1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Politica Externă şi de Securitate Comună – PESC (Common Foreign and Security Policy – CFSP), denumeşte un capitol distinct (Titlul V) al Tratatului de la Maastricht şi care reprezintă unul din cei trei piloni ai construcţiei europene.

Premisele dezvoltării PESC au fost statuate de Tratatul privind Uniunea Europeană (1992), care stipulează la articolul J.4 a Titlului V că „Politica externă şi de securitate comună înglobează toate problemele referitoare la securitatea Uniunii Europene, inclusiv stabilirea, în perspectivă, a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, în viitor, la o apărare comună”.

Conform TUE (art. J.1.), obiectivele PESC sunt următoarele: salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale şi a independenţei Uniunii; consolidarea securităţii Uniunii şi a statelor membre, sub toate formele; menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale, în conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite, precum şi cu principiile Actului final de la Helsinki şi obiectivele Cartei de la Paris; promovarea cooperării internaţionale; dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept, precum şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Prevederile TUE în legătură cu PESC au fost revizuite în 1997, prin Tratatul de la Amsterdam. Cu această ocazie, pentru îmbunătăţirea eficacităţii, profilului şi vizibilităţii acestei politici s-a instituit funcţia de Înalt Reprezentant al UE pentru PESC (art. J.8). Sarcina Înaltului Reprezentant al UE pentru PESC este aceea de a contribui la formularea, dezvoltarea şi implementarea deciziilor politice ale ţărilor membre şi a reprezenta guvernele ţărilor membre ale UE în discuţii cu ţări terţe.

Într-o declaraţie anexată Tratatului de la Amsterdam, se stipula totodată înfiinţarea, în cadrul Secretariatului General al Consiliului, a unei Unităţi de planificare politică şi avertizare timpurie, sub autoritatea Înaltului Reprezentant, ca structură de expertiză care să faciliteze luarea rapidă a deciziilor. De asemenea, PESC beneficia din acel moment de noi instrumente juridice, strategiile comune, destinate punerii în practică a acţiunilor şi poziţiilor comune. În plus, procedura de decizie întemeiată pe principiul abţinerii constructive se aplica de acum înainte şi problemelor vizate de PESC. Această prevedere permite luarea deciziilor în ciuda abţinerii unuia sau mai multor state membre, atâta timp cât voturile lor ponderate nu depăşeau o treime din totalul voturilor.

În procesul decizional al PESC este implicată o pleiadă întreagă de instituţii comunitare: Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană (cu precădere Comisarul pentru Relaţii Externe), Parlamentul European, Preşedinţia, statele membre, Secretariatul General al Consiliului condus de Înaltul Reprezentant pentru PESC („domnul PESC), reprezentanţii speciali, Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER), Comitetul Politic, Unitatea de planificare politică şi avertizare timpurie (aflată în subordinea Secretariatului General al Consiliului).