Relaţiile economice externe (REE) au o importanţă foarte mare pentru economia naţională întrucât onomică

  1. Moldova este un stat de dimensiuni mici, iar condiţiile de autarhie sau izolare sunt inadmisibile având şi un potenţial redus natural, o piaţă de desfacere mică, ceea ce cauzează dependenţă mare de comerţul exterior. În cadrul REE rolul principal îi revine comerţului exterior. Până în anii ′90 ai secolului trecut relaţiile economice  ale RSSM erau aproape în exclusivitate cu republicile din fosta URSS. Dezintegrarea URSS şi desfiinţarea CAER-ului a determinat reducerile foarte mari ale volumului comerţului exterior, fiind însoţite şi de înrăutăţirea situaţiei social – economice la începutul perioadei de tranziţie. Începând cu anii ′90 ai sec. XX şi până în prezent comerţul exterior a evoluat foarte mult atât din punct de vedere structural, cât şi spaţial, orientarea geografică modificându-se esenţial.

În perioada de tranziţie a crescut numărul ţărilor aflate în relaţii  de cooperare şi colaborare economică cu R. Moldova: de la 42 de state în 1992, la peste 140 state in prezent. Cele mai importante grupe de state în comerţul exterior sunt:  Comunitatea Statelor Independente (CSI) şi Uniunea Europeană.

Ţările comunităţii statelor independente (CSI) au pondera cea mai mare în comerţul exterior al Republicii Moldova. Pondera comerţului exterior cu ţările CSI  au crescut uşor de la 68,9 % în anul 1992 până la 72,0 %  în anul1994 ca apoi să scadă până la 42,5 % în 2000 ( nivelul cel mai redus cu acest grup de state) după care a crescut uşor la 46,4 % în anul 2003 şi 43,2 în 2004. Principalii parteneri comercial sunt Federaţia Rusă, Ucraina şi Belarus care deţin cca. 95-97% din totalul comerţului cu ţările CSI. De altfel, dependenţa foarte mare de ţările CSI este una dintre trăsăturile de bază ale comerţului exterior al R. Moldova. Comerţul exterior cu aceste state are, atât avantaje, cât şi dezavantaje. Avantajele constau în: specializarea diferită a R. Moldova comparativ cu majoritatea statelor CSI, condiţiile tehnice, de producţie şi standardele unice, existenţa unei reţele de transport, comunicaţii comune cu  statele comunitare, păstrarea pieţei de desfacere tradiţionale, piaţă pe care produsele moldoveneşti sunt cunoscute şi care nu solicită cheltuieli  suplimentare de  promovare, piaţă care nu este foarte exigentă pentru produsele moldoveneşti, care nu  întrunesc, în mare parte, condiţiile standardelor  înalte. Dezavantajele constau în: mecanismul imperfect de reglare a  acordurilor interguvernamentale, lipsa garanţiilor din partea Guvernului privind îndeplinirea lor. Influenţa negativă asupra nivelului de executare a acordurilor interguvernamentale se manifestă prin  incapacitatea de plată a agenţilor economici, preţurile înalte la materie primă şi producţie, limitarea cu caracter tarifar şi netarifar în circulaţia mărfurilor etc. În plus, dependenţa prea mare în desfacerea mărfurilor şi în importurile materiilor prime şi a energiei reprezintă un factor de risc economic major. Conform estimărilor făcute o limită acceptabilă pentru export/importul unui produs pe o piaţă nu trebuie să  întreacă 30%. Republica Moldova exportă între 50-95% din produsele vinicole, băuturile ţări, tutunuri brute şi neprelucrat, zahăr, produse ale regnului vegetal majoritatea fiind orientate către piaţa rusă. Şi la import dependenţa foarte mare de această piaţă, în mod special combustibil şi surse energetice, face vulnerabilă securitatea economică a R. Moldova. În acest context reorientarea comerţului exterior rămâne a fi una dintre problemele esenţiale geoeconomice.

  1. Moldova după obţinerea independenţei a căutat să-şi diversifice pieţele de desfacere, una dintre acestea fiind piaţa Uniunii Europene (UE). În vederea intensificării relaţiilor economice cu statele UE, la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) între R. Moldova şi statele UE, intrat în vigoare la 1 iulie 1998. În prezent relaţiile economice cu această grupare sunt definite de Planul de Acţiuni Republica Moldova-UE, documentul politic de bază care stabileşte cadrul general de colaborare şi care are ca prevederi de bază facilitarea investiţiilor şi comerţului, susţinerea reformelor structurale şi crearea condiţiilor necesare pentru stabilirea unei Zone de Liber Schimb între UE şi R. Moldova. Acest plan însă nu are referinţă la preaderare sau aderare la UE, deşi forţele politice actuale se pronunţă pentru integrarea UE. Toate aceste acorduri au avut o influenţă benefică asupra evoluţiei comerţului R. Moldova cu UE. Astfel, ponderea UE s-a majorat în prezent la 32,9,6%  din totalul comerţului exterior (tab.3). Principalii parteneri ai R. Moldova în cadrul UE  sunt: Germania, Italia, România, Franţa, Austria. R. Moldova exportă în cantităţi mari în UE articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte fabricate în lohn, piei de bovine brute şi depilate, seminţe de floarea-soarelui, miez de nucă, orz, suc de fructe concentrat, textile, porumb, iar importul ţine de produse ale industriei constructoare de maşini şi chimică. Exporturile includ un număr redus de produse cauza fiind competitivitatea redusă a mărfurilor moldoveneşti, standartizarea şi certificarea diferită. Comerţul limitat cu ţările UE este determinat de structura economică a R. Moldova şi specializarea similară agro-alimentară. Astfel, ratele de aprovizionare ale UE cu materia primă agricolă depăşesc 100% la majoritatea produsului care reprezintă structura exportului R. Moldova: grău-112%, zahăr-130%, vin-106%, toate produsele lactate etc. La unele categorii de produse agricole piaţa comunitară este deficitară: a seminţelor şi uleiurilor de floarea-soarelui - respectiv 61% şi 34%, a cărnii de bovine şi caprine – 84%, a porumbului – 98%, a boabelor şi uleiului de soia – respectiv, 7% şi 10%. Din păcate aceste produse sunt şi în atenţia concurenţilor potenţiali ai R. Moldova – România, Ucraina, Bulgaria, Polonia, din aceste considerente nu putem să ne aşteptăm la o creştere substanţială a comerţului cu statele membre UE.

   O altă grupă de state cu care R. Moldova întreţine relaţii economice sunt cele din Europa Centrala şi de Est. În intervalul 1992-2005 valoarea comerţului exterior al R. Moldova cu ţările Europei Centrale şi de Est a înregistrat fluctuaţii cu tendinţe de creştere (tab. 4). Principalii parteneri din această regiune sunt România, Bulgaria, Ungaria, Lituania care au devenit deja membri ai UE. În relaţiile cu alte ţări ale lumii se evidenţiază SUA, care are o pondere de 3,1% în 2003, dar proximitatea geografică mare face limitat comerţul cu prima putere economică din lume.

           Tabela 3.

Orientarea geografică a exportului R. Moldova în anii 1992-2005  (%)

           

 

1992

1995

2000

2001

2002

2003

2004

Total

100

100

100

100

100

100

100

Ţările CSI

64,6

62,6

56,6

61,0

54,5

53,6

43,2 

Ţările UE

2,3

11,6

21,7

21,3

22,3

23,3

32,9 

Ţările Europei Centrale şi de Est

28

18,7

13,4

10,9

13,8

15,7

11,3 

Alte ţări

5,1

7,1

6,3

6,8

9,4

7,4

12,6 

        Sursa: Anuar statistic de comerţ exterior al R. Moldova 1995 – 2000, Anuarul statistic al R. Moldova, 2005.

      

Un rol important în REE, din care se poate aprecia situaţia geoeconomică a R. Moldova o reprezintă şi investiţiile străine. Spaţiul geoeconomic al R. Moldova deocamdată nu este unul atractiv pentru investiţiile străine, considerate actualmente motorul dezvoltării economice, din mai multe considerente: dimensiunea mică a pieţii interne, instabilitatea politică şi economică, structura economică precară, presiunea administrativă, neadecvată potenţialului ei etc. Nici chiar puţinile avantaje pe care le are, cum ar fi: poziţia geografică de tranzit avantajoasă, costul mic al forţei de muncă, al arendei terenurilor, legislaţia atrăgătoare, condiţiile naturale favorabile nu sunt convingătoare pentru investiţiile mari şi investiţiile strategice.

Astfel, la 1 ianuarie 2005 investiţiile străine directe au însumat 790,4 mil. $.               Principalele ţări investitoare care îşi manifestă interesul în R. Moldova sunt Federaţia Rusă, Spania, SUA etc. (tab. 5).

Tabela 5.

Primele zece state investitoare în economia R. Moldova (până în 2005)

 

Nr.

Ţara

mil.$

Ponderea

1

F.Rusă

158,2

24,9

2

Spania

102,7

16,1

3

SUA

101,2

15,9

4

Olanda

50,6

8,0

5

Elveţia

33,7

5,3

6

Germania

24,1

3,8

7

România

18,8

3,0

8

Franţa

18

2,8

9

M.Britanie

12,4

1,9

10

Luxemburg

10,2

1,6

                       Sursa: BNS

Pe lângă volumul restrâns al investiţiilor, tabloul geografic al acestora atestă prezenţa majoră a F. Ruse cu circa 1/4 din total, investitorii ruşi deseori fiind favorizaţi prin crearea unor condiţii mai avantajoase în cadrul tenderelor internaţionale ca instrument de atragere al investiţiilor. Spania cu investitorul strategic „Iunion Fenosa” se află printre satele cu cele mai mari investiţii, precum şi SUA - care se remarcă printr-o politica investiţională de expansiune în lume. Un rol modest îl are România cu doar 3% din totalul investiţiilor, pondere parţial justificată dacă ţinem cont de puterea economică a acesteea. În prezent numărul întreprinderilor cu capital mixt (joint ventures) este de peste 100, unele dintre ele fac parte din principalii contribuabili la bugetul de stat: Vitanta Intravest, Fabrica de lactate Hînceşti „Alba”, societăţile „Voxtel”, „Moldcell” etc.