Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Acordurile bilaterale ruso-englez (30 mai 1878) şi ruso-austro- ungar (6 iunie) desfiinţează înainte de congres Bulgaria Mare şi totodată crează Rumelia orientală ca provincie autonomă, reduc cuceririle Rusiei în Asia, şi consfinţesc avantajele Austro-Ungariei deja stabilite şi la fel  pe cele ale Angliei (în primul rând posesia Ciprului). Franţa primeşte consensul ocupării Tunisiei. Sub preşedenţia lui Bismarck Congresul de la Berlin reiterează acordurile deja încheiate. În afara lui Bismarck, protagonişti  ai  congresului  sunt  G.  Andrassy  (Austro-Ungaria),  A. M.

Ion C. Brătianu, primul-ministru al României

Gorceakov (Rusia) şi B. Disraeli (Marea Britanie). Ei iau deciziile, trecând în planul al doilea pe reprezentanţii Franţei, Turciei şi Italiei. Trimişii României, I.C.Brătianu şi M. Kogălniceanu, sunt acceptaţi doar pentru o scurtă declaraţie (ei protestează contra cedării Basarabiei de Sud).

Statul bulgar e divizat într-un principat bulgar semiindependent,  şi o provincie autonomă, Rumelia orientală. Macedonia rămâne sub suveranitate otomană. Bosnia şi Herţegovina sunt încredinţate Austro- Ungariei pentru administrare. Rusia primeşte cele trei judeţe ale Basarabiei de Sud, Cahul, Bolgrad şi Ismail şi portul Batum de la Marea Neagră. România pierde sudul Basarabiei şi câştigă Dobrogea.

Se reconfirmă independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului. Congresul de la Berlin face să prevaleze principiul echilibrului şi al compensaţiilor în relaţiile internaţionale. Cancelarul german e satisfăcut de rolul său de arbitru european. El obţine un succes remarcabil. Chestiunea orientală este pentru moment sistematizată chiar dacă nu sunt eliminate motivele de conflict dintre marile puteri, care, se demonstrează că au la dispoziţie un teatru de manifestare mult mai  mare decât cel turco-balcanic, ba chiar decât cel european.

Bismarck a ştiut să folosească rivalităţile dintre puteri asigurând pentru câteva decenii pacea în Europa. Cu politica sa cancelarul german a urmărit în primul rând să aplaneze temporar rivalităţile, dar mai ales a căutat să pună Franţa şi Rusia, care aveau cele mai multe motive de resentimente, în condiţia de a nu putea lua iniţiative eficace.

Austro-Ungaria obţine un succes notabil: administrarea Bosniei  şi Herţegovinei şi garnizoane la Sandjak şi Novibazar pentru a păzi ruta Salonicului. Prin aceasta ea dobândeşte o situaţie dominantă în partea occidentală a Peninsulei Balcanice. Rusia obţine mult mai puţin decât sperase. Dar chiar dacă nu reuşeşte crearea unei Bulgarii Mari rămâne cu rolul de protectoare a slavilor. Obţine apoi teritorii în Asia şi ieşire la Dunăre prin luarea Basarabiei.

Загрузка...