Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Criza izbucnită în 1931 intervine pe fondul impactului crizei economice asupra unei economii japoneze deja foarte fragile, al schimbării raportului de forţe pe scena politică japoneză în favoarea armatei, dar şi al haosului cvasigeneralizat din China.

În urma unor incidente petrecute în perioada iulie-septembrie 1931 în Manciuria de Sud, zonă tradiţional de influenţă japoneză, într-un interval de câteva săptămâni japonezii au ocupat cea mai mare parte a Manciuriei. Reacţia Consiliului Ligii Naţiunilor a fost imediată şi în septembrie iar mai apoi în octombrie Japoniei i se cere retragerea imediată. Japonia a refuzat şi Liga Naţiunilor a decis trimiterea unei comisii de anchetă prezidate de Lordul Lytton.

Indecizia Ligii, în ciuda opiniilor prochineze zgomotos exprimate  de unii lideri ai unor state mici precum Beneš sau Titulescu, reflecta în bună măsură cursul precaut urmat de singurele puteri care ar fi putut interveni împotriva agresiunii japoneze: Marea Britanie şi Statele Unite. Amândouă aveau în comun problemele financiare imense care nu permiteau o aventură militară iar adoptarea unui curs ostil Japoniei era considerată o opţiune nepotrivită de vreme ce Londra dorea un acord general cu Japonia referitor la delimitarea sferelor de influenţă în întreg Extremul Orient, iar pentru Washington, miza americană în economia japoneză era mult prea importantă.

Escaladarea crizei intervine în ianuarie-februarie 1932, când după câteva atacuri asupra unor cetăţeni japonezi la Shanghai, trupele nipone ocupă oraşul şi zona limitrofă. Abia pe 5 mai cu mediere britanică este încheiat un armistiţiu. În timp ce atenţia comunităţii internaţionale se îndreaptă spre soarta oraşului, nucleu tradiţional al influenţei europene în China, Japonia îşi continuă ofensiva în Manciuria şi în august 1932 orice rezistenţă organizată din partea trupelor regulate chineze încetează. În prealabil, în paralel cu intervenţia militară în Shanghai, pe 18 februarie 1932 fusese proclamată independenţa Manciuriei, iar pe 9 martie regent devine Pu-Yi, împăratul Chinei detronat în 1912.

În lunile următoare atenţia se va concentra asupra evoluţiilor din cadrul Ligii, unde pe 2 octombrie este prezentat raportul Lytton. Concluziile moderate ale Lordului Lytton vor fi discutate la sesiunea extraordinară a Ligii reunită în perioada decembrie 1932 – februarie 1933 şi vor sta la baza raportului final al Adunării. Noul document, adoptat în unanimitate (mai puţin Japonia) era unul mult mai critic la adresa Japoniei: suveranitatea chineză asupra Manciuriei era considerată incontestabilă şi în consecinţă acţiunea militară japoneză reprezenta o eroare. Noul stat era lipsit de legitimitate şi nu trebuia recunoscut, iar trupele japoneze trebuiau retrase imediat. Replica japoneză avea să vine pe 27 martie 1933 sub forma unei cereri formale de părăsire a Ligii Naţiunilor.

Загрузка...