1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Obiectivul politicii sociale îl constituie ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de lucru, promovarea egalităţii de şanse şi asigurarea unei protecţii sociale minimale în interiorul spaţiului comunitar. Pentru aceasta, UE are la îndemână Fondul Social European (FSE), o serie de programe comunitare şi normele juridice din Tratat care completează legislaţiile naţionale. Conceptul a fost introdus în 1985 prin Actul Unic European şi semnifică faptul că partenerii sociali trebuie să participe la realizarea Pieţei Interne şi la concretizarea dimensiunii sale sociale. Pentru a concretiza această “dimensiune socială”, Consiliul European a adoptat în decembrie 1989 “Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor” (acceptată atunci de 11 din cele 12 state membre, deoarece Marea Britanie a refuzat semnarea documentului).

Tratatul de la Maastricht a lărgit competenţele Comunităţii în domeniul social, a extins acţiunea FSE şi a introdus un nou capitol privind educaţia şi formarea profesională. Consiliul European de la Essen, din decembrie 1994, a decis că statele membre trebuie să-şi coordoneze politicile şi acţiunile sociale, cu accent pe cinci domenii: promovarea investiţiilor în formarea profesională, realizarea unei creşteri economice care să genereze noi locuri de muncă, reducerea costurilor salariale indirecte, eficientizarea politicii forţei de muncă şi adoptarea unor măsuri ferme în favoarea grupurilor sociale puternic afectate de şomaj.

Odată cu întrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, “Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor” a fost acceptată de către toate cele 15 ţări membre ale UE, devenind astfel parte din acquis-ul comunitar în domeniul social.

Загрузка...