupul Pompidou se întruneşte o dată la trei ani la nivel ministerial pentru a-şi actualiza activităţile şi a defini noile politici şi priorităţi: prevenirea abuzului de droguri, reintegrarea socială a consumatorilor de droguri, funcţionarea sistemului penal şi promovarea cursurilor de pregătire.

Educaţie şi instruire. Educaţia în Europa trebuie să susţină includerea principiilor drepturilor omului, democraţiei, toleranţei şi respectului reciproc, statului de drept şi a rezolvării paşnice a conflictelor în procesul zilnic de predare şi învăţare.

Programele Consiliului Europei în sfera educaţiei şi culturii sunt gestionate de comitete directoare însărcinate cu problemele educaţiei, învăţămîntului superior şi ale cercetării, culturii şi patrimoniului cultural. De asemenea, au loc periodic conferinţe ale miniştrilor de resort.

Activitatea de educaţie subliniază rolul de forum european privilegiat pe care îl are Consiliul Europei în privinţa problemelor din domeniul politicilor educaţionale abordate prin perspectiva securităţii democratice şi a coeziunii sociale. Ea contribuie la reglementarea problemelor de actualitate şi îndeosebi:

  • • identifică marile probleme educaţionale în contextul noii Europe;
  • • evaluează tendinţele, orientările şi alternativele politicilor educaţionale în Europa;
  • • facilitează la scară europeană dialogul între partenerii implicaţi (factori decizionali, personal educativ, părinţi, ONG-uri), printr-un schimb de informaţii şi prin difuzarea noilor idei şi a exemplelor pozitive[7].

Educaţia pentru cetăţenia democratică. Participarea scăzută a tinerilor la alegeri şi scăderea participării lor în viaţa politică şi publică a făcut ca educaţia pentru cetăţenie democratică să devină o urgenţă şi o investiţie pe termen lung pentru promovarea valorilor democratice: drepturile omului, toleranţa şi pluralismul cultural. Obiectivul proiectului Educaţie pentru cetăţenia democratică este de a reevalua sensul democraţiei participative şi statutul cetăţeanului, de a identifica valorile şi competenţele necesare pentru ca indivizii să poată fi cetăţeni participativi şi mijloacele prin care ele pot fi dobîndite şi transferate altor persoane. Proiectul se concentrează asupra asistenţei oferite pentru dezvoltarea şi aplicarea politicilor vizînd educaţia pentru cetăţenie, sprijinirii transmiterii bunelor practici în rîndul statelor membre. Consiliul Europei a creat o serie de programe speciale pentru a ajuta ţările în tranziţie democratică să dezvolte noi programe de studii privind aceste subiecte cheie.

Învăţămîntul superior şi cercetarea. Consiliul Europei contribuie în mod semnificativ la crearea unei sfere a învăţămîntului superior european, în special în zona de reformă a sistemului, de recunoaştere a calificărilor, cît şi la dezvoltarea politicilor de cercetare europeană, îmbunătăţire a managementului şi protecţia patrimoniului universităţilor, promovarea studiilor europene, a cetăţeniei în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior.

Comitetul director pentru învăţămînt superior şi cercetare îşi organizează activitatea în jurul următoarelor axe: politici şi instrumente de recunoaştere a conflictelor; învăţămîntul superior european; guvernarea în învăţămîntul superior; responsabilitatea publică pentru învăţămîntul superior şi cercetare; cuprinde accesul la învăţămîntul superior, educaţia permanentă pentru echitate şi coeziune socială, studiile europene pentru cetăţenie democratică, patrimoniul universităţilor europene, ştiinţele sociale şi provocările tranziţiei, misiunile de cercetare ale universităţilor, participarea studenţilor în guvernarea învăţămîntului superior, programul de reforme legislative.

Viitoarea dezvoltare a societăţilor necesită un acces larg şi investiţii în învăţămîntul superior, atît pentru a permite persoanelor să-şi dezvolte pe deplin posibilităţile, cît şi pentru a permite societăţilor să utilizeze bine capacităţile şi talentele tuturor membrilor săi.

Procesul de la Bologna. Procesul de la Bologna reprezintă cea mai importantă şi vastă reformă a învăţămîntului superior în Europa,  scopul final al acestuia constînd în crearea unei sfere a învăţămîntului superior european pînă în 2010, în cadrul căreia cadrele didactice şi studenţii se pot mişca uşor şi beneficiază de o recunoaştere corectă a calificărilor. Acest ţel final se reflectă în şase direcţii definite în Declaraţia de la Bologna: un sistem cu nivele uşor de identificat şi comparabile; un sistem bazat pe două cicluri: unul relevant pentru piaţa muncii, al doilea solicitînd completarea primului ciclu; un sistem de acumulare şi transfer de credite; mobilitatea studenţilor, profesorilor, cercetătorilor; cooperare pentru asigurarea calităţii; dimensiunea europeană a învăţămîntului superior[8].

Procesul urmăreşte să transforme învăţămîntul superior european într-un sistem mai transparent şi reciproc recunoscut, care să plaseze diferitele sisteme naţionale într-un cadru comun bazat pe trei nivele: licenţă, masterat, doctorat; să adapteze învăţămîntul superior la piaţa muncii, ajungînd astfel gardianul unei culturi democratice.

Recunoaşterea calificărilor în Europa. Politicile Consiliului Europei în acest domeniu sunt înscrise în cadrul Convenţiei asupra recunoaşterii calificărilor în regiunea europeană, elaborate împreună cu UNESCO. Aceste două instituţii asigură gestionarea Reţelei de centre naţionale de informare asupra mobilităţii şi recunoaşterii universitare.

Politicile din domeniul limbilor. Consiliul Europei acordă o importanţă specială protejării diversităţii lingvistice şi culturale ale statelor membre. Activitatea acestuia în domeniul limbilor urmăreşte să promoveze vorbirea cît mai multor limbi şi pluriculturalismul printre cetăţeni, pentru a combate intoleranţa şi xenofobia, îmbunătăţind comunicarea şi înţelegerea reciprocă[9].

Prin intermediul proiectului Limbilor Moderne, Consiliul Europei a elaborat o politică a limbilor cu următoarele obiective:

  • protejarea şi dezvoltarea patrimoniului lingvistic şi a diversităţii culturale a Europei ca sursă reciprocă de îmbogăţire, ajutînd europenii să accepte şi să respecte sentimentele, valorile, credinţele şi tradiţiile celorlalţi. În acest scop a fost elaborată Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare. Convenţia cadru privind protecţia minorităţilor naţionale contribuie, de asemenea, la atingerea acestui obiectiv;
  • facilitarea mobilităţii persoanelor şi schimbului de idei prin încurajarea dezvoltării abilităţii de comunicare într-o multitudine de limbi, permiţînd persoanelor să lucreze împreună mai eficient;
  • dezvoltarea unei abordări armonioase a predării limbilor, bazată pe principii comune, atrăgînd prin intermediul cooperării internaţionale experienţa şi expertiza statelor membre în acest domeniu. Acest obiectiv este facilitat de cadrul european comun de referinţă şi de Portofoliul european de limbi;
  • promovarea pe scară largă a cunoaşterii mai multor limbi, fenomen ce va genera naşterea eficienţei înţelegerii interculturale, cooperării internaţionale, mobilităţii şi oportunităţilor de angajare[10].

Cultura şi Patrimoniul. Dezvoltarea politicilor reprezintă miezul programului privind cultura al Consiliului Europei:

– la nivel politic, pentru identificarea politicilor democratice, participative care să asigure publicului larg accesul la cultură, iar printr-o cunoaştere mai bună a altor culturi să încurajeze dialogul intercultural,

– la nivelul de bază pentru asigurarea accesului şi creativităţii şi susţinerea bogăţiei culturale europene, respectiv a identităţilor şi diversităţii ei.

Programul de analiză a politicilor culturale a fost iniţiat în 1986 pentru a vedea cum statele membre aplică aceste principii în politicile lor naţionale referitoare la diversitate. Acest program oferă guvernelor sprijin pentru:

  • dezvoltarea politicilor culturale democratice bazate pe respectul principiilor promovate de Consiliul Europei: identitate, diversitate, participare;
  • integrarea dimensiunii culturale în conceptul de dezvoltare durabilă;
  • asistarea statelor membre în elaborarea, planificarea şi managementul politicii lor culturale, prin intermediul analizelor comparative.

Principiile de bază ale Consiliului Europei în domeniul cultural sunt: respectarea identităţii şi a diversităţii culturale; respectarea libertăţii de exprimare, asociere şi opinie; susţinerea creativităţii; dezvoltarea implicării şi democratizării culturii[11].

Compendiumul politicilor culturale şi tendinţelor europene constituie primul sistem european de informare electronică în materie de politici culturale. El oferă o varietate de funcţii care permit accesul la profilele naţionale în domeniul politicilor culturale şi realizarea unei comparaţii la nivel internaţional. Informaţiile referitoare la tendinţele actuale ale politicilor culturale pe care le prezintă constituie unul dintre punctele sale forte.

Programul de acţiuni culturale. Programul de asistenţă tehnică şi cooperare urmăreşte susţinerea statelor membre în acţiunea de integrare a principiilor şi recomandărilor Consiliului Europei, rezultate din analizele naţionale şi sectoriale în politicile lor de acţiune culturală. Această activitate este prioritară mai ales pentru noile state membre pentru care aceste analize reprezintă singurul mod de a aplica noi politici, în concordanţă cu principiile Organizaţiei. Programul oferă oportunitatea unui sprijin în domeniul asistenţei legislative, transformării instituţiilor culturale, instruirii şi integrării în reţelele europene de cooperare[12].

Programul Regional „Iniţiativa de la Kiev: dezvoltarea durabilă a comunităţii prin politici integrate în domeniul culturii şi patrimoniului”  este un program regional şi transversal de cooperare culturală între cinci ţări: Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova şi Ucraina[13]. Programul reflectă viziunea dezvoltării durabile susţinută de către Consiliul Europei, care cuprinde cultura, patrimoniul, protecţia mediului şi planificarea urbană ca elemente interconectate[14]. Obiectivul său principal constă în promovarea abordării trans-sectoriale în gestionarea culturii şi patrimoniului cultural, prin intermediul cooperării regionale multilaterale. El a fost aprobat în cadrul celui de-al 5-lea colocviu ministerial al Proiectului STAGE care s-a desfăşurat în septembrie 2005 la Kiev şi a fost lansat oficial în decembrie 2006, la Bucureşti, de către Miniştrii Culturii din cele cinci ţări participante. "Iniţiativa de la Kiev" are la bază următoarele principii:

  • cooperarea multilaterală şi abordarea transversală spre dezvoltarea durabilă;
  • consolidarea politicilor naţionale, ameliorarea capacităţilor instituţionale şi a instrumentelor de gestionare şi dezvoltarea parteneriatelor;
  • crearea unei reţele a coordonatorilor naţionali şi a părţilor implicate în scopul asigurării unui proces eficient de luare a deciziilor şi gestionare;
  • cadru variabil de acţiune  care ar permite extinderea ariei de activităţi de la nivel bilateral la nivel multilateral.

Rezultatele scontate ale Programului sunt:

  • reforme legislative în domeniul culturii şi patrimoniului, dezvoltarea politicilor adecvate în sfera culturii şi patrimoniului;
  • noi forme de schimb şi cooperare culturală transnaţionale şi regionale;
  • reţele consolidate de proiecte culturale, patrimoniale, artistice şi turistice;
  • susţinerea proiectelor specifice care favorizează dialogul intercultural şi diversitatea culturală în cadrul şi între ţările participante.

Politici în domeniul tineretului. Principalele obiective vizate de Consiliul Europei în domeniul tineretului constau în: încurajarea participării tinerilor la consolidarea societăţii civile în Europa şi susţinerea lor în depăşirea obstacolelor cu care se confruntă şi în îndeplinirea aspiraţiilor lor prin educaţia ne-formală şi prin participare; promovarea şi dezvoltarea politicilor de tineret în Europa, definirea politicilor europene comune care încurajează participarea tinerilor, spiritul cetăţenesc responsabil, oportunităţile de educaţie şi locurile de muncă mai bune[15].

În acest sens, Direcţia pentru tineret şi sport elaborează principiile directoare, programele şi instrumentele juridice pentru dezvoltarea unor politici eficiente şi corecte pentru tineri la nivel local, naţional şi european. Ea oferă sprijin financiar şi educaţional pentru activităţile internaţionale ale tinerilor care urmăresc promovarea participării tinerilor cetăţeni, mobilităţii tinerilor şi a valorilor drepturilor omului, democraţiei şi pluralismului democratic. Se urmăreşte, de asemenea, punerea în comun şi diseminarea expertizei şi experienţelor despre diferite situaţii de viaţă, aspiraţii şi modalităţi de exprimare a tinerilor. În acest scop, tinerii, societatea civilă, agenţiile guvernamentale şi experţii participă la un proces de consultare permanentă privind obiectivele şi practicile politicilor în domeniul tineretului. Consiliul Europei încurajează, de asemenea, dezvoltarea de asociaţii, de reţele şi de iniţiative ale tineretului şi stimulează cooperarea internaţională între organizaţiile de tineret.

În 2006 a fost lansată Campania de tineret pentru diversitate, drepturile omului şi participare „Toţi egali, toţi diferiţi“, domeniile prioritare ale căreia sunt:

  • • promovarea de către tineri a dialogului intercultural şi a păcii.
  • • promovarea de către tineri a drepturilor omului şi coeziunii sociale.
  • • participarea tinerilor şi cetăţenia democratică.
  • • dezvoltarea politicilor de tineret şi cercetarea.

Consiliul Europei a stabilit un număr de acorduri speciale şi parteneriate în domeniul tineretului: Acordul de parteneriat cu Comisia Europeană privind instruirea tinerilor activişti europeni; Acordul parţial cu Asociaţia europeană a cardurilor de tineret; Acordul de parteneriat cu Agenţia europeană de consultanţă şi informare pentru tineret[16].

Activităţile realizate în domeniul tineretului au inclus principiile Consiliului Europei privind educaţia interculturală, metodele participative şi o metodologie interactivă în contextul unei educaţii neformale şi a unui forum deschis pentru dezbaterea problemelor politice. Toate activităţile sunt pregătite, realizate şi evaluate de echipe internaţionale alcătuite din reprezentanţi ai organizaţiilor de tineret, experţi, funcţionari ai Consiliului Europei şi în anumite cazuri, oficiali guvernamentali.

Centrele europene de tineret de la Strasbourg şi de la Budapesta şi Fundaţia europeană pentru tineret sunt instrumente vitale de implementare a acestor activităţi. Acestea reprezintă structuri permanente de aplicare a politicilor de tineret ale Consiliului Europei. Ele constituie centre intermediare de instruire şi întîlniri care găzduiesc majoritatea activităţilor sectorului de tineret. Centrele dezvoltă un program anual de 40-50 activităţi în strînsă colaborare cu organizaţiile neguvernamentale, care reprezintă o gamă variată de interese: politice, grupuri de tineret religioase şi socio-educaţionale, mişcări rurale de tineret, organizaţii sindicale pentru tineri, organizaţii pentru copii şi reţelele pentru mediu.

Programul interguvernamental de tineret este realizat de Comitetul director pentru tineret, alcătuit din înalţi funcţionari ai statelor membre şi ale părţilor contractante ale Convenţiei culturale europene, care este răspunzător, printre altele, de:

– promovarea cooperării interguvernamentale, cadru de examinare a politicilor naţionale de tineret în sensul generării unor acţiuni comune privind îmbunătăţirea situaţiei tinerilor în societate;

– stimularea schimbului de informaţii, documente, experienţe;

– pregătirea şi acţiunile de continuare a Conferinţelor miniştrilor de tineret din Europa.

Obiectivul Programului de conducere democratică constă în dezvoltarea competenţelor tinerilor responsabili politici, tinerilor jurnalişti şi responsabili ai ONG-urilor din ţările Europei centrale şi de est pentru a contribui la o mai bună securitate democratică. De asemenea, programul vizează consolidarea încrederii între diferitele categorii de tineri responsabili ai diverselor societăţi şi comunităţi etnice şi crearea unei reţele care să iniţieze activităţi în cadrul programului central.

Programele de parteneriat. Acordurile comune de parteneriat Comisia Europeană – Consiliul Europei oferă un cadru de dezvoltare instruirii tinerilor muncitori europeni. El urmăreşte să consolideze valorile şi principiile fundamentale ale ambelor instituţii, cu un accent mai puternic pe promovarea cetăţeniei europene.

Trei programe de tineret sunt implementate în cadrul Acordurilor de parteneriat:

  • Pregătirea tînărului muncitor european – urmăreşte promovarea cetăţeniei europene active. El constă în cursuri de pregătire pentru tineri lideri şi muncitori, o serie de publicaţii educative, o revistă de specialitate, un website ş.a;
  • Cercetarea de tineret – urmăreşte conectarea cercetării cu politicile de tineret şi practica educativă şi susţine Foaia Albă a Tinerilor (elaborată de Comisia Europeană);
  • Cooperarea euro-mediteraneană a tinerilor – urmăreşte consolidarea capacităţii de dialog intercultural şi sensibilizarea tinerilor în materia drepturilor omului în regiune.

Statul de drept şi siguranţa cetăţenilor: combaterea terorismului,  crimei organizate şi corupţiei, lupta împotriva spălării banilor. Pentru consolidarea democraţiei, statului de drept şi drepturilor omului în Europa, Consiliul Europei acţionează împotriva criminalităţii economice şi a crimei organizate prin trei elemente inter-relaţionate:

  1. stabilirea de standarde europene;
  2. monitorizarea aplicării standardelor europene;
  3. consolidarea capacităţii prin cooperare tehnică[17].

Combaterea terorismului. În urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 împotriva Statelor Unite ale Americii, Consiliul Europei a răspuns prompt şi ferm, atît la nivelul Comitetului Miniştrilor, cît şi la cel al Adunării Parlamentare. Astfel, au fost adoptate la 11 iulie 2002 „Liniile directoare în sfera drepturilor omului şi a luptei împotriva terorismului“, primul document internaţional juridic în domeniu.

Comitetul Miniştrilor a decis înfiinţarea unui Grup multidisciplinar al acţiunii internaţionale împotriva terorismului ca urmare a puternicului ataşament politic al Consiliului Europei faţă de crearea unor instrumente internaţionale eficiente în materie. Natura multidisciplinară a acestui grup a arătat largul consens în ce priveşte faptul că o abordare sectorială nu va conduce la rezultate prompte împotriva noilor forme de terorism, ci este necesară o abordare complexă care să cuprindă elemente civile, comerciale, administrative, penale şi alte elemente juridice.

Grupul a actualizat Convenţia europeană privind reprimarea terorismului din 1977 prin adoptarea de către Comitetul Miniştrilor a unui Protocol de amendare, instrument semnat de către 30 de state membre.

De asemenea, Consiliul Europei a înfiinţat Comisia de experţi în domeniul terorismului (CODEXTER), care coordonează şi urmăreşte în sfera juridică activităţile împotriva terorismului ale Consiliului Europei. Cea de-a 25-a Conferinţă a miniştrilor europeni de justiţie din 2003 a identificat noi sfere de acţiune în lupta împotriva terorismului. Convenţia Consiliului Europei pentru prevenirea terorismului, elaborată de CODEXTER, a fost deschisă spre semnare la cel de-al 3-lea Summit al Consiliului Europei din 2005.

Totodată, Grupul multidisciplinar a definit următoarele domenii prioritare de acţiune ale Consiliului în lupta împotriva terorismului: cercetări asupra conceptelor „apologiei terorismului“ şi „incitării la terorism“; tehnici speciale de investigare; protecţia martorilor; cooperarea internaţională în impunerea legii; acţiuni de suprimare a surselor de finanţare a terorismului; problemele documentelor de identitate care se pun în legătură cu terorismul.

Alături de rezultatele activităţilor Grupului, Consiliul Europei are convingerea că dialogul intercultural şi interreligios poate contribui la reducerea unor anumite cauze ale terorismului. În acest sens el a susţinut lansarea a noi proiecte pentru promovarea dialogului: Centrul Nord-sud şi-a extins sfera de acţiune în zona mediteraneană, Secretarul General a impulsionat contactele cu Liga arabă şi Organizaţia confederaţiei islamice.

Combaterea corupţiei şi crimei organizate. Comitetul Miniştrilor a adoptat două instrumente internaţionale vizînd întărirea luptei Consiliului Europei împotriva corupţiei: Convenţia penală privind corupţia şi Convenţia civilă privind corupţia. De asemenea, a fost adoptat un cod de conduită modelat pentru funcţionarii publici. În acelaşi spirit, Consiliul a înfiinţat un mecanism de control cunoscut sub denumirea „Grupul de state împotriva corupţiei – GRECO“, întemeiat pe principiile evaluării şi controlului reciproc. El asigură aplicarea de către statele părţi a celor două convenţii în materie, a celor 20 de principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei, precum şi a altor instrumente juridice internaţionale aflate în proces de elaborare în domeniul luptei împotriva corupţiei.

Cît priveşte crima organizată, Consiliul Europei elaborează anual rapoarte conţinînd idei şi recomandări vizînd intensificarea luptei împotriva acestui fenomen. Pentru combaterea corupţiei şi a crimei organizate în ţările în tranziţie, Comisia Europeană şi Consiliul Europei au lansat o iniţiativă comună – Proiectul Octopus, avînd ca obiectiv îmbunătăţirea legislaţiei, a instituţiilor şi practicii judiciare în cele 18 state în cauză. Comitetul Miniştrilor a adoptat, de asemenea, un program împotriva corupţiei şi crimei organizate în Europa de sud-est. Acesta este un program de cooperare tehnică menit să sprijine ţările din regiune în aplicarea iniţiativelor Pactului de stabilitate împotriva corupţiei şi a crimei organizate.

Iniţiativa anti-corupţie a Pactului de stabilitate cuprinde cinci componente, printre care: adoptarea şi aplicarea standardelor europene şi internaţionale, consolidarea legislaţiei şi promovarea principiilor statului de drept. Acestea revin Consiliului Europei, membru al Comisiei de management al Pactului de stabilitate.

Iniţiativa împotriva crimei organizate a Pactului de stabilitate propune o serie de măsuri în domenii în care expertiza Consiliului Europei este recunoscută: consolidarea şi aplicarea legislaţiei împotriva crimei organizate şi spălării banilor în concordanţă cu instrumentele europene, îmbunătăţirea cooperării între agenţii şi unităţi specializate şi promovarea cooperării regionale şi internaţionale. Consiliul Europei organizează în fiecare an o conferinţă a serviciilor specializate în lupta împotriva corupţiei, la care sunt examinate diferite aspecte ale acestui fenomen.

Lupta împotriva spălării banilor. Comitetul restrîns de experţi pentru evaluarea măsurilor întreprinse în lupta împotriva spălării banilor (MONEYVAL) examinează, printr-o procedură de evaluare reciprocă şi de presiune între părţi, legile şi practicile aplicate în acest domeniu în statele membre ale Consiliului Europei şi care nu fac parte din Grupul de acţiune financiară.

Ca urmare a negocierilor între Comisia Europeană şi Consiliul Europei şi a priorităţii pe care cele două organizaţii o acordă acestei problematici au fost lansate două importante proiecte împotriva spălării banilor:

  • proiectul din Federaţia Rusă, care are ca obiectiv consolidarea Comisiei de monitorizare financiară a Federaţiei Ruse;
  • proiectul din Ucraina, care va susţine Departamentul de stat pentru monitorizarea financiară.

Pe de altă parte, Convenţia privind spălarea banilor, depistarea, sesizarea şi confiscarea produselor crimei, care conţine dispoziţii vizînd privarea delicvenţilor de produsele crimei, rămîne un instrument juridic esenţial pentru o luptă eficientă împotriva spălării banilor.

Alături de politicile şi instrumentele juridice ale Consiliului Europei în materiile menţionate mai sus, instituţiile Consiliului au adoptat un şir de alte politici în diferite domenii ce constituie parte a misiunii Organizaţiei.

Articolul 10 al Convenţiei europene a drepturilor omului stipulează că o media liberă, independentă şi pluralistă are o însemnătate crucială pentru funcţionarea unei societăţi democratice. Activitatea Consiliului Europei în acest domeniu se desfăşoară pe trei planuri principale:

  • consolidarea libertăţii de exprimare şi de informare şi a liberei circulaţii a ideilor şi informaţiilor peste frontiere;
  • dezvoltarea unor fluxuri de informare libere la nivel pan-european prin existenţa unei pluralităţi media independente şi autonome;
  • elaborarea şi adoptarea de măsuri vizînd armonizarea dreptului şi politicii media cu mutaţiile tehnologice, economice şi legislative din societate[18].

De-a lungul existenţei sale, Consiliul Europei a adoptat un număr considerabil de acte şi convenţii cu privire la asigurarea libertăţii de exprimare şi de informare şi libera circulaţie a ideilor şi informaţiilor.

În domeniul mediului, al dezvoltării durabile şi al amenajării teritoriului, Consiliul Europei pune la dispoziţia statelor membre mai multe instrumente destinate protejării şi gestionării mediului natural al Europei; conservării şi valorificării mediului şi habitatului uman; definirii conceptelor de amenajare şi dezvoltare; promovării unei abordări integrate a dezvoltării durabile[19].

Strategia europeană din domeniul diversităţii biologice şi peisagistice reuneşte iniţiative, mecanisme, fonduri, cercetări ştiinţifice şi informaţii pentru păstrarea şi ameliorarea diversităţii biologice şi peisagistice din Europa, pentru a atinge următoarele obiective: reducerea în mod sensibil a ameninţărilor ce planează în prezent asupra diversităţii biologice şi peisagistice din Europa; consolidarea diversităţii biologice şi peisagistice din Europa; întărirea coerenţei ecologice a Europei în ansamblu; asigurarea deplinei participări a publicului la conservarea diferitelor aspecte ale diversităţii biologice şi peisagistice.

În domeniul sportului, Consiliul Europei este activ pe două fronturi pentru a menţine integritatea şi virtuţile acestuia:

– promovarea sportului pentru toţi, ca metodă de îmbunătăţire a calităţii vieţii, care facilitează integrarea socială şi contribuie la coeziunea socială, în special printre tineri;

– consolidarea toleranţei prin intermediul sportului şi al apărării sportului împotriva ameninţărilor serioase cu care acesta se confruntă în mod curent[20].

În finalul paragrafului putem concluziona, că şaizeci de ani în urmă, politicienii care au creat Consiliului Europei aveau o viziune clară asupra a ceea ce doreau să realizeze. Consiliul Europei există pentru a realiza  “o unitate mai mare între membrii săi în scopul protecţiei şi respectării idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul lor comun, precum şi în vederea facilitării progresului lor economic şi social[21]”. Această misiune este realizată prin dezbaterea “problemelor de interes comun şi prin acorduri şi acţiuni comune în materii economice, sociale, culturale, ştiinţifice, juridice şi administrative, precum şi prin menţinerea şi respectarea continuă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale”[22].

Atunci când şefii de guvern au revizuit priorităţile Consiliului Europei în cadrul reuniunii de la Varşovia în 2005, au fost elaborate liniile directoare pentru activitatea de viitor a Consiliului Europei, accentul fiind pus pe activităţile de bază în vederea protecţiei drepturilor omului, consolidării democraţiei şi asigurării preeminenţei dreptului.

Mai mult de 200 convenţii semnate de statele membre sunt un monument al eforturilor de  stabilire a standardelor comune pentru o gamă vastă de probleme în domeniul economic, social, cultural, ştiinţific, juridic şi administrativ[23]. Ele variază de la echivalarea diplomelor de absolvire a şcolii la asistenţă medicală, de la drepturi sociale la lupta împotriva terorismului, crimele în spaţiul cibernetic şi traficul de fiinţe umane. Împreună ele atestă eforturile continue ale statelor europene de a se apropia prin acordarea beneficiului standardelor comparative tuturor cetăţenilor săi indiferent de locul reşedinţei.

 

[1] http://fr.euronews.net/2009/02/16/the-council-of-europe-at-60/ (accesat: 20 februarie 2009).

[2] Declaraţia comună a Secretarului General Terry Davis, Preşedintele APCE Luís Maria de Puig şi Preşedintele Comitetului Miniştrilor Miguel Angel Moratinos cu ocazia Aniversării a 60-a a Consiliului Europei, http://www.coe.ro/stire.php?id=789, (accesat: 11 mai 2009).

[3] http://www.bice.md/?news=651, (accesat 5 mai 2009).

[4] Buletin informativ. Ediţie specială către cel de-al III-lea Summit al Şefilor de State şi de Guverne al Consiliului Europei (Varşovia, 16-17 mai 2005), Biroul de informare al Consiliului Europei în Moldova, Chişinău 2005, p. 3.

[5] http://www.coe.int/T/E/Social_Cohesion/Health/, (accesat: 15 martie 2009).

[6] Manualul Consiliului Europei, Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti, Bucureşti, Ediţia a 3-a, 2006, p. 192, 266.

[7] http://www.coe.int/T/E/Cultural%5FCo%2Doperation/education/, (accesat: 17 martie 2009).

[8] Manualul Consiliului Europei, Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti, Bucureşti, Ediţia a 3-a, 2006, p. 274.

[9] Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare şi Raportul explicativ / Consiliul Europei. - Chişinău "Tipografia Centrală", 2005 - p. 5.

[10] Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare / Comitetul Director pentru educaţie "Studierea limbilor şi cetăţenia europeană": trad. din lb. fr. de Gh. Moldovanu. - Chişinău, 2003 – p. 75.

[11] http://www.coe.int/T/E/Cultural_Co-operation/culture/ - (accesat: 17 aprilie 2009).

[12] Manualul Consiliului Europei, Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti, Bucureşti,  Ediţia a 3-a, 2006, p. 283.

[13] http://www.bice.md/?cid=32&link=279, (accesat: 14 mai 2009).

 

[15] http://www.coe.int/T/E/Cultural_Co-operation/Youth/- (accesat: 25 aprilie 2009).

[16] Manualul Consiliului Europei, Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti, Bucureşti, Ediţia a 3-a, 2006, p. 192.

[17] http://www.coe.int/T/E/Legal_affairs/Legal_co-operation/, (accesat: 31 martie 2009).

[18] http://www.coe.int/T/E/Human_Rights/media/- (accesat: 15 martie 2009).

[19] http://www.coe.int/T/E/Cultural_Co-operation/Environment/- (accesat: 15 martie 2009).

[20] http://www.coe.int/T/E/Cultural_Co-operation/Sport/- (accesat: 15 martie 2009).

[21] Statutul Consiliului Europei, art.1, alineat a), Manualul Consiliului Europei, Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti, Bucureşti, Ediţia a 3-a, 2006, p. 361.

[22] Op.cit., art.1, alineat b).

[23] Mesajul Secretarului General al Consiliului Europei Terry Davis cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a Consiliului Europei, http://www.bice.md/?lang=22&news=657, accesat: 5 mai 2009.