Tratatul de la Lisabona conţine progrese importante în materie de politică de securitate şi de apărare comună constituind un pas esenţial în vederea realizării unei apărări europene.
Principalele dispoziţii în acest sens sunt:
– Introducerea unei clauze de apărare reciprocă
În cazul in care unul din statele membre ale Uniunii este obiectul unei agresiuni, celelalte state au datoria de a-i acorda asistenţă.
– Introducerea unei clauze de solidaritate
In conformitate cu aceasta clauza, Uniunea şi fiecare stat membru trebuie sa acorde asistenţă, prin toate mijloacele, unui stat membru atins de o catastrofă determinata de factorul uman sau natural sau de un atac terorist. Totodată, extinde posibilităţile de acţiune ale Uniunii în cadrul luptei împotriva terorismului prin posibilitatea participării la misiunile de prevenire ale conflictelor, misiunile de stabilizare postconflict, etc.
– Introducerea cooperării structurate permanente, deschisă statelor care, îndeplinind criterii mai ridicate privind capacităţile militare, au subscris la angajamente mai severe in materie, in vederea îndeplinirii celor mai exigente misiuni militare pentru UE, in particular pentru a răspunde solicitărilor Naţiunilor Unite.
– Instituirea Agenţiei Europene de Apărare, în perspectiva ameliorării progresive a capacităţilor militare ale statelor membre. In principal, Agenţia Europeana de Apărare identifica necesităţile operaţionale, aplica masuri adecvate pentru întărirea bazei industriale si tehnologice si participa la definirea unei politici europene privind capacităţile militare.
