1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

  - izvoarele primare (drept primar) in aceasta categorie intra tratatele constitutive si tratatele si actele modificatoare .

- cele două tratate bugetare;

            - deciziile privind resursele proprii ale Comunităţilor;

- Actul Unic European şi Tratatul de fuziune din 1967;

            - decizia şi actul privind alegerile directe în Parlamentul european (1976);

            - deciziile şi tratatele de aderare;

            - Tratatul de modificare a tratatelor de instituire a Comunităţilor europene privind Groenlanda (17 martie 1984);

            - Tratatul de la Maastricht;

            - Tratatul de la Amsterdam;

            - Tratatul de la Nisa.

  - izvoarele secundare (drept derivat) in aceasta categorie intra toate actele normative si interinstitutionale ale institutilor comunitare .         

Regulamentul. Regulamentul are aplicabilitate generala. El este obligatoriu in toate elementele sale si este direct aplicabil in toate statele membre”. Faptul că regulamentul are aplicabilitate generală înseamnă că se aplică, în mod abstract, tuturor persoanelor care intră în sfera lui de aplicare.

Decizia. Decizia este obligatorie in toate elementele sale pentru destinatarii pe care ii desemnează”. Decizia este deci, prin natura sa, un act individual care produce efecte pentru unul sau mai mulţi destinatari, care pot fi: statele membre sau particularii. Decizia se deosebeşte de regulament prin absenta aplicabilităţii generale. Din punct de vedere insa al aplicabilităţii directe, se poate întâmpla, totuşi, ca decizia adresata unui stat membru sa implice luarea de către acesta a unor masuri destinate punerii sale in aplicare.

Directiva. Directiva comunitara continua sa apară ca având „un obiect normativ neidentificat”. Directiva leagă orice stat membru destinatar in ceea ce priveşte rezultatul de atins, lăsând instanţelor naţionale competenta in ceea ce priveşte forma si mijloacele”.

Recomandarea. Recomandările si avizele nu au nici un efect constrângător, cu excepţia recomandărilor C.E.C.O., care aveau acelaşi efect ca cel al directivelor. Obiectul recomandărilor este acela de a invita destinatarii sa adopte o anumita conduita. Recomandarea reprezintă, uneori, un substitut pentru adoptarea unei directive, pornind de la premisa încrederii in autodisciplina destinatarilor săi. In situaţia in care luarea in considerare a recomandării eşuează, aceştia din urma ştiu ca va fi tradus conţinutul recomandării intr-un act constrângător din punct de vedere juridic. In alte cazuri, recomandarea vizează un cadru general de acţiune.

Avizul. Acest act comunitar este folosit pentru a exprima un punct de vedere. In ceea ce priveşte obligativitatea solicitării sale de câtre instituţiile comunitare, avizul poate fi obligatoriu sau facultativ.

Alături de actele comunitare, exista o serie de acte derivate numite „atipice”. In aceasta categorie intra următoarele acte comunitare: aşa-numitele acte interne, care cuprind regulamentele de organizare si funcţionare a organelor sau instituţiilor, statute, regulamente financiare, etc.,pe de o parte, iar, pe de alta parte, actele sui generis, si anume: hotărâri cu caracter general, rezoluţii, declaraţii, concluzii, programe de acţiune, comunicări ale Comisiei, acorduri inter-instituţionale.

Загрузка...