Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Termenul de geostrategie este mai recent decât cel de geopolitică, dar şi unul şi celălalt relevă acelaşi câmp semantic: doi semnificanţi pentru o singura categorie de semnificat; să fie oare vorba de redundanţă sau de dorinţa de a folosi un termen în aparenţă mai savant şi mai operativ, dacă nu mai operaţional şi mai puţin controversat istoric şi geopolitic, care ar apare unora prea „jurnalistic" De notat că geostrategic, dacă este mai puţin frecvent decât adjectivul geopolitic, este mult mai puţin utilizat decât substantivul geostrategie, dar cei doi termeni se înlocuiesc adesea reciproc, atât printre militari, cât şi printre civili, ziarişti şi specialişti, şi unii şi alţii eludând definiţiile, toţi făcând mofturi în a le diferenţia sau în a le considera sinonime.

Dacă, în ambii termeni, „geo" face referire la teritorii şi la geografie, nu trebuie să confundăm politica şi strategia, deşi cele două domenii nu sunt lipsite de legături. Ambiguitatea adjectivului geostrategic sau a substantivului corespunzător este agravată şi de inflaţia semantică ce depreciază cuvântul strategie: s-a ajuns la a-l folosi pentru a semnifica întregul ansamblu de practici dirijate de o manieră atât de puţin coerentă, funcţie de obiective oarecare. Cu adevărat strategia, arta de a conduce o armată (din greaca: „stratos" = armată şi „agein" = a conduce), implică existenţa unui inamic, sau cel puţin a unui rival care trebuie înfrânt sau surclasat. Strategia este un plan sau un ansamblu de planuri şi de raţionamente stabilite nu numai în funcţie de un proiect si de mijloace de care se dispune, dar şi evaluând ceea ce ar putea face adversarul, ascunzându-i, în măsura posibilului, ceea ce urmează să facem, astfel încât să îl surprindem.

Dar nu toate strategiile sunt geostrategii. În mod sigur toate strategiile militare implică luarea în calcul a terenului şi mai pe larg a configuraţiilor geografice, dar în cea mai mare parte a acestor cazuri nu sunt motive fundamentale de confruntare. Cel mai adesea, terenul unui câmp de bătaie sau locul unei bătălii decisive nu este rezultatul teritorial al conflictului ci locul pe care l-a ales unul dintre strategi, la un moment dat, pentru a-şi lansa ofensiva, ţinând cont de dispunerea trupelor sale şi de mişcările adversarului. După victorie, acest spaţiu, fără o localizare particulară, nu mai are interes decât sub acest aspect. În revanşă, în raport cu strategia, care implică deja o dimensiune spaţială, termenul de geostrategie şi utilizările lui subliniază importanţa unor teritorii în anumite raporturi de forţe, care sunt apoi considerate ca locuri majore şi, mai ales în caz de victorie, reţinute ca atare perioade mari de timp.

Preocupările de geostrategie nu sunt numai funcţie de configuraţiile geografice, care sunt aşa cum sunt, mize permanente, ţinând cont de marile axe de circulaţie şi de repartiţia resurselor rare pe plan mondial. Trebuie de asemenea să se ţină cont de reprezentări. Tocmai urmare a schemei lui Mackinder completată de Spykman, care distingea în cadrul Eurasiei o parte centrală (heartland), şi o periferie (rimland), la ocuparea Afganistanului de către Armata Roşie în 1980, pare ca împingere geostrategică majoră a Rusiei către "mările calde".

Загрузка...