Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa a fost instituţionalizată începând din anul 1975 prin elaborarea actului final de la Helsinki sub auspiciile căreia au fost adoptate până în prezent un număr de 5 documente finale la: Helsinki (1975), Madrid (1983), Copenhaga (1990) şi Paris (1990).

Ultimul document denumit Carta de la Paris pentru o nouă Europă menţionează „Europa se eliberează de moştenirea trecutului. Curajul bărbaţilor şi femeilor, puterea voinţei popoarelor şi forţa ideilor Actului final de la Helsinki au deschis o eră nouă de democraţie, pace şi unitate în Europa. În prezent ne revine sarcina să înfăptuim speranţele şi aşteptările pe care popoarele noastre le-au nutrit timp de decenii: o angajare nestrămutată în favoarea democraţiei întemeiate pe drepturile omului şi libertăţile fundamentale; prosperitate prin libertate economică şi echitate socială; o securitate egală pentru toate ţările noastre”.

Această Cartă are ca prim capitol „Drepturile omului, democraţia şi statul de drept”25, rezultând în mod evident că una din principalele preocupări ale Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa a fost în primul rând asigurarea protecţiei drepturilor omului pe continentul european.

 

25 Ion Suceavă, Omul şi drepturile sale, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1991, p.59.