- Democratizarea relaţiilor internaţionale , începută încă în perioada dintre cele două războaie mondiale prin enunţarea principiului naţionalităţilor de către preşedintele american W. Wilson. drept urmare a proceselor istorice care au avut loc , astăzi mediul diplomatic internaţional se caracterizează printr-un număr foarte mare de actori -state independente (e semnificativă creşterea numărului de state membre ONU de la 51 de semnatari ai Cartei în 1945 la 184 de membri), ceea ce indică clar procesul continuu de democratizare a relaţiilor internaţionale.
- Indivizibilitatea păcii în condiţiile de azi când un conflict într-o zonă sau alta are un impact, direct sau indirect, asupra tuturor statelor( conflictul din fosta Iugoslavie, războiul din Golf , Irak, Afganistan etc.). Astfel, indivizibilitatea păcii a condus la o continuă şi permanentă preocupare a statelor de a analiza evenimentele şi a lua decizii, împreună, în colectiv, vizând protejarea securităţii lor naţionale şi de a găsi sisteme de securitate colectivă.
- Un nou mediu de securitate s-a conturat, la nivel global, printr-o amplă redefinire a raporturilor internaţionale, cu implicaţii asupra securităţii tuturor statelor. In Europa, acest proces are ca principal rezultat pozitiv reducerea sensibilă a riscului unei confruntări majore.
- Interdependenţa cresândă dintre state stimulată de revoluţia ştiinţifică şi tehnică, care a creat un sistem de dependenţe reciproce şi, totodată, o intensificare a interacţiunilor între state de o amploare enormă.
- Globalizarea unor probleme majore care, în prezent, se materializează prin apariţia unei întregi categorii de chestiuni interesând ansamblul umanităţii şi devenind, deci, o preocupare internaţională. Rezolvarea lor nu mai poate fi abordată decât global.
Globalizarea economiei constituie una dintre cele mai frapante trăsături ale mediului internaţional. Firmele şi oamenii de afaceri se orientează spre locurile de pe mapamond cele mai profitabile, cu maximum de eficienţă economică. Economiile statelor devin tot mai dependente unele de altele. Se creează, astfel, o economie mondială care operează simultan pe toate continentele.
- Impactul mediului internaţional asupra diplomaţiei a produs o adaptare a metodelor, mijloacelor şi regulilor care o guvernează, oferind actului diplomatic o nouă calitate şi relevanţă. Renunţând la ceea ce era caduc, dreptul şi uzanţele diplomatice s-au întărit, normele cutumiare transformându-se în norme contractuale în raporturile dintre state. Răspunzând sfidărilor civilizaţiei moderne, diplomaţia şi-a lărgit orizontul de cuprindere şi şi-a diversificat activităţile tocmai pentru a sluji mai bine obiectivul său esenţial de promovare a înţelegerii şi colaborării
între state. Astfel, s-a înregistrat o vădită extindere a atât a diplomaţiei bilaterale cât şi multilaterale.
- Extinderea diplomaţiei la nivel înalt ( la nivelul şefilor de stat sau de guvern şi al miniştrilor de externe ). Creşterea în complexitate şi în implicaţii a problematicii internaţionale, conjugată cu facilităţile moderne de transport şi şi comunicaţii, a generat un nou tip de acţiune diplomatică denumită “de nivel înalt” sau “ la vârf’. Ea constă în participarea directă a şefilor de stat sau guvern, a miniştrilor de externe, la reuniunile cu caracter bilateral sau multilateral între state.
