1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În a II-a jumătate a secolului XX comunitatea umană s-a lovit cu prolemele de dimensiune globală. Ele sunt rezultatul contradicţiilor dezvoltării sociale şi au rădăcini adînci. Unele dintre ele ca problemele războiului şi păcii au fost actuale la toate etapele dezvoltării comunităţii umane, altele - de exemplu ecologice, apar mai târziu odată cu acţiunile intensive a societăţii asupramediului ambiant.

Ritmurile accelerate de cheltuieli a resurselor, neîdreptăţite adeseori, au contribuit la tensionarea fără precedent asupra potenţialului natural al planetei. Creşterea accelerată a populaţiei în lume nu-i însoţită de extinderea corespunzătoare a producţiei alimentare şi asigurarea condiţiilor necesare de esistenţă a unei mari mase de oameni. Se păstrează sărăcia populaţiei pe o parte considerabilă a planetei care constituie obstacole serioase pentru eşirea din situaţia ecologică şi demografică din lume.

La intersecţia secolelor XX-XXI comunitatea umană s-a aflat în faţa multor provocări noi. Crimele, organizaţiile transnaţionale, terorismul internaţional, circuitul drogurilor nelegitim prezintă o primejdie deosebită pentru cetăţenii diferitor state şi regiuni din lume.

Particularităţile generale a tuturor acestor probleme se reduc la următoarele: au obţinut un caracter planetar general-uman întrucît ele includ interesele tuturor statelor şi popoarelor, iar în perspectivă - viitorul întregii comunităţi umane; ameninţă omenirea cu un regres serios în dezvoltarea continuă a forţelor de producţie, în condiţiile a înseşi vitalităţii; sunt necesare soluţionarea urgentă a deciziilor şi acţiunilor, excluderea şi transformarea urmărilor periculoase şi ameninţărilor asupra vieţii şi securităţii cetăţenilor; necesită eforturi colective şi acţiuni din partea tuturor statelor, întregii comunităţi mondiale.

Problemele globale sunt legate reciproc şi dispun de izvoare comune în apariţia şi dezvoltarea lor. Aceasta permite de a le clasifica şi sistematiza, de a evidenţia cauzele apariţiei şi condiţiile care contribuie la soluţionarea lor de către societate.

Reeşind din caracterul socionatural a tuturor problemelor globale pot fi structurate în corespundere cu trei tipuri principale ale relaţiilor şi de a cerceta perspectivele progresului social din punct de vedere a problemelor globale

Primul tip al relaţiilor - dintre comunităţile principale sociale ce influienţează asupra formării unei clase deosebite a problemelor globale mondiale a contemporaneităţii:

  1. a) preîntîmpinarea unui război termo-nuclear, ce ameninţă existenţa civilizaţiei pe planetă, excluderea goanei înarmărilor şi nerăspîndirea armei nucleare, interzicerea producererii şi folosirii noilor sisteme a armei de nimicire în masă, dezarmarea;
  2. b) stabilirea unei noi ordine economice internaţionale bazată pe principiile egale şi colaborării reciproc avantajoase;
  3. c) dezvoltarea formelor progresive a integraţiei politice şi economice cu scopul egalării nivelului social-economic de dezvoltare a ţărilor şi popoarelor lumii; lichidarea disproporţiilor existente şi limitarea în comerţul mondial;
  4. d) administrarea dezvoltării tehnico-ştiinţifice şi ocolirea tendinţelor antiumane în folosirea ştiinţei şi tehnicii.

A II grupă de subiecte se referă la problemele globale, legate de ideile optimizării, armoniei şi relaţiilor umanizaţiei societăţii cu natura (ecologică, demografică, energetică, alimentară etc.).

Esenţa problemei ecologice se referă la aprofundarea contradicţiilor dintre activitatea de producţie a omenirii şi stabilitatea mediului ambiant. Presiunea crescîndă a factorilor antoprogeni asupra biosferei poate contribui la dezbinarea deplină a ciclelor reproductive a resurselor biologice, autopurificării apelor, solului, atmosferei. Aceasta poate da naştere unui "colaps" mondial - înrăutăţirea bruscă a situaţiei ecologice, ce atrage după sine nimicirea populaţiei planetei. La etapa actuală conform datelor ONU, aproape 1 mlrd. 200 mln. oameni simt lipsa apei potabile. Biologii au fixat că în rezultatul activităţii omului pe planetă dispar 150 tipuri de plante şi animale. Aceste fenomene au fost clasificate de savantul rus L.N.Samoilov cu denumirea "probleme globale planetare" ori "problemele resurselor globale.

De rînd cu problemele ecologice şi energetice, se agravează problemele demografice. Conform datelor Institutului Internaţional a cercetărilor sistemelor naturale, numărul populaţiei planetei în 45 de ani s-a dublat. Mai accelerat a crescut populaţia în Africa, America şi Asia. Cu ritmuri insuficiente va creşte populaţia Japoniei, Europei, Australiei şi Noii Zelande. La etapa actuală creşte disproporţia din contul a două tendiţe: în ţările dezvoltate creşte numărul grupelor vârstei avansate din contul limitării natalităţii şi creşterii nivelului mediu de viaţă; în ţările în curs de dezvoltare creşte numărul grupelor de tineret din contul păstrării nivelului înalt a natalitaţii şi limitării decesului copiilor.

Problemele demografice influienţează asupra progresului social din unele state, inclusiv şi cele dezvoltate. Aşa de exemplu, în ţările Uniunii Europene sistema de asigurare socială s-a constituit în principiu în anii 50-60 a secolului XX, cînd cetăţenii primeau ajutor cu mult mai puţin, decît la etapa actuală. În noile condiţii facilităţile legitime stabilite cîteva decenii în urmă constituie o povară pentru bugetele naţionale şi ameninţă dezvoltarea social-economică. Multe state a Uniunii Europene în comparaţie cu SUA şi Japonia dispun de un număr mai mic de pensii după vîrstă şi o pensie mai mare.

Conform unor date oficiale, în UE numai pentru plata de pensii după vîrstă se cheltuiesc 19% şi constituie 10% din VIP. Către anul 2030 în Germania, Franţa şi Italia indicii numiţi vor spori pană la 18-23%.

Astfel, la începutul secolului XXI ca probleme globale contemporane principale din considirentele interacţiunii omului cu natura pot fi următoarele:

  • problema folosirii raţionale a economiei, a resurselor de materie primă;
  • problema preîntâmpinării crizei energetice din cauza deficitului dimensional a resurselor energetico-petroliere;
  • problema ocrotirii mediului ambiant şi mecanizmului de reproducţie a lui;
  • problema de dirijare a dinamicii demografice şi dezvoltării bazei tehnico-materiale;
  • problema preîntîmpinării calamităţilor dezastruase.

Al III-lea tip de probleme globale îl constituie problemele general umane, socioculturale, umanitare care sunt legate de procesele democratizării a multiplelor relaţii sociale şi personale, problemele lichidării analfabetizmului, sărăciei şi alte forme a inegalităţii sociale, problemele învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii, planificării şi reglementării nivelului şi calităţii vieţii. În contextul problemelor globale socioculturale şi umanitare pot fi evidenţiate următoarele:

  • asigurarea oamenilor cu mijloace elementare de existenţă prin intermediul formelor democratice progresive de apărare socială;
  • reglementarea creşterii nivelului şi calităţii vieţii, organizarea odihnei cu adevărat valoroase, organizarea unei vieţi cu un conţinut pozitiv înalt;
  • lichidarea analfabetizmului şi dezvoltarea invăţămîntului în corespundere cu inflaţia aderată a cunoştinţelor legată de revoluţia informaţională a computatorului;
  • controlul obştesc asupra organelor de putere şi administrării mijloacelor masmedia şi culturii, interzicerea steriotipizării antiumane, atentatul asupra libertăţilor individuale şi spirituale;
  • realizarea garanţiilor drepturilor şi libertăţilor omului, care sunt legate cu problemele biosociale; asigurarea maternităţii şi copilăriei, problema luptei cu bolile în masă, a alcoolismului, drogurilor etc.

În ultimele decenii ONU a obţinut unele succese în domeniul drepturilor omului. Însă concurenţa economică şi interesele naţionale conflictuale pană nu demult au redus politica externă general europeană cu privire la problemele drepturilor omului la declaraţii de alarmă şi nu la acţiuni. Aşa, amestecul militar a SUA şi ţărilor europene ia evenimentele din Kosovo (1999) sub motivul realizării drepturilor populaţiei albaneze a provocat o Catastrofă umanitară şi a contribuit la escaladarea acţiunilor militare în Macedonia (martie-iunie 2001).

Atitudinea contemporană faţa de cultura politică şi de drept a statelor şi popoarelor presupune democratizarea maximală a mijloacelor de informare îm masă şi a comunicaţiilor şi folosirea în activitatea lor a colaborării şi indulgenţei faţă de eterodocşi, pluralităţii în viaţa socială şi în concepţiile de explicaţie a ei. "o problemă importantă e problema banilor în politică. Banii destramă institutele democratice, în deosebi cînd foarte puternic acţionează la alegeri.

În 2001 Mikle Blumberg a cheltuit o sumă record - 74 mln. dolari pentru a deveni primar a oraşului New York. Rivalul său a cheltuit 17 mln.dolari. 4 grupe private menţin 85% din toate ziarele zilnice din ţară, cărora le revin 2/3 din tirajul naţional. În SUA majoritatea mijloacelor de comunicare în masă se află sub controlul a 6 companii.

Ameninţarea reală asupra securităţii omului şi civilizaţiei mondiale în secolul XXI e legată în mare măsură nu numai de comportarea agresivă a unor state şi grupe de state, ci şi de comportarea milioanelor de oameni. Această ameninţare poate să obţină o mulţime de forme.

În primul rînd, creşterea necontrolată a populaţiei. Extinderea ritmului creşterii populaţiei în condiţiile lipsei posibilităţilor dezvoltării contribuie la suprapopularea planetei. Această creştere a populaţiei pe fonul sărăciei globale, migraţia internaţională şi poluarea mediului ambiant constituie un act fără precedent în istorie. Pentru ca pe planetă să apară 1 mlrd. de locuitori, era necesar în trecut de 1 mln. de ani. Astăzi pentru a dispune de aşa populaţie e suficient 10 ani. Astfel această problemă necesita o atenţie deosebită.

În al II-lea rînd, inegalitatea posibilităţilor economice. Pe parcursul ultimilor 5 decenii PNB mondial a sporit de 8 ori, iar venitul pe cap de locuitor numai de 3 ori. Dar şi aseastă sporire nu se repartizează egal nici la nivelul statelor, nici în maştab internaţional, şi această inegalitate creşte. 1/5 a comunităţii umane, constituită din ţări industrial dezvoltate dispun de 4/5 din venitul mondial, dispunînd şi de alte posibilităţi sociale, culturale etc.

Inegalitatea e prezentă şi în alte domenii - în comerţ, investiţii capitale, acumulări şi credite comerciale. "Cu toate că au fost propuse un şir de iniţiative în ultimul timp, se subliniază în Programul dezvoltării ONU, ţările bogate ca şi în trecut promovează o politică comercială discriminaţională în atitudinea faţă de mărfurile, produse în ţările sărace, îndeosebi faţă de producţia agricolă şi textilă".

În al III-lea rînd, presiunea migraţiei constituie o influenţă asupra creşterii populaţiei şi aprofundării sărăciei în statele în curs de dezvoltare. În ultimele 3 decenii aproape 40 mln. de oameni din ţările în curs de dezvoltare s-au strămutat în ţările bogate, şi în fiecare an aderă la ei încă aproximativ 1 mln. Numărul migranţilor internaţionali ilegali constituie 50-40 mln. oameni.

Un număr considerabil îl constituie şi refugiaţii. La etapa actuală ei constituie 40 mln. Această tensionare va spori conform unor date a cercetătorilor. Creşterea populaţiei, limitarea posibilităţilor de angajare în cîmpul muncii, pieţele internaţionale închise, influenţa negativă asupra mediului ambiant, deasemenea conflictele armate va impune ca multe milioane de oameni să părăsească ţările lor. Insă concomitent cu aceasta ţările bogate închid hotarele, fiindcă ele însuşi sunt supuse în faţa unui şomaj înalt şi alte probleme sociale şi naţionale. Toate acestea fără îndoială provoacă o încordare socială în lume.

Concomitent s-a format o concepţie dublă faţă de migraţie; pe de o parte, există o interzicere oficială, care nu-i acoperită cu o sistemă de măsuri efective, iar pe de altă parte oferta deosebită în construcţii a muncitorilor, la recoltarea fructelor ori a dădacilor întotdeuna îşi găseşte metoda de pătrundere în acea ori altă ţară dezvoltată din Occident.

În al IV-lea rând, acţiunea asupra mediului ambiant în majoritatea formelor ei are loc la nivel local, însă unele efecte ale ele pot să se transfere. Aerul poluat fară obstacole poate traversa hotarele de stat, aruncarea bioxidului de sulf din unele ţări sub formă de ploi cu acid cad în alte ţări. Aproape 60% din pădurile Europei suferă din cauza depunerilor de acid. Chimicatele crează un efect global, distrugînd stratul de ozon. Urmări globale constituie şi gazele aruncate în atmosferă, ceia ce contribuie la apariţia efectului de seră.

Responsabilitatea principală pentru impurificarea atmosferei mediului ambiant revine ţărilor dezvoltate. În 1990 SUA le revenea 21% din depunerile de acid, ţărilor UE-15%, ţărilor în curs de dezvoltare - 36%, Rusiei-11%. În raportul Agenţiei europene ecologice se subliniază, că temperatura medie mondială în ultimii ani a crescut cu 0,36 grade. Aceasta e legată de creşterea concentrării cu gaze acidice în atmosferă cu 30%.

Urmările încălzirii climatului pot fi deduse din pagubele în economia multor ţări. Revărsările catastrofale din anul 2002 în Austria, Germania, Cehia, Rusia (Caucazul de Nord), în 2004 - în Franţa, Romînia şi alte ţări servesc exemplu ce confirmă procesul schimbărilor climaterice.

În al V-lea rînd, comerţul cu drogurile prezintă una din cele mai dezastruoase ameninţări pentru omenire. În ultimii 25 de ani industria drogurilor a crescut de la întreprinderile de mici pînă la un bisnes internaţional organizat.

La etapa actuală suma de la rotaţia drogurilor depăşeşte volumul comerţului cu petrol şi cedează numai volumului comerţului cu armele. Volumul circulaţiei nelegitime cu droguri în 1995 era apreciat  la 400 mlrd. dolari, ceia ce constituie aproape 8% din volumul comerţului mondial".

În al VI-lea rănd un fenomen social-politic complicat la baza căruia se află un spectru larg de contradicţii sociale şi religioase constituie terorismul. Factorii principali, care au influienţat asupra apariţiei şi evoluţiei terorismului într un şir de ţări sunt:

  • slăbirea bazelor statale şi a institutelor puterii, spălarea structurii politice a societăţii, incapacitatea aparatului de stat de a controla efectiv resursele proprii economice şi financiare;
  • deformarea profilului social a populaţiei în rezultatul crizei economice, diferenţierii excesive a cetăţenilor după nivelul veniturilor, a şomajului, lipsei a multor straturi de populaţie a locului său în structura socială a societăţii;
  • lupta pentru interese economice;
  • degradarea bazei morale a societăţii, influienţa destructivă a mijloacelor de informare în masă, ce propoagă nihilizmul, cultul violenţei, metodele antilegitime în soluţionarea diferitor probleme;
  • pătrunderea pe teritoriile altor state a reprezentanţilor organizaţiilor teroriste de peste hotare şi a sectelor totalitare.

În al VII-lea rînd, sistema financiară mondială conţine în  sine multiple elemente instabile, inclusiv şi în economia liderului - SUA. Instabilitatea se reproduce, mai întîi, din cauza dezvoltării neliniare a unor state şi regiumi, la fel şi a disproporţiei structurale.

Lumea contemporană e extrem de complicată, contradictorie, instabilă. Ea se loveşte cu problema supraveţuirii omenirii. În aceste condiţii problema umanizmului se transferă pe primul loc.

Pe măsura ce problemele ecologiei, suprapopulaţiei planetei, aprofundării distanţierii dintre bogaţi şi săraci, creşterea crimelor în lume au căpătat un caracter primejdios, ce ameninţă omenirea, tot mai acut devine necesitatea evidenţierii de către comunitatea mondială a unor măsuri radiacale, care ar permite să fie preîntâmpinate ameninţările pentru omenire. În aceste condiţii guvernele statelor, organizaţiile internaţionale se află în evidenţierea cauzelor problemelor mondiale şi excluderea lor.

Una din cauzele apariţiei problemelor globale constă în necorespunderea dimensiunilor şi ritmului de dezvoltare a economiei mondiale posibilităţilor şi resurselor naturale. Primii care au indicat la legăturile dintre dezvoltarea economică şi biosfera pămîntului au fost savanţii americani Denis şi Donella Medouz.

În monografia colectivă "Limitele creşterii" apărută sub egida Clubului de la Roma în 1968 s-a făcut concluzia pe baza unui material bogat, că finalitatea dimensiunilor pămîntului presupune şi limitarea expansiunii umane.

Într-adevăr, dimensiunile activităţii economice în secolul XX a crescut considerabil, s-a format o economie apreciată cu o sumă gigantică de 39 trln. dolari din totalul PNB (1998). În comparaţie cu anul 1990 PNB mondial a sporit de 17 ori, producţia industrială mondială a sporit de peste 50 de ori. Numai în primele 3 sferturi a secolului trecut energia folosită în lume a sporit de 11 ori, oţelului - 25 ori, aluminiu - aproape de 2000 ori etc. Toate acestea au creat o presiune enormă asupra biosferei pămîntului şi resurselor naturale ale lui. O altă cauză a apariţiei problemelor globale reese din urmările progresului tehnico-ştiinţific.

În a II-a jumătate a secolului XX omenirea a folosit fără precedent realizările în domeniul ştiinţei, tehnicii, tehnologiei pentru dezvoltarea producţiei mărfurilor şi deservirii. Datorită realizărilor tehnico-ştiintifice brusc a sporit productivitatea muncii, a crescut statutul social a cetăţenilor, nivelul bunei stări materiale în multe ţări din lume. Însă progresul accelerat tehnico-ştiinţific a constituit nu numai urmări pozitive, ci şi negative.

Au devenit destul de cunoscute realizările în domeniul energeticii nucleare. Însă n-a fost apreciate primejdia serioasă, legată de folosirea reactorului atomic, prelucrarea, transportarea şi conţinutul rezervelor combustibilului nuclear.

Noi realizări în domeniul electronic şi sistemului de comunicaţie, în crearea tehnicii cosmice, în biotehnologie şi genetică s-au obţinut la începutul secolului XXI. Însă toate aceste realizări conţin în sine un şir de riscuri, care necesită aprecierea şi prognozarea lor. Sunt necesare noi metode de control asupra schimbărilor climei, mijloace sigure pentru securitatea sănătăţii oamenilor, dezvoltarea ramurilor de restabilire a mediului natural.

A treia cauză a apariţiei problemelor globale constă în creşterea populaţiei în lume, ce depăşeşte posibilităţile satisfacerii necesităţilor în resurse, în condiţiile cînd pe o parte considerabilă a planetei se păstrează sărăcia.

Astăzi sute de milioane de oameni suferă de foame, 1,2 mlrd. sunt analfabeţi, 1,6 mlrd. oameni n-au acces la apă potabilă, 2 mlrd. oameni sunt lipsiţi de a folosi energia electrică. Se păstrează o distanţiere deosebit de mare dintre bogătaşi şi săraci. Astăzi 225 de oameni din lume dispun de o bogăţie de peste 1 trln. dolari, ce se egalează cu un venit a peste jumătate din comunitatea umană.

În soluţionarea acestei probleme se presupune ca de rând cu continuarea dezvoltării economiei să fie stabilit un control asupra natalităţii în lume, limitarea populaţiei fertile şi obţinerea în perspectivă a stabilizării la nivel constant. Însă pentru soluţionarea acestei sarcini e necesar anumit timp şi de trecut la politica constantă de dezvoltare de lungă durată.

A IV cauză a apariţiei problemelor globale se reduce la folosirea unei părţi considerabile din resurse mondiale în scopuri militare şi susţinerea formaţiunilor militare de miloane de oameni. Factorul militar continuă să rămînă şi astăzi cauza principală de obstacol pe calea soluţionării problemelor globale. Cu toate că s-a limitat numărul forţelor armate în lume, dar în rândurile lor au mai rămas peste 23 mln, ostaşi şi ofiţeri militari, 7 mln.oameni în formaţiunile semiarmate şi peste 39 mln. aflaţi în rezervă.

A V cauză a problemelor mondiale constă în reţinerea institutelor puterii şi eloborarea politicii lor de la soluţionarea necesităţilor problemelor mondiale. SUA, ţările Europei Occidentale şi Japonia au adoptat un cod de legi în scopul ocrotirii mediului ambiant şi folosirea raţională a resurselor naturale. Aceste măsuri au permis de a îmbunătăţi situaţia mediului ambiant însă problema n-a fost evitată. Cea mai mare presiune asupra mediului o constituie statele - SUA, Japonia, RFG, Rusia, China, India, Indonezia, Brazilia unde vieţuiesc 56% din populaţia planetei, 53% din suprafeţele de pădureţi se produce 59 % din VNB. E vădit, că acţiunile comune a guvernelor, în primul rând, a statelor mari pot să să contribuie în mare măsură să dea un răspuns la provocările de la intersecţia secolelor XX-XXI.

Astfel problemele globale, pa care le preîntîmpină omenirea în epoca contemporană, în majoritatea lor sunt legate de caracterul tehnogen a dezvoltării civilizaţiei. Catastrofele ecologice, crizele globale în domeniul politicii, securitatea internaţională, suprapopulaţia, relaţiile sociale şi umane etc. demonstrează că nivelul progresului în formele tradiţionale tehnogenice şi-au epuizat posibilităţile sale.

Nivelul obţinut de dezvoltare a civilizaţiei mondiale necesită un nivel mai înalt de administrare decît în trecut. E necesar de a pune în funcţie mecanizmul întreg de administrare socială, inclusiv a unor state aparte, la fel a organizaţiilor internaţionale şi dreptului internaţional, care îşi realizează funcţiile sale într-o interacţiune strânsă.