Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Şcoala geopolitică germană

Aşa cum am mai arătat, geopolitica s-a constituit ca disciplină prin eforturile unor savanţi care au provenit din arii culturale (şi de cercetare) diferite. Cu toate acestea, consacrarea noii discipline, la puţin timp după finalul primului război mondial, a fost atribuită, aproape exclusiv, şcolii geopolitice germane. Percepţia respectivă a fost cauzată de preocupările intense şi numeroasele lucrări consacrate unor subiecte din acest domeniu de autori şi cercetători din lumea germană. Fondul intelectual care a generat aceste demersuri trebuie raportat la etapa istorică parcursă de societatea şi statul german din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Procesul de unificare a Germaniei moderne a fost unul anevoios şi îndelungat. Acest parcurs dificil a generat reacţii de frustrare ale elitelor intelectuale şi politice germane, care, la mijlocul veacului al XIX-ela, erau obsedate de ideea că timp de peste 250 de ani teritoriile germane fuseseră teatrul unor războaie succesive, cel mai frecvent provocate sau la care participaseră puteri străine. Într-un al doilea rând, naţionalismul german s-a dezvoltat sub influenţa scrierilor lui Johann Gottfried Herder într-o paradigmă diferită celor din vestul germanilor. Generat ca o contrareacţie la imperialismul cultural francez, naţionalismul german a fost conceptualizat de Herder într-o formă specifică. Spre deosebire de gânditorii englezi şi francezi ai timpului, care plecaseră de la ideea că omul, individul reprezintă realitatea fundamentală, Herder a aşezat în centrul preocupărilor sale, şi a acordat valoarea supremă poporului. Această viziune a rămas predominantă şi după 1871, anul unificării germane.

Baza empirică de formare a geopoliticii germane, ca sistem de analiză politică, a fost geografia. Carl Ritter (1779-1859) a fost primul geograf german proeminent care a conferit disciplinei respective noi meniri. În lucrarea sa de bază Erdkunde (Geografia), Ritter s-a arătat convins că, până atunci, geografia fusese studiată precum un amalgam, fără vreo regulă internă şi fără un scop anume. Respingând teza raţionalistă, conform căreia oamenii sunt aceiaşi pretutindeni, Ritter a subliniat rolul jucat de natură asupra omului. El a iniţiat, într-o direcţie specifică gândirii germane, viziunea organicistă, după care, patria ­ das Heimatland ­ reprezintă un spaţiu geografic natural, înzestrat cu o configuraţie naturală unitară, graniţe naturale, toate acestea alcătuind teritoriul organic natural.

Discipol al lui Ritter, Friedrich Ratzel (1844-1904) este considerat primul dintre fondatorii geopoliticii germane, cu toate că el însuşi a numit aria preocupărilor sale drept geografie politică. Ratzel s-a străduit să continue demersurile mentorului său, cu scopul de a realiza o metodă cuprinzătoare şi eficientă care să sprijine studierea spaţiilor şi locuirii umane. În acest sens, el a adăugat instrumentelor folosite până atunci în cercetările geografice, elemente, metode şi constatări care proveneau din alte discipline, biologia şi istoria situându-se în prim-plan.

Ratzel a identificat originea şi sursele constituirii forţei politice a popoarelor în evoluţia comunităţilor istorice ale indivizilor uniţi prin legături spirituale. În această perspectivă antropogeografia a fost metoda construită de Ratzel, care putea evalua, prin criterii şi mijloace comparative, performanţele atinse de varii comunităţi umane. Preluând viziunea dezvoltată de Kant asupra spaţiului, Ratzel a subliniat rolul primordial jucat în decursul istoriei de ceea ce filosoful german, locuitor al Königsberg-ului, a numit Mittelpunkte ­ sâmbure de civilizaţie. Mittelpunkte a devenit, de altfel, criteriul esenţial de analizare şi interpretare a statului în procesul de constituire organicistă a acestuia.

Rudolf Kjellen (1864-1922). Profesor de ştiinţe politice (ştiinţa statului) la Universitatea din Upsala, suedezului Rudolf Kjellen îi aparţine paternitatea termenului de geopolitică. Kjellen a folosit prima oară acest termen într-o conferinţă publică, în 1899, pentru ca în anul următor să fie utilizat în monografia politică a Suediei, publicată de el sub titlul Inledning till Sveriges Geografi (Introducere în geografia Suediei). Spre deosebire de Ratzel, ale cărui surse de inspiraţie au fost antropologia şi geografia comunităţilor, Kjellen s-a îndreptat spre geopolitică în baza preocupărilor ştiinţei despre stat. În această perspectivă, el a văzut ca esenţială relaţia dintre anatomia puterii şi fundaţia geografică a acesteia. Prin urmare, geopolitica era ştiinţa care concepea şi studia statul ca un organism geografic sau ca un fenomen al spaţiului. Acest organism statal se afla angajat într-o luptă perpetuă pentru existenţă şi spaţiu, Kjellen concluzând că, doar acele organisme-state care sunt suficient dotate vor putea supravieţui şi prospera.

Karl Haushofer (1869-1946) a fost figura centrală a geopoliticii germane. Fiu al unui învăţător bavarez, Haushofer a urmat cariera militară, intrând în armata din Bavaria, în 1889. Orientarea sa spre geopolitică a fost profund legată de numirea sa, în 1908, în cadrul Misiunii Militare a Germaniei din Japonia. Atât în călătoria sa maritimă, înspre arhipelagul nipon, cât şi pe drumul terestru de întoarcere, prin Siberia, în anul 1910, Haushofer a fost fascinat de importanţa strategică a spaţiilor, respectiv a unor locaţii geografice. În 1912 şi-a susţinut teza de doctorat, publicată ulterior sub titlul Dai Nihon (Marea Japonie), lucrare în care exemplificând prin cazul arhipelagului nipon ­ şi-a argumentat teza conform căreia, locaţia geografică şi caracteristicile teritoriale influenţează destinul statelor.

Загрузка...