Postulând o dilemă a securităţii în contextul unei anarhii înternaţionale, gânditorii din Realismul timpuriu credeau că dacă se cunoştea distribuţia puterii în sistemul relaţiilor internaţionale se putea afla şi comportamentul statului în raporturile cu ceilalţi actori. Robert O. Keohane şi Joseph Nye Jr. au demonstrat, la jumătatea deceniului opt al secolului trecut că analiza comportamentului actorilor în mediul internaţional centrată doar pe putere nu era suficientă.

Societatea internaţională în timpul războiului rece era preocupată de respectarea normelor şi principiilor înscrise în Charta ONU. Unele arii de probleme prezintă trăsăturile a ceea  ce Keohane şi Nye regimuri, definite ca „reţele de legi, norme şi proceduri care regularizează comportamentul şi îi controlează efectele”. În acest mediu există o multitudine de relaţii şi interacţiuni de ordin economic, cultural, sportiv şi politic în care pe lîngă actorul clasic apar societăţi şi corporaţii internaţionale, transnaţionale sau multinaţionale ceea ce a făcut ca puterea mai ales în dimensiunea ei militară să nu poată fi folosită oricînd şi oricum.

Comportamentul actorilor în sistemul relaţiilor internaţionale contemporane cunoaşte o mare diversitate şi complexitate în ceea ce priveşte orientarea, atitudinea şi intensitatea cu care aceştia se manifestă în viaţa internaţională. Gradul lor de implicare în rezolvarea problemelor internaţionale poate varia de la maxim la minim, până la neimplicare totală.

Pentru toată lumea, criza izbucnită în anul 1991, în Golful Persic, a fost o problemă majoră, dar gradul de implicare în rezolvarea ei a fost diferit. SUA şi aliaţii săi au acţionat direct pentru obligarea Iraqului de a se retrage din Kuwait, pe când China, de exemplu, deşi este membră a Consiliului de securitate al ONU şi una din marile puteri  s-a rezumat doar la a se implica diplomatic. De ce ?

Un posibil răspuns la o asemenea întrebare îl găsim la remarcabilul diplomat şi analist politic Henry Kissinger, care în memoriile sale afirmă că ceea ce pune în mişcare un stat este, printre altele, şi preocuparea acestuia de a-şi rezolva interesul naţional. Concluzia analistului american este confirmată de analiza istorică, mai ales pentru perioadele în care actorul dominant al vieţii internaţionale a fost statul.

Astăzi, în viaţa internaţională, nu numai numărul dar şi importanţa actorilor s-au modificat radical. Tot mai mult, în prim planul evenimentelor, apar actorii non-statali. Potrivit unor statistici, la nivelul anului 1995, din 100 de actori-economici doar 55 erau state, ceilalţi fiind companii transnaţionale. Ori, o bună parte a activităţii unor astfel de giganţi economico-financiari, fiind internaţională, “scapă” de sub incidenţa normelor şi regulilor care se aplică actorilor tradiţionali - statele - deci şi interesele acestora pot deveni, în anumite cazuri, incompatibile cu interesul naţional al actorului clasic.

Acest fapt este reflectat şi de prezenţa în discursul politic sau analiza geopolitică, alături de sintagma interes naţional, a unor derivate: “interes specific”; “interes global”; “interes regional”; “interes de securitate”; “interes economic”; “interes politic”; “interes ideologic” etc.

Conceptul de interes naţional este considerat de unii analişti un instrument în analiza fenomenului geopolitic contemporan. Nu împărtăşim opinia celor care neagă acest lucru pe motiv că nu s-a dat o definiţie exactă a acestuia, însă este suficient a opera numai cu un singur concept, având în vedere multitudinea actorilor din viaţa internaţională.

Interesul naţional este o particularizare a interesului din perspectiva vieţii şi activităţii unei colectivităţi, coagulată într-o formă de organizare politică, care este statul naţional. P. H. Liotta sublinia într-un studiu publicat în revista Colegiului de Război a SUA că intersul naţional “reflectă identitatea poporului - geografia şi cultura sa simpatiile politice consensul social ca şi nivelul de prosperitate la care a ajuns

Interesul a fost pe deplin analizat şi studiat în psihologie, sociologie de unde a fost preluat de analiştii politici fără ca să aibă loc o amplă dezbatere asupra semnificaţiilor şi sensurilor pe care acesta îl capătă în analiza fenomenului politic contemporan. Noţiunea de interes este folosită în diferite discipline care se ocupă cu analiza relaţiilor politice internaţionale, într-o gamă extrem de variată de nuanţări şi particularizări. Necesitatea definirii conceptului de interes, a stabilirii cauzelor şi condiţiilor care îl generează - izvoarele lui - şi nu în ultimul rând factorii care determină intensitatea şi stabilitatea sa în timp devine, în condiţiile de astăzi, imperioasă.

În analiza relaţiilor internaţionale, categoria de interes se referă în exclusivitate la grupări umane organizate în entităţi politice, economice, religioase, culturale, adică totalitatea actorilor care compun fenomenul geopolitic contemporan. Interesul, din această perspectivă, poate fi definit ca o sumă de valori şi de opţiuni politice, economice, socio-culturale, religioase etc., a unui grup sau comunităţi care se constituie într-un actor al vieţii internaţionale.Funcţie de natura scopurilor urmărite, a acţiunilor întreprinse ca şi a valorilor promovate, interesul poate să se manifeste în sfera economicului, politicului sau a spiritualului, sau chiar în cea a domeniului militar.Hans Morgenthau identifica două categorii de interese la nivelul statelor: vitale şi secundare. Aceste niveluri de manifestare nu le regăsim la nivelul individului, deoarece aici interesul este generat de existenţa trebuinţelor umane fundamentale, de la cele organice (foame, aer, sete, reproducere) şi de securitate, până la cele estetice şi cognitive.

Sursa intereselor şi modul lor de apariţie sunt mai complexe deoarece comunitatea sau grupul care se constituie ca entitate a sistemului relaţiilor internaţionale nu este niciodată suma indivizilor care îl compun. La acest nivel, interesul poate să apară din cerinţa funcţională a acelei entităţi/actor care se manifestă în câmp geopolitic la un moment dat.

Cerinţa funcţională se manifestă ca o necesitate şi este formulată ca scop, ca obiectiv de atins. Din această perspectivă, actorii clasici ai relaţiilor internaţionale - statele - acţionează şi îşi desfăşoară activitatea pentru a-şi atinge obiectivele de securitate, păstrare a unităţii şi integrităţii teritoriale, menţinere a păcii, cooperare economică şi culturală etc. Obiectivele se stabilesc în funcţie de evoluţia raporturilor de putere care se stabilesc între actori, de alianţele pe care aceştia le pot realiza ca şi de existenţa/non existenţa unei arhitecturi credibile de securitate.Acest lucru este ilustrat de preocuparea elitei politice americane de a identifica şi evalua corect interesele SUA pentru începutul noului secol şi mileniu.

O comisie alcătuită din experţi în politică externă universitari, cercetători în domeniul relaţiilor internaţionale au întocmit un raport care a cuprins o paletă largă de probleme de la definirea intereselor naţionale americane pînă la criteriile de ierarhizare şi strategiile prin care acestea să fie promovate în mediul internaţional.

Din perspectiva realismului politic, Hans I. Morgenthau defineşte interesul ca putere, deoarece acesta ţine de “esenţa politicii şi nu este afectată de împrejurări legate de timp şi spaţiu”.

În geopolitică, un interes poate fi considerat ca atare numai dacă actorul ca element al sistemului relaţiilor internaţionale are capacitatea de a obţine materializarea lui. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci nu avem de-a face cu interese, ci doar cu aspiraţii care pot fi proclamate şi clamate

În opinia analistului american Hans I. Morgenthau, dacă se consideră toate statele “ca entităţi politice care îşi urmăresc propriile lor interese definite ca putere, vom fi în stare să facem dreptate tuturor într-un sens dual: vom fi în stare să judecăm alte naţiuni, aşa cum o judecăm pe a noastră şi, judecându-le astfel, suntem capabili să elaborăm strategii care respectă interesele altor naţiuni, ocrotind şi promovând propriile noastre interese”.

Apelând la analiza istorică, Morgenthau constată că aceste idei au fost observate în acţiune, din antichitate până în zilele noastre. Tucidide, de exemplu, afirma că identitatea de interese este cea mai sigură legătură între state şi indivizi. Ideea a fost reluată în secolul al XIX-lea de lordul Salisbury, care remarca faptul că “singura legătură care durează între naţiuni este absenţa intereselor contrare”.

În accepţiunea lui James Rosenau, interesul are o dublă calitate. Este un instrument de analiză pentru cercetătorul şi analistul fenomenului politic internaţional contemporan, dar este şi un instrument de acţiune pentru actori. “Ca instrument analitic - precizează James Rosenau - el este folosit pentru a descrie, a explica sau a evalua sursele politicii externe ale unei naţiuni sau caracterul ei adecvat. Ca instrument al acţiunii politice, el serveşte ca mijloc de propunere, de justificare sau de condamnare a politicilor”.

În câmp geopolitic, interesul poate fi privit din triplă perspectivă. În interiorul fenomenului geopolitic, interesul este cel care determină şi orientează un actor pentru a acţiona într-un anume spaţiu şi nu altul. În teoria şi analiza geopolitică, categoria de interes devine un instrument pentru a identifica şi măsura, cu aproximaţie, gradul de implicare a unui actor în rezolvarea unei probleme care poate să apară într-o regiune a lumii. În cartografia geopolitică de propagandă, interesul poate să devină foarte bine un instrument de manipulare a opiniei publice interne sau internaţionale. Într-o lume tot mai mult dominată de mass-media, “tunurile” încărcate cu informaţie şi imagine pot foarte uşor să convingă opinia publică de “justeţea” acţiunilor întreprinse, şi nu neapărat de adevărul sau scopurile ce-au determinat acea acţiune.

Criteriile de clasificare şi evaluare a intereselor pe care actorii le promovează în sistemul relaţiilor internaţionale sunt multiple şi foarte diversificate. Acest fapt a dat naştere la definiţii extrem de largi şi, uneori, chiar contradictorii. Dacă din punct de vedere al acţiunii politice în cadrul fenomenului geopolitic contemporan un anume grad de ambiguitate în definirea şi clasificarea intereselor este, pentru unii analişti, de acceptat deoarece se consideră că ar fi extrem de dificil să se ajungă la un acord cu un partener, dacă unul din interesele proprii a fost definit cu un asemenea grad de precizie încât l-ar face inflexibil şi prin urmare nenegociabil, în teoria geopolitică analizele şi evaluările ar fi lipsite de realism şi obiectivitate.

Din perspectivă geopolitică, cel puţin două elemente sunt relevante pentru a se preciza natura şi dimensiunea intereselor: natura actorilor şi valoarea geopolitică a spaţiului în dispută. Din perspectiva actorilor, interesele pot fi clasificate, în primul rând, după scopurile urmărite în sistemul relaţiilor internaţionale şi pot fi naţionale, economice, politice, teritoriale, ideologice, strategice. În al doilea rând, interesele actorilor diferă după priorităţile pe care aceştia şi le stabilesc la un moment dat, şi în acest caz acestea pot fi categorisite ca vitale sau secundare.

Interesele vitale sînt cele care sînt legate de securitatea, independenţa şi suveranitatea statului şi în opinia adepţilor teoriei realismului în relaţiile internaţionale nu pot fi negociate. Încălcarea lor ducea la război. Interesele secundare sint “greu definibile” dar pot fi negociate şi intens folosite in relaţiile internaţionale drept artă a compromisului.

Comisia SUA, în vara anului 2000, analizînd priorităţile de politică externă şi mediul internaţional în care Statele Unite trebuia să acţioneze identifica următoarele categorii de interese: interese vitale; interse extrem de importante; interese importante şi interse mai putin importante/secundare. Analistul politic şi scriitorul Donald Neuchterlein identifica, la rîndul său, pentru SUA patru categorii de interese: Defense of Homeland( territory, citizens, political system); Economic Well-Being(Economic Stability,living standards); Favorable World Worder(Appraisal of international Security) şi Promotion of Values(In America, Democracy- Human Rights)