Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Tratatul de la Versailles, în art. 231, atribuie întreaga responsabilitate a începerii războiului Puterilor Centrale şi, în particular, Germaniei. Opinia publică din Germania n-a acceptat acest verdict, care legitima revendicările Aliaţilor din tabăra Antantei şi a calificat tratatul de la Versailles drept un diktat.

În realitate războiul n-a fost provocat doar de Puterile Centrale, exclusiv din cauza lor, ci toate marile puteri europene sunt responsabile, într-o măsură mai mică sau mai mare, de declanşarea lui.  Originile primul război mondial trebuie căutate în felul în care s-a făcut unitatea Germaniei, prin forţă armată, ceea ce a creat în chiar centrul Europei un mare stat, periculos pentru celelalte, în consecinţele războiului franco- prusac din 1870-1871, care a adus o stare de tensiune în Europa şi a provocat împărţirea statelor acesteia în blocuri adverse.

După înlăturarea lui Bismarck, care şi-a dat seama că Europa nu ar fi îngăduit Germaniei alte măriri pe continent, Wilhelm al II-lea trece  de la politica echilibrului european la Weltpolitik, adică la o politică de expansiune aventuroasă, la dorinţă de hegemonie, purtătoare de germeni de război.

Situaţia internaţională e caracterizată mai cu seamă după 1900 de pacea armată Aceasta a presupus pe de o parte consolidarea unor sisteme de alianţă din ce în ce mai strânse, iar, pe de alta, o cursă tot mai de neoprit a înarmărilor, votul de legi militare care cresc an de an creditele destinate armatelor, mărirea anilor de serviciu militar, construirea de noi materiale de război. Unirea celor două elemente, alianţele şi înarmările, pun în funcţie mecanismul generalizării conflictului. În aceasta şi constă originalitatea primului război mondial:  cel din 1914, faţă de celelalte războaie din Europa secolului al XIX-lea, totdeauna limitate. Acest război s-a extins pe tot continentul şi în întreaga lume din cauza păcii armate.

Aceste elemente au fost agravate de expansiunea dincolo de mări şi de cursa colonizării tuturor teritoriilor disponibile. Aproape toate aceste teritorii au fost adjudecate, dar numărul pretendenţilor la stăpânirea lor a crescut. Visurile de hegemonie şi voinţa de putere se extind în toată lumea nu numai în Europa.

O cauză determinantă a conflictului a fost mişcarea naţionalităţilor, a fost aspiraţia la independenţă, la unitate, la separare. Austro-Ungaria, care se confrunta cu o acută criză provocată de nemulţumirile  popoarelor care o constituiau, încearcă să-şi rezolve problemele interne cu o lovitură în afară contra Serbiei, anulând astfel polul de atracţie al altor naţionalităţi: croată, slovenă, bosniacă. Nu trebuie subevaluaţi nici alţi factori: psihologici, reali sau inventaţi, frica de încercuire, voinţa de acţiune preventivă.

Загрузка...