Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Când vorbim de Marea Neagră, înţelegem alături de litoralul stăpânit de-a lungul Mării Negre şi cu gurile Dunării, putinţa de afirmare în lume, dreptul legitim al poporului român de a se putea afirma pe plan internaţional. Dacă facem o analiză geoistorică, putem afirma că Marea Neagră a fost foarte ospitalieră, încă din antichitatea îndepărtată, bucurându-se de o faimă pozitivă, în pofida furtunilor care o traversează. Deşi închisă din toate părţile, strâmtorile i-au ispitit pe corăbierii antichităţii, să încerce necunoscutul, prin exerciatarea spiritului de aventură şi a poftelor de câştig.

     Marea Neagră înseamnă dincolo de considerentele geografice, un paradox geopolitic, explicaţia constând, după cum am văzut, în îndelungata istorie a acestui bazin maritim.  Marea Neagră uneşte şi separă două mari religii-două mari culturi şi mentalităţi: nordul ortodox şi sudul islamic.

România, prin poziţia sa geografică, are şansa să reuşească în plan geopolitic, politic şi cultural, în regiunea Europei centrale şi sud-estice, mizând pe orientarea istorică a poporului roman, pe aplicarea modelelor socio-economice vest europene, având posibilităţile de integrare în structurile europene şi euro-atlantice. Poziţia, în contrast cu întinderea, reprezintă elementul de geografie politică, pe care, Simion Mehedinţi l-a evidenţiat în ideea de a încadra România pe axa Carpaţi-Europa centrală-zona preasiatică

În zona de proximitate a României, vedem înregistrându-se unele mutaţii spectaculoase, în planul reconfigurării raportului de forţe la scară regională, prin apariţia şi dispariţia de pe arena internaţională a unor state şi redimensionarea unor noi frontiere

Interesante sunt şi poziţiile diferitelor state riverane Mării Negre, asupra noii strategii euro-atlantice la Marea Neagră.  Evident că Rusia, cea mai mare putere regională, este interesată de această regiune. În viziunea lui Alexander Dughin independenţa Ucrainei poate avea sens în calitate de coridor sanitar, deoarece elementele opuse ca orientare geopolitică nu permit acestei ţări să adere nici la blocul de sest nici la cel de vest.  Acest teritoriu este împărţit în câteva zone corespunzătoare gamei de realităţi geopolitice şi etno-culturale.  Abordând aspectele legate de România şi Moldova, Dughin acceptă ideea că acestea reprezintă părţi ale unei regiuni geopolitice unice, dar unicitatea este doar un etnos ortodox unitar, la limba de origine romanică adăugându-se elemente culturale şi lingvistice din anturajul slav. 

Ucraina, este interesată de această zonă, în primul rând datorită situării sale geografice, într-o zonă bogată în surse energetice, dar şi de calitatea sa de membru în diverse organizaţii politice şi economice regionale În viziunea lui Borys Tarasyiuk, ameninţările din regiunea Mării Negre îşi au originea atât în exterior cât şi în interior. Printre cele mai importante se pot reţine: intensificarea influenţei geopolitice a instituţiilor internaţionale şi a altor state, care, în încercarea de a-şi rezolva diferendele şi de a-şi satisface propriile interese ajung să le ignore pe cele locale; incapacitatea regională de a creea noi structuri şi mecanisme eficiente de întărire a securităţii şi apărării, dar şi incapacitatea instituţiilor internaţionale de a veni cu soluţii eficiente şi coerente în cazul unor conflicte acute; conflictele politice nesoluţionate şi potenţialul lor de escaladare şi de răspândire; instabilitatea politică naţională accentuată într-o serie de state din regiune;competiţia regională externă şi internă pentru căile de transport şi acces la resurse.

În viziunea ucraineană, Alianţa de Nord poate să joace un rol cheie în stabilizarea şi apărarea Mării Negre, aducând în acest sens următoarele argumente: principala sarcină a Alianţei este de a susţine pacea şi stabilitatea;în realizarea sarcinii sale, N.A.T.O ar putea ajuta şi la îmbunătăţirea climatului economic în regiune; N.A.T.O. poate contribui la păstrarea şi regenerarea mediului înconjurător prin sprijinirea implementării programelor ştiinţifice şi tehnologiiile internaţionale.

Referitor la rolul Uniunii Europene, partea ucraineană consideră că aceasta s-a impus în zonă prin implementarea unor programe: ATCSE (Asistenţa tehnologică pentru C.S.I.); TRACECA (Culuarul de transport transeuropean) şi INOGATE (Proiect pentru resursele de petrol şi gaze), ceea ce subliniază şi importanţa strategică a Mării Negre.

Unii specialişti în geopolitică şi geostrategie afirmă că, datorită aşezării şi a istoriei ei, naţiunea cea mai instabilă din caucaz, ar fi, cea georgiană. Totuşi, în contextul actual, Georgia se apropie tot mai mult de Europa În această ţară, a cărei istorie mai îndepărtată şi chiar apropiată a fost destul de zbuciumată, în faţa complexelor interacţiuni ale forţelor interne şi externe, ar trebui să se urmărească o politică a echilibrelor, de dezvoltare economică, de reconciliere naţională şi de rezolvare paşnică a diferendelor de ordin etnic. Viitoarea securităţe în Europa de Est se va baza pe trei mari areale- Baltica-Adratica şi Marea Neagră. Pasul următor după cum se sugerează, îl reprezintă creearea unui Sistem de securitate al Mării Negre, care să includă Turcia, Bulgaria, România, Georgia, Ucraina, ca membre N.A.T.O şi Rusia ca partener separat, dar de încredere, care să fie legat de sistemul de securitate al Mării Baltice, prin intermediul Ucrainei şi Poloniei şi să traseze astfel, arhitectura vastă a securităţii eurpene de la Baltica la Marea Neagră. Includerea Adzerbaidjanului în sistemul de securitate al Mării Negre, poate deschide pieţelor europene şi americane accesul la rezervele caspice de petrol.

  Ţările din Caucazul de sud, văd în vecinătatea Mării Negre, o prioritate a politicii externe. Astfel, Armenia utilizează conceptul de europenizare stadială a regiunii Caucazului de sud- Marea Neagră. Acest concept de europenizare stadială este înţeles în mai multe etape: transfigurarea  politică a ceea s-a  numit odată Trans- Caucaz, în Caucazul de sud. Astăzi, faţă de conexiunea cu Rusia, Caucazul de sud are legătură diractă cu Iranul, o dimensiune turcă şi legături supra regionale cu S.U.A., U.E. şi Orientul Mijlociu; a doua fază a europenizării ar fi reprezentată de arhitectura europeană şi euro-atlantică extinsă; a treia fază, în completarea celei de-a doua, de trecere de la schiţarea identităţii regionale de tranziţie, spre o viitoare unitate geopolitică, idee care ar fi împărtăşitră şi de ţările central europene, Germania, Franţa, Anglia, etc., dar şi de Armania, Georgia, Lituania, Adzerbaidjan, Turcia.

În Azerbaidjan se vorbeşte de importanţa ţărilor din Caucazul de sud, determinată în primul rând de vecinii direcţi-Rusia, Iran şi Turcia, trei jucători regionali puternici, a căror concurenţă pentru influenţă în această zonă, reprezintă un factor critic pentru securitatea regiunii Atât Azerbaidjanul cât şi Georgia, au avut de suferit de pe urma existenţei unor regiuni autonome-sub suzeranitatea Rusiei-, pe teritoriul lor, intervenţia rusească în conflictele secesioniste din Abhazia şi Osetia de Sud, în Georgia şi Karabah, a produs pierderea controlului asupra unor regiuni, conflictele având drept consecinţe, printre altele, crearea pe scară largă a unor urgenţe umanitare; distrugerea căilor de comunicaţii; un număr mare de persoane dislocate, refugiaţi, etc.

N.A.T.O, Uniunea Europeană şi Rusia, pot reprezenta cadrul legitim menit să influenţeze în mod pozitiv dezvoltarea din ţările fostelor state sovietice din zona Mării Negre. Împărtăşirea interesului comun, reprezintă în opinia noastră singura strategie care poate fi aplicată cu succes.

Uniunea Europeană şi-a îndreptat atenţia spre Zona Mării Negre Astfel, la 12 mai 2004, Comisia Europeană a publicat propunerile pentru Politica de securitate europeană, documentul conţinând nişte principii generale, fiecare stat trebuind să formuleze detalii semnificative a Planurilor de acţiune, începând cu Republica Moldova şi Ucraina. În documentul amintit, Uniunea Europeană a oferit ţărilor din această regiune: mai multe fonduri după anul 2007; noi reguli de folosire a fondurilor de ajutor existente; integrarea treptată în unele pieţe europene; alte promisiuni vagi, legate de dialog politic, spirit de cooperare în domeniul securităţii, dar fără nici o promisiune de aderare, ceea ce îi dezarmează, evident atractivitatea.

Загрузка...