1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Autorii care se încadrează în acest curent de gândire constată că aplicarea realismului şi liberalismului în relaţiile internaţionale conduce la inegalităţi structurale între state şi regiuni lumii. Ei caută soluţii pentru depăşirea inechităţilor sistemului capitalist global, de multe având punct de plecare teoria marxistă.

            Câteva idei principiale comune ale radicalilor:

  • Nemulţumirea faţă de reformele sistemului internaţional, care se bazează pe voinţa marilor puteri;
  • Soluţii pentru o ordine mondială mai dreaptă, care trebuie să plece de la studiul condiţiilor istorice în care a apărut capitalismul;
  • Suveranitatea statului nu trebuie să devină un concept desuet, dimpotrivă, rolul statelor în relaţiile internaţionale va trebui să crească;
  • Noile mişcări sociale (feminismul, punk-ismul, etc.) nu se pot substitui clasei muncitoare revoluţionare, al cărei rol în schimbarea sistemului capitalist este transnaţional.

Autori reprezentativi:

John Burton, Conflict: Resolution and Prevention (1990):

  • Frustrarea cauzată de nevoi este principala cauză a violenţei şi conflictului în lumea contemporană;
  • Nu individul este vinovat pentru nevoile sale, ci sisteme structurale, naţionale şi internaţionale;
  • Situaţiile conflictuale pot fi rezolvate doar prin satisfacerea a opt nevoi fundamentale ale părţilor antagoniste: nevoia de răspuns, de securitate, de recunoaştere, de stimulare, de justiţie redistribuitivă, de a se face înţeles, de a fi perceput ca actor raţional, şi nevoia de control.

Richard Falk, Human Rights and State Sovereignity (1981):

  • Drepturile omului se pot dezvolta numai prin sprijinirea mişcărilor populare care se opun forţelor imperialiste reprezentate de Statele Unite ale Americii;
  • Din punct de vedere ideologic, socialismul este superior capitalismului prin intenţia de distribui bunăstarea în mod echitabil şi prin respectarea drepturilor omului.

Загрузка...