Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, potrivit prevederilor de la art.13, va iniţia studii şi va face recomandări în scopul „de a promova cooperarea internaţională în domeniul economic, social, cultural, educativ şi sanitar şi de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.”

La art.55 lit.c se menţionează că Naţiunile Unite vor favoriza4 „respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”.

Potrivit Cartei O.N.U., în continuare, la art.56, „toţi membri acestei organizaţii se obligă să întreprindă acţiuni în comun şi separat, în colaborare cu organizaţia, pentru realizarea acestor scopuri”.

Sub auspiciile Adunării Generale a Naţiunilor Unite au fost elaborate, în cursul anilor, majoritatea documentelor importante pe linia apărării drepturilor omului, începând cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pactele şi alte convenţii de o importanţă majoră în ceea ce priveşte satbilirea unor standarde internaţionale în acest domeniu.

Adunarea Generală a creat o serie de comitete speciale cu preocupări pe linia drepturilor omului, aşa cum sunt:

  • Comitetul special pentru decolonizare;
  • Comitetul O.N.U. pentru Namibia;
  • Comitetul special împotriva politicii de apartheid;
  • Comitetul special pentru anchetarea practicilor israeliene de încălcare a drepturilor omului pentru populaţia din teritoriile arabe ocupate;
  • Comitetul pentru exercitarea drepturilor inalienabile ale poporului palestinian;
  • Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, U.N.I.C.E.F. (are subordonare şi faţă de Consiliul Economic şi Social);
  • Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (are subordonare şi faţă de Consiliul Economic şi Social).

 

4 Dr. Ion Suceavă, Omul şi drepturile sale, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1991, p.37