1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În relaţiile internaţionale, orice stat urmăreşte anumite scopuri proprii, are interese naţionale şi doar unele dintre acestea sînt considerate ca fiind vitale - cele care vizează menţinerea integrităţii teritoriale, a suveranităţii şi stabilităţii statului. Interesul vital poate fi de natură economică (de exemplu, asigurarea resurselor energetice sau asigurarea pieţelor de desfacere, în cazul unor ţări hiperdependente de exporturi precum Germania şi Japonia) sau politică (de exemplu, împiedicarea expansiunii regimurilor comuniste în emisfera vestică era un interes vital al Washingtonului în perioada Războiului Rece).

În realizarea acestor scopuri, statele folosesc un set de mijloace. În relaţiile internaţionale, mijloacele reprezintă în sine noţiunea care defineşte posibilităţile statelor faţă de alte state. La momentul actual, vom distinge trei laturi ale mijloacelor unui stat:

Mijloacele politice – la ea se referă diplomaţia ca activitate oficială a statului prin intermediul instituţiilor specializate, realizată datorită unor măsuri speciale, procedee, metode, acceptate de pe poziţia dreptului internaţional şi care au un statut juridico-constituţional. Diplomaţia se realizează prin negocieri, vizite, conferinţe şi consfătuiri bilaterale şi multilaterale, corespondenţe diplomatice, participarea la lucrările organizaţiilor internaţionale.

Mijloacele economice – Statul ce dispune de o economie puternică şi de o capacitate financiară înaltă ocupă pe arena internaţională un loc important. Chiar şi statele care după teritoriu sunt mici, nu au destule resurse materiale şi umane, pot juca pe arena mondială un rol important, dacă au o economie temeinică şi competitivă, bazată pe tehnologii avansate şi sunt capabile să-şi extindă realizările dincolo de hotarele lor.

Mijloacele militare – armata, cantitatea şi calitatea armamentului, starea morală a efectivului militar, existenţa bazelor militare şi a armelor nucleare. Mijloacele militare pot influenţa atât direct, cât şi indirect relaţiile cu alte state. Mijloacele de influenţă directă sunt: războiul, intervenţia, blocada.

Strategie

Inca din antichitate oamenii au urmat doua cai strategice pentru a obtine si prezerva pacea. Calea realista (asa zisa Real politik) pune accentul pe solutiile militare. Calea liberala pune accentul pe solutiile politice.

Se pare ca totusi, in practica, calea realista a fost mult mai frecvent si intens utilizata decât calea liberala, pâna la inceputul secolului XX. Calea realista de prezervare a securitatii nationale si internationale prevede utilizarea a trei instrumente: formarea de aliante; mentinerea echilibrului puterii; controlul armamentului.

Adeptii caii liberale promoveaza patru instrumente in scopul asigurarii pacii, a securitatii nationale si internationale: dreptul international; organizatiile internationale; integrarea; democratizarea. Deoarece toate aceste instrumente pun accentul pe utilizarea unor institutii, promotorii acestui curent mai sunt numiti si „institutionalisti neoliberali". Toti teoreticienii caii liberale impartasesc aceeasi teama de tendinta istorica a statelor de a purta razboiul, dar nu au un punct de vedere comun asupra modului in care ar trebui asigurata securitatea internationala in sec. al XXI-lea. Ei sunt in general preocupati de faptul ca atât timp cât nu exista un drept international cu caracter imperativ si universal, nu exista o autoritate suprema la nivel planetar si nici un mecanism de impunere a dreptului international, orice schimbare in cadrul sistemului international poate fi la fel de usor aprobata sau respinsa de catre orice stat.

Teoreticienii liberali si neoliberali considera conflictul armat drept un rezultat al deficientelor institutiilor nationale si internationale.

Ei considera, de asemenea, ca actuala stare anarhica a sistemului international este principala problema cu care ne confruntam astazi. Ei arata ca slabiciunea institutiilor internationale mareste costul asigurarii securitatii nationale si internationale, iar bunastarea globala este inca subordonata bunastarii nationale. Pentru a schimba aceasta situatie adeptii caii liberale solicita stabilirea unor metode institutionalizate si bazate pe drept pentru a reforma acele regimuri politice nedemocratice inca existente in unele state. Ei considera ca sistemul international este inca insuficient dezvoltat si structurat si este necesara o reevaluare a rolului si locului institutiei statului suveran in cadrul acestui sistem, a functiilor si instrumentelor utilizate de state, astfel incât un nou tip de stat sa poata asigura eliminarea cauzelor razboaielor. Schimbarile de amploare globala ce au loc in sistemul international vor continua, lor adaugându-se in viitor, probabil, noi provocari la adresa pacii si securitatii internationale.

Se manifesta o suprapunere din ce in ce mai mare a intereselor nationale ale statelor si a responsabilitatilor internationale pe care acestea le au. Misiunea instrumentului diplomatic al puterii nationale este de a face fata si de a rezolva prin metode politice specifice consecinte unor evenimente diverse si uneori neprevazute, de a utiliza cu eficacitate si eficienta partajarea responsabilitatilor si intarirea parteneriatului cu alte state.

Marile probleme ale lumii de azi nu pot fi rezolvate in mod unilateral, numai de catre unele state, in primul rând datorita faptului ca problemele cu care ne confruntam au un caracter transfrontalier, afectând concomitent mai multe state.