Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

După formă statele lumii se înfăţişează sub diferite configuraţii. Traseul frontierelor determină configuraţia teritoriului, care în unele împrejurări poate avea o influenţă majoră în viaţa acestuia. Astfel putem identifica pe harta lumii state cu o configuraţie a teritoriului foarte alungită pe direcţia meridianelor (Chile, Argentina, Suedia, Norvegia, Vietnam, Japonia) sau în sensul latitudinii (Rusia, S.U.A., Canada). Statele cu o configuraţie alungită sunt considerate acele state în care una dintre axe depăşeşte de cel puţin şase ori lungimea celeilalte (lungimea este de şase ori mai mare decât lăţimea medie). Această formă prezintă, avantajul unei diversităţi a tipurilor de peisaj, implicit a tipurilor de resurse specifice. Cel mai reprezentativ este cazul Chile care se întinde pe 380 latitudine, între paralelele de 180 şi 560 latitudine sudică. O serie de dezavantaje precum izolarea anumitor regiuni din cauza distanţelor foarte mari faţă de capitală, greutatea asigurării legăturilor de transport, de alimentare cu energie, apă, materii prime etc. a regiunilor extreme, dezavantajele geostrategice fac din acest tip de configuraţie a teritoriului o problemă în ceea ce priveşte dezvoltarea de ansamblu uniformă a regiunilor statului respectiv. Acest lucru se poate observa foarte bine în cazul Italiei unde discrepanţa este foarte mare între nordul puternic dezvoltat şi sudul slab dezvoltat şi deasemenea cazul Norvegiei unde datorită dispunerii alungite a teritoriului la latitudini mari, nordul ţării (Laponia) se deosebeşte clar de sudul populat şi dezvoltat.

Multe alte ţări îşi regăsesc configuraţia teritoriului în diverse forme geometrice: formă aproape circulară (România, Uruguay) sau poligonală ( Franţa-hexagon, Togo, Ghana, Benin). Aceste două subtipuri înscriindu-se în categoria statelor compacte, cu numeroase avantaje precum posibilitatea asigurării legăturilor de transport şi aprovizionare eficiente, posibilitatea unei bune administrării politice toate acestea conlucrând la o dezvoltarea uniformă de ansamblu.

Ca un subtip al configuraţiei compacte se înscriu teritoriile statale cu protuberanţe. Acestea se prezintă sub forma unei configuraţii compacte din care pleacă o prelungire a teritoriului ce intră, sub forma unei pene în teritoriul altui stat (provincia Shaba, fostă Katanga - Zair), sau chiar sub forma unui coridor ce separă două sau mai multe state (coridorul Caprivi - Namibia, coridorul Vakhan - Afganistan).

Cel mai bun exemplu în demonstrarea configuraţiei cu protuberanţe îl constituie teritoriul Republicii Zair care prezintă ambele tipuri de extensiuni, atât cea de pană (extensiunea teritorială a unui stat în interiorul altui stat) în partea de SE, ce pătrunde pe teritoriul Zambiei cca. 300 km. lungime. Regiunea Shaba, după podişul cu acelaşi nume, fostă Katanga are o mare , importanţă strategică mai ales prin resursele de subsol ce le deţine în cantităţi mari (uraniu şi cupru). în partea de NV a Zairului se află coridorul ce asigură ieşirea la Oceanul Atlantic al acestei ţări. Coridorul are o lungime de aproximativ 500 km. lungime şi 100 km. lăţime medie şi separă Congo de Angola.

Un alt tip al configuraţiei teritoriului este cel polimeric sau fragmentat. Caracteristica acestui tip constă, în comparaţie cu cele monomerice sau compacte al căror teritoriu este format dintr-un singur nucleu, în existenţa mai multor nuclee teritoriale, fie numai părţi continentale (cazul exclavelor, sau cazul Pakistanului până în 1971), sau părţi continentale asociate cu insule (Grecia, Danemarca, Canada, Filipine), sau numai insule (Marea Britanie, statele insulare din Oceanul Pacific).

Pe lângă numeroasele avantaje ce le prezintă acest tip de configuraţie, o serie de dezavantaje tind să contrabalanseze situaţia. în plan geostrategic, dispersarea largă a insulelor greceşti până în apropierea ţărmurilor Turciei şi corelarea cu descoperirea în 1973 a mari zăcăminte de petrol în subsolul platoului continental pe care se află aceste insule, a generat o serie de puternice tensiuni între cele două ţări. în plan politic şi economic legătura dintre insulele aflate la mari distanţe şi nucleul central poate fi dificilă. De asemenea, între insulele teritoriului statal, pot exista mari deosebiri din punct de vedere al resurselor şi posibilităţilor de locuire, ceea ce poate explica inegalitatea răspândirii populaţiei şi dezvoltării economice.

Cazul tipului de stat perforat se caracterizează prin prezenţa în interiorul teritoriului statal a unor unităţi teritoriale aparţinând altor state ( cazul enclavelor), sau chiar existenţa în cadrul teritoriului statal a unui mini-stat (Vatican, San Marino). în cazul teritoriilor ocupate de populaţie de aceeaşi etnie cu a unui stat vecin, situaţia poate reprezenta o problemă în cazul revendicării alipirii la ţara mamă. Cel mai reprezentativ exemplu este cel al enclavei Nagorno Karabah situată pe teritoriul Azerbaidjanului dar populată în proporţie de 80 % de armeni, ceea ce a dus în 1992-93 la un sângeros conflict armat între Armenia şi Azerbaidjan.

Загрузка...