Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Vom menţiona iniţial că harta geopolitică reprezintă în sine harta geografică pe care sînt indicate frontierele de stat şi capitalele statelor, iar uneori şi frontierele unităţilor administrativ-teritoriale cu centrele administrative ale acestora. Pe harta politică sînt, în mod normal, indicate cele mai importante localităţi, precum şi obiecte hidrologice (mări, rîuri, lacuri, canale) şi căi de transport (drumuri auto sau căi feroviare). Instrument important de lucru al geopoliticii şi obiect de studiu al geografiei politice, harta politică este prizoniera unei logici legiste. Astfel se explică faptul că hărţile politice nu reflectă chiar starea reală a geografiei politice a lumii, o serie de realităţi de natură politico-geografică, cum ar fi statele autoproclamate, fiind voit neglijate. În acelaşi timp, pe harta politică pot fi indicate entităţi care există doar de jure, nu însă şi de facto (acesta fiind cazul Saharei Occidentale sau, vreme îndelungată, al Timorului Oriental).

Din punct de vedere geopolitic, Spaţiul (der Raum) reprezintă suportul natural politic al statului, datorită raporturilor de natură istorică numite de Ratzel sângele şi pământul, poporul şi teritoriul. Organizarea politică a poporului şi a pământului a rezultat în întruparea unui organism personalizat antropogeografic. Organismul respectiv se distingea prin asumarea unei singure identităţi biologice şi geografico-culturale de către indivizii aceluiaşi popor. Consolidarea organismului politico-geografic al statului putea fi atinsă în două stagii: a) configurarea teritoriului naţional - Lebensgebiete: b) realizarea şi organizarea spaţiului vital - Lebensraum. Ultimul stagiu era acela în care se decidea conservarea funcţiilor vitale şi chiar supravieţuirea organismului statal.

Dacă la finele secolului al XIX-lea, în momentul naşterii ştiinţei geopolitice, spaţiul geopolitic avea două dimensiuni: maritimă (thalasocratică) şi terestră (telurocratică), în ajunul primului război mondial se adaugă o a treia dimensiune - cea aeriană (aerocratică) -, care, din 1957 (momentul lansării primului satelit artificial al Pămîntului), cuprinde şi spaţiul cosmic. În principiu, sinonim cu politosfera (deşi mai extins decît aceasta în condiţiile în care şi zone extraterestre, cum ar fi spaţiul selenar, tind să devină obiect al politicii internaţionale).

Frontierele (die Grenzen) - reprezentau produsul mişcării iniţiate dinspre Mittelpunkte. Situată la periferia teritoriului statal, economic şi al poporului, graniţa nu rămâne o simplă linie de demarcaţie, ea devenind un organ periferic, dar foarte important al statului în creştere. Ratzel a enumerat trei mijloace generate din Mittelpunkte de lărgire a graniţelor: prin forţă militară şi războaie; prin comerţ; prin spirit şi comunicare, adică triumf cultural.


Загрузка...