Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Cauzele eşecului Societăţii Naţiunilor au fost îndelung dezbătute, însă orice explicaţie trebuie să plece de la discrepanţa dintre aşteptările mult prea mari ale opiniei publice mondiale şi capabilităţile reale ale  Ligii.

De la bun început lipsa de încredere a marilor putere în sistemul Societăţii Naţiunilor a făcut ca o mare parte a problemelor lumii post- Versailles să fie rezolvate prin intermediul unor organisme paralele: Consiliul Suprem al Puterilor Aliate şi Asociate, Conferinţa Ambasadorilor, Comisia Reparaţiilor, ceea ce restrânge grav abilităţile Ligii în a-şi pune amprenta asupra reconfigurării lumii postbelice.

Preponderenţa puterilor europene în Consiliu, combinată cu lipsa Statelor Unite şi a Uniunii Sovietice (până în 1934) a însemnat că Liga nu reflecta noua distribuţie de putere la nivel global, cu efecte grave asupra succesului organizaţiei în a deveni un garant al securităţii  globale. Mai mult, faptul că mare parte a instituţiilor sale funcţionau pe baza unanimităţii a lipsit Liga de supleţe şi a transformat-o într-un instrument al prezervării statu-quo-ului. De asemenea lipsa oricărei puteri efective cu care deciziile – dacă se ajungea la ele – ar fi putut fi implementate, reluctanţa Americii în a coopera măcar cu Liga, echilibrul precar ce trebuia stabilit între ceea ce unii vedeau ca ameninţarea supranaţională a Societăţii Naţiunilor şi suveranităţile naţionale contribuiau la creşterea ineficienţei practice a Ligii Naţiunilor.

O eficienţă crescută ar fi cerut nu numai un alt sistem de vot, dar şi crearea de metode efective pentru Ligă de a-şi impune deciziile. Asemenea condiţii aduceau severe limitări suveranităţii naţionale, lucru inacceptabil pentru toate statele, mari sau mici. Toate acestea au făcut inevitabil eşecul organizaţiei care a cunoscut doar o scurtă perioadă de succes, între 1926 şi 1931. În acelaşi timp, aplicarea prevederilor Pactului şi realizarea obiectivelor Societăţii Naţiunilor s-au dovedit a fi o misiune dificilă din cauza nemulţumirii învinşilor, a persistenţei unor situaţii conflictuale, a rămânerii în afara instituţiei geneveze, din motive diferite, a trei mari puteri: Statele Unite ale Americii, Germania şi Rusia.

Aceasta a făcut ca Societatea Naţiunilor să nu fie un organism universal, cum s-a dorit iniţial. Menţinerea unor guvernări  nedemocratice, apariţia unor regimuri totalitare în unele ţări, persistenţa nemulţumirii şi sentimentului de frustrare în altele au dus la contestarea ordinii instaurate după război şi a Societăţii Naţiunilor. Disputele dintre marile puteri membre sau nu ale Societăţii Naţiunilor, interesele şi acţiunile lor divergente au amplificat slăbiciunile Societăţii, încurajându-i pe adversarii ei.

Rusia sovietică (din decembrie 1922, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste – URSS) nu a fost admisă la Conferinţa de pace şi nu a semnat tratatele care au pus bazele noii ordini internaţionale. Din această cauză, statul sovietic nu a recunoscut aceste tratate şi această nouă ordine, implicit Societatea Naţiunilor. Pe de altă parte, puterile învingătoare au sprijinit forţele politice şi militare antisovietice în războiul civil şi au intervenit cu forţe militare împotriva Rusiei, fără să poată reuşi lichidarea regimului bolşevic. Au recurs apoi la blocada economică, politică şi diplomatică împotriva Rusiei şi la sprijinirea consolidării puterii statelor vecine acesteia.

Una din slăbiciunile fundamentale ale Societăţii Naţiunilor şi ale noului edificiu internaţional clădit la Conferinţa de pace s-a datorat refuzului Congresului american de a ratifica tratatele de pace semnate sau acceptate de preşedintele Wilson. Aceasta a însemnat respingerea de către americani a Societăţii Naţiunilor şi a promisiunilor de a veni în sprijinul Franţei în cazul unei agresiuni din partea Germaniei. Situaţia se complica şi datorită faptului că din debitor al Europei, SUA au devenit

 

creditor al ţărilor de pe acest continent, capabile deci să îşi impună punctul lor de vedere, chiar dacă au revenit la politica tradţională de izolare.

Загрузка...