Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Disputa între est şi vest, între URSS şi SUA, a înregistrat în cele patru decenii de război rece perioade de maximă încordare şi perioade de destindere. În permanenţă însă, cele două superputeri au desfăşurat cursa înarmărilor, arsenalul lor militar fiind înzestrat cu cele mai sofisticate arme nucleare, capabile să distrugă orice formă de viaţă pe Pământ.

Costurile înarmării au atins cote uriaşe, reprezentând 5% din produsul naţional brut al SUA şi între 12 şi 15% din cel al URSS. Efectiv, în anii 1970 şi 1980 cheltuielile militare au sporit cu 60%, ajungând la

500 miliarde de dolari. Acest fapt a avut repercusiuni grave asupra economiei sovietice, care era mult în urma celei americane.

Momentele de destindere dintre sovietici şi americani s-au soldat între altele cu asumarea de către guvernele de la Moscova şi Washington a unor angajamente privind limitarea armamentelor strategice şi realizarea în acest fel a unui echilibru nuclear.

A intervenit însă o nouă perioadă de încordare a raporturilor est- vest, în urma ocupării Afganistanului de către forţele militare sovietice (1979). Avansul sovieticilor în înarmarea nucleară a determinat administraţia Reagan (1981-1989) să adopte măsuri pentru reechilibrarea potenţialului nuclear şi pentru întărirea sistemului de securitate al Statelor Unite ale Americii şi al aliaţilor lor. Aşa s-a născut Iniţiativa de apărare strategică – un program ambiţios şi costisitor de creare a unui sistem defensiv antirachetă în spaţiul cosmic.

Sovieticii nu au mai putut să susţină competiţia înarmărilor nucleare la nivelul impus de SUA, economia sovietică adâncindu-se în criză şi ineficienţă, în pofida uriaşelor resurse naturale ale URSS. În plus problemele naţionale şi religioase ridicate de numeroasele naţionalităţi din Uniunea Sovietică precum şi opoziţia faţă de regimurile comuniste manifestată tot mai puternic în Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria s-au constituit în forţe centrifuge ce au slăbit soliditatea blocului comunist european.

În faţa acestor grave probleme interne la conducerea URSS a  venit în 1985 un lider tânăr şi dinamic Mihail Gorbaciov decis să impună un program ambiţios de reforma economică (perestroika) pentru a salva sistemul comunist. Pentru atingerea acestui scop conducătorul sovietic avea nevoie de limitarea uriaşelor cheltuieli militare. În consecinţă, destinderea, chiar reconcilierea, contactele deschise şi sincere între URSS şi SUA au caracterizat raporturile sovieto-americane după 1985.

Sistemul sovietic nu mai putea fi însă reformat, presiunea occidentală şi americană a continuat să se manifeste şi au apărut astfel premisele valului revoluţionar est-european ce a produs prăbuşirea regimurilor comuniste în Europa de Est în 1989.

Criza economică şi politică a Uniunii Sovietice s-a accentuat, reformele gorbacioviste moderate şi incomplete nu şi-au atins scopul iar tentativa comuniştilor conservatori de lovitură de stat din august 1991 a contribuit decisiv la destrămarea statului sovietic în decembrie acelaşi an. Practic prin dispariţia unuia dintre principalii competitori pentru hegemonia mondială războiul rece lua sfârşit.

Загрузка...