1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

CIVILIZATIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se găsește viața socială, materială și spirituală a unei formații sociale sau a unui grup social; stare a vieții sociale, economice și culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultură materială a unui popor, a unei societăți etc. [Gen. -iei, var. civilizațiune s.f. / cf. fr. civilisation].

“Civilizatia este definite ca fiind cel mai larg nivel de recunoastere cu care o persoana se poate identifica, una care se refera la valorile, normele sociale si institutiile care conduc societatea. Diferenţele dintre rasă şi civilizaţie : rasa nu este influenţată de istorie, norme sociale şi valori aşa cum poate fi influenţată civilizaţia, aşadar fiind posibil ca indivizi aparţinând aceleiaşi rase sa fie adânc diferenţiaţi de civilizaţie, sau ca indivizi din rase diferite sa fie uniţi de civilizaţie.Civilizaţiile sunt flexibile, fără începuturi sau sfârşituri precise, concrete.Graniţele care împart civilizaţiile ar putea fi ambigue însa ele sunt reale şi importante. Civilizaţiile nu sunt structuri politice însa ar putea reprezenta un număr de unităţi politice (mai multe naţiuni, mai multe state etc.).”-Samuel Hantington

Conceptul de civilizaţie, ca cea mai inaltă formă de exprimare a identitaţii culturale, va deveni din ce în ce mai utilă în analizarea potenţialului de conflict. În lume există 8 civilizaţii distincte,războiale actuale ducându-se între actori aparţinând unor civilizaţii diferite Marile civilizaţii ale lumii au fost identificate cu marile religii;popoarele care împărtăşesc aceeaşi etnicitate şi limbă,dar au religii diferite ajung să se măcelărească (Yugoslavia).

Cele opt mari civilizaţii ale Globului sunt: 1.Sinică 2.Japoneză 3.Hindusă (miezul civilizaţiei indiene) 4.Islamică 5.Ortodoxă 6.Occidentală 7.Latino-americană (deşi urmaşă europeană,a evoluat pe căi diferite)C 8.Budismul,deşi o mare religie,nu a fost baza unei civilizaţii.

Ciocnirea civilizaţiilor va domina politica mondială. Linia dintre civilizaţii va reprezenta în viitor linia frontului” . În esenţă, teza provocatoare şi importanta a “Ciocnirii civilizaţiilor” este aceea ca creşterea violenţelor în lume este determinată de conflicte între state şi culturi care se bazează pe tradiţii religioase.

În esenţă o formă a ciocnirii civilizatiilor contemporane, este Terorismul. La momentul actual, este arhicunoscut faptul că terorismul reprezintă o ameninţare pentru securitatea naţională, a personalităţii în particular şi a comunităţii în general. O definiţie strict tipică acestui fenomen, cum s-a constatat anterior, nu există încă, însă putem deosebi, cu certitudine, implicaţiile lui în sfera de activitate politică, economic şi inlcuisv culturală a statului.

Pentru început credem relevant să aducem la cunoştinţă o clasificare, după părerea noastră deosebită în felul ei făcută de guvernul francez. Aşadar, Franţa clasifică terorismul în patru tipuri:

  • Terorismul regional, apariţia căruia constă în refuzul unei părţi a populaţiei marginalizate şi exploatate în interiorul unui stat de a recunoaşte acest stat. Acest tip de terorism este manifestat în astfel de regiuni cunoscute ca Quebec (Canada), Ţara Bascilor (Spania) şi în Irlanda.
  • Terorismul anticolonial, reprezentat de mişcările de eliberare naţională, are ca scop construirea unei contraputeri în ţară sau regiune, formată pentru a atinge un nivel de securitate. Ca exemplu poate fi evidenţiat cel din regiunile de eliberare naţională din Africa şi America Latină.
  • Terorismul nihilist, reprezentat de adepţii nihilismului, indivizi care neagă instituţiile, morala şi tradiţiile culturale într-o societate, fără să le opună, avînd o atitudine de negare absolută. Acest tip este răspîndit în Germania şi Italia şi este cunoscut sub numele de anarhism internaţional.
  • Terorismul barbar, caracterizat prin actul de barbarie, acţiunile căruia de obicei sunt întreprinse şi executate pe teritoriul unui stat terţ de către agenţii terorişti, angajaţi fără naţionalitate şi religie. Acest tip de terorism beneficiază de sprijinul statelor care îl sponsorizează. Aria de răspîndire este internaţională.

Terorismul ca fenomen nu are graniţe şi este pluriform, de existenţa şi dezvoltarea căruia nu poate fi asigurată nici o naţiune. Pluriformitatea terorismului este determinată de un set de forme de manifestare al acestuia pe arena internaţională, dintre care se enumără, în special, cea organizaţională, insurgentă şi sponsorizată, pe care le vom desfăşura în continuare.

Analizănd-o pe cea organizaţională, putem constata că această formă de manifestare este materializată prin grupuri mici, omogene politic. Aceste grupări teroriste sunt incapabile să dezvolte spiritul violenţei. Ele apelează la acte violente pentru a obţine o influenţă în societate. Dintre aceste grupări se evidenţiază “17 Noiembrie” din Grecia, ETA din Spania, RAF- ul din Germania şi Celulele Combatante din Belgia.

O altă formă de manifestare este cea insurgentă. Această formă este practicată de separatişti etnici şi rebeli politici. Ca exemplu poate fi Africa Subsahară. În această regiune acţiunile teroriste sunt, de obicei, de natură paramilitară. Ca exemplu mai poate fi Armata Populară – aripa comunistă din Filipine.

Una la fel de răspîndită este forma sponsorizată. Analizând această formă, constatăm că poate avea o îmbinare de relaţii dintre conflict înarmat şi terorism. Ea implică sprijinirea grupărilor de teroare şi a activităţilor acestora de către state suverane, cum sunt Iraq, Iran, Libia, Afganistan, Cuba, Coreea de Nord. În cazul dat finanţarea de stat poate atinge un înalt grad de implicare, cum ar fi suportul material şi logistic, asistenţa militară şi instrucţională, acoperirea ideologică, livrarea de armament.