Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Durata Primului Război Mondial, uriaşele pierderi umane şi materiale, dificultăţile economice, criza morală, de conştiinţă au determinat apariţia, înainte de încheierea conflictului, a unui curent pacifist, a numeroase proiecte şi programe de organizare a lumii pe noi baze, astfel ca pacea şi securitatea, dezvoltarea şi bunăstarea să fie asigurate pentru toate naţiunile.

Un puternic impact asupra celor două tabere beligerante au avut Decretul asupra păcii lansat de guvernul bolşevic la 8 noiembrie 1917 şi programul american de pace cunoscut sub numele de Cele 14  puncte ale preşedintelui Woodrow Wilson. Ambele proclamau unele principii foarte importante şi nobile, între care diplomaţia deschisă, dreptul la autodeterminare, pace democratică, fără anexiuni. Programul american mai prevedea egalitatea între state, libertatea navigaţiei pe mare, libertatea comerţului, reducerea înarmărilor, crearea unei Ligi a naţiunilor care să apere pacea şi să realizeze cooperarea între state.

La 11 noiembrie 1918 s-a pus capăt războiului, iar la 18 ianuarie 1919 au început la Paris lucrările Conferinţei de Pace, la care au participat numai ţările aliate şi asociate, nu şi cele învinse (Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria şi Turcia).

Problemele ce trebuiau soluţionate erau deosebit de numeroase şi dificile, părerile şi soluţiile propuse nu concordau, iar  divergenţele dintre participanţi s-au manifestat cu putere, mai ales între marii învingători. La baza hotărârilor care au fost adoptate şi care s-au concretizat în primul rând în tratatele de pace, au stat realităţile din momentul sfârşitului războiului, rapoartele şi analizele întocmite de cele peste 50 de comitete şi comisii de experţi şi voinţa organelor principale ale conferinţei – Consiliul celor zece, Consiliul celor  cinci şi Consiliul celor patru (Anglia, Franţa, Statele Unite ale Americii şi Italia, Japonia implicându-se în mică măsură şi numai pentru problemele ce priveau Extremul Orient şi zona Pacificului). 

Consiliul celor Patru : de la stânga la dreapta - Lloyd-George (Anglia), Orlando (Italia), Clemenceau (Franţa), Wilson (SUA)

La capătul a aproape cinci ani de război, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, era, fără îndoială, îndreptăţit să declare lui Raymond Poincaré, preşedintele Republicii Franceze, că „va fi mai dificil de realizat pacea decât războiul”. Acest lucru a ieşit pregnant  în evidenţă în timpul celor aproape doi ani de negocieri şi dispute între învingători care au caracterizat lucrările conferinţei de pace.

Sistemul tratatelor de pace a avut la bază ideea culpabilităţii statelor învinse, de unde s-au născut clauzele şi obligaţiile grele impuse acestora. Războiul, mişcările sociale şi naţionale au contribuit decisiv la dispariţia sau destrămarea a patru imperii: rus, austro-ungar, german şi otoman.

Загрузка...