Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Participă reprezentanţi ai Franţei, Marii Britanii, Austriei, Rusiei, Turciei şi Sardiniei. Stabileşte o substanţială recunoaştere a status quo ante. Pune bazele, cel puţin pentru două decenii, unei noi ordini europene. Aliaţii din războiul Crimeii au voit să blocheze Rusia din ascensiunea ei în Orient dar mai ales în Europa, pentru o perioadă pe cât posibil, cât mai lungă.

Rusia cedează sudul Basarabiei (jud. Cahul, Bolgrad şi Ismail) Moldovei şi, în acest fel, este îndepărtată de la Gurile Dunării şi este asigurată libertatea comerţului pe marele fluviu. Ea trebuie să recunoască frontierele Imperiului otoman şi să demilitarizeze Marea Neagră. Cavour, reprezentantul Sardiniei, reuşeşte să pună în atenţia marilor puteri problema Italiei divizate şi aflată sub dominaţie străină.

În cazul românilor, ministrul de externe al Franţei, contele Walewski, a cerut unirea Moldovei cu Muntenia în conformitate cu deciziile conferinţei de la Viena din 1855 şi a dorinţei românilor exprimată prin memoriile emigraţiei paşoptiste. Propunerea franceză a provocat aprinse dezbateri şi controverse diplomatice Discuţiile au transformat problema românească într-un punct delicat şi de aceea, în final, s-a adoptat o soluţie de compromis.

Principatele sunt scoase de sub protecţia Rusiei şi puse sub regimul garanţiei colective a celor şapte mari puteri europene, ceea ce însemna că orice măsură referitoare la români nu putea fi luată decât cu acordul marilor puteri. Nu în ultimul rând se convocau la Bucureşti şi  Iaşi, Adunări ad-hoc pentru consultarea românilor.

Hotărârile Congresului de la Paris sunt decisive pentru istoria modernă a românilor. Ei câştigă libertatea de mişcare de care aveau nevoie. Folosind din plin principiul „faptului împlinit”, cu sprijinul constant al Franţei lui Napoleon al III-lea, românii pun bazele la 1859 unirii într-un singur stat, care iniţial are ca domnitor pe principele Cuza iar din 1866  pe Carol I.

Загрузка...