Colaborarea Republici Moldova cu Uniunea Europeană în anii 1998-2009

Primul document juridic de colaborare a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană a fost Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), semnat la 28 noiembrie 1994 şi intrat în vigoare la 1iulie 1998, pentru o perioadă de 10 ani. Obiectivele de bază ale APC constau în următoarele: dezvoltarea dialogului politic, promovarea comerţului şi a investiţiilor, cooperarea în domeniile legislativ, economico-financi- ar şi social-cultural, susţinerea de către UE a eforturilor Republicii Moldova de a trece la economia de piaţă. Însă, APC s-a dovedit a fi în practică o formă juridică fără substanţă şi motivaţia necesară pentru realizarea obiectivelor propuse. În urma extinderii sale consecutive în Europa Centrală şi de Est, UE s-a apropiat nemijlocit de spaţiul ex- sovietic al Europei de Est, iar interesul ei pentru stabilitatea, prosperi­tatea şi securitatea statelor din această regiune a crescut considerabil. Ca rezultat, în mai 2004 UE a elaborat Politica Europeană de Vecină­tate (PEV) pentru statele vecine din Europa de Est şi bazinul Mării Mediterane, având ca scop crearea unui cerc de state prietene, stabile şi prospere în jurul său. PEV nu a schimbat cadrul juridic al relaţii­lor Moldovei cu UE. APC a rămas acordul de bază al parteneriatului moldo-comunitar, dar a fost echipat cu un document politic în forma unui Plan de Acţiuni UE – Moldova (PAUEM), destinat accelerării reformelor politice, economice şi sociale în ţara noastră, în schimbul aprofundării relaţiilor sale cu UE.

În opinia specialiştilor în domeniu, APC s-a înscris în eforturile Moldovei de a consolida fragila sa independenţă. Analizat din această perspectivă, Acordul a contribuit la consacrarea ţării noastre ca parte­ner al UE. Prin APC Moldova a reuşit să imprime pondere statutului său de actor al vieţii internaţionale şi credibilitate imaginii sale de stat adept al valorilor democratice. Acceptând să semneze primul acord de cooperare cu Moldova, UE a acordat tânărului stat o notă pozitivă pen­tru eforturile în domeniul democratizării. Astfel, prin intermediul APC UE s-a angajat să susţină eforturile Republicii Moldova orientate spre consolidarea democraţiei şale şi spre tranziţia la economia de piaţă. La rândul său, Moldova s-a angajat să respecte valorile democratice, principiile dreptului internaţional, ale drepturilor omului şi ale econo­miei de piaţă, toate fiind elemente esenţiale ale APC.

În conformitate cu prevederile APC, dialogul instituţionalizat în­tre Republica Moldova şi UE se realiza prin intermediul următoarelor structuri ierarhizate în trei trepte:

• Consiliul de Cooperare, la nivel de miniştri;
• Comitetul de Cooperare, la nivel de înalţi funcţionari;
• Comitetul Parlamentar de Cooperare, la nivel de membri ai Par­lamentului European şi ai Parlamentului Republicii Moldova.

Responsabilităţile principale ale acestor instituţii au constat în monitorizarea implementării APC în domeniile politic, economic, ju­ridic, financiar, social şi cultural. În acest mod, dialogul a fost extins în toate sferele de cooperare de inters comun. În domeniul cooperă­rii economice APC a acordat Moldovei clauza privind tratamentul naţiunii celei mai favorizate cu privire la tarifele pentru bunuri şi a introdus concomitent noi elemente de natură să faciliteze schimbu­rile comerciale între Moldova şi UE. În baza Acordului, UE a intro­dus tranzitul liber pentru mărfuri, a liberalizat circulaţia pentru une­le tipuri de capital, formulând perspectiva creării unei zone de liber schimb moldo-comunitară.

Este de menţionat că, conform prevederilor APC, Moldova s-a an­gajat să întreprindă măsurile necesare pentru creşterea compatibilităţii graduale a legislaţiei sale cu cea a Uniunii Europene. Astfel, APC a iniţiat o nouă componentă a cooperării, şi anume: armonizarea legis­laţiei naţionale la cea comunitară, declarată esenţială pentru consoli­darea legăturilor economice ale Moldovei cu UE. Această dimensiune este deosebit de importantă, deoarece consolidarea şi diversificarea legăturilor economice şi comerciale nu mai era un scop în sine, acestea fiind mai degrabă mijloace pentru a crea o largă simetrie de dezvoltare între Republica Moldova şi Uniunea Europeană în toate domeniile de cooperare, inclusiv cel al armonizării legislative [4, p.49-50].

APC nu a satisfăcut, însă, aşteptările clasei politice da la Chişinău, deoarece nu oferea Moldovei o perspectivă clară de integrare europeană, aşa cum prevedeau acordurile de asociere semnate în anii ’90 de către ţările Europei Centrale şi de Est cu Uniunea Europeană, care prevedeau acţiuni concrete de pregătire a acestora pentru aderarea lor finală la UE. Totodată, ţara noastră nu a reuşit să realizeze integral toate obiectivele stabilite în aceste acorduri, înregistrându-se lacune substanţiale în mai multe domenii de importanţă strategică pentru apropierea graduală de UE, cum ar fi: independenţa justiţiei, combaterea corupţiei, respectarea drepturilor omului, libertatea mass-mediei, combaterea traficului de fi­inţe umane, îmbunătăţirea climatului investiţional etc. [11, p.35].

O nouă oportunitate pentru Moldova în procesul apropierii de structurile europene a constituit-o includerea ei, alături de încă 5 state din Europa de Est (Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia şi Azerbaid­jan), în Parteneriatul Estic (PE). Semnat de către Republica Moldova la Praga, la 7 mai 2009, noul angajament cu UE nu oferă celor 6 state o promisiune clară de aderare la comunităţile europene, însă aduce noi oportunităţi de aprofundare a relaţiilor de parteneriat dintre UE şi statele semnatare. Astfel, se stipulează că de un tratament preferenţiat vor beneficia ţările care nu doar declară că doresc să adere la UE, dar care sunt gata să-şi asume şi să îndeplinească angajamente de ordin politic, instituţional, legislativ, economic şi social necesare pentru ma­terializarea acestui deziderat. Analizat din această perspectivă, pentru Republica Moldova o importanţă deosebită reprezintă următoarele di­mensiuni ale PE, care prin conţinutul lor apropie ţările participante de comunitatea europeană. Acestea sunt următoarele.

1. Negocierea unor Acorduri de asociere cu cele 6 state în scopul de a crea o strânsă conexiune politică între ţările semnatare şi UE, care vor contribui la promovarea convergenţelor legislative şi instituţionale în baza legislaţiei şi standardelor comunitare, avansând cooperarea în aşa domenii ca politica externă şi de securitate comună, dar şi politica de securitate şi apărare a UE. Noile acorduri nu vor fi, însă, negociate automat cu toate statele membre ale PE, ci doar cu acelea care vor da dovadă de progrese suficiente la capitolele democraţie, consolidarea statului de drept, respectarea drepturilor omului etc.
   2. Acordurile de asociere vor conţine prevederea privind perspec­tiva integrării economice a statelor vizate în piaţa comună a UE. În acest sens se prevedea instituirea unei Zone Aprofundate şi Coprehen- sive de Comerţ Liber, care va acoperi întreg comerţul (produse agri­cole, industriale, servicii, proprietate intelectuală), inclusiv energia. În acest sens se va armoniza cadrul regulator intern cu cel comunitar în domeniul comerţului, iar în perspectivă – crearea unei Comunităţi Economice de Vecinătate.
   3. UE va iniţia cu statele din PE pacte de mobilitate şi securitate, care vor include condiţii obligatorii de îndeplinit pentru a facilita mo­bilitatea populaţiei din statele semnatare în spaţiul comunitar, contri­buind la liberalizarea treptată a regimului de vize cu UE.
   4. Noile acorduri vor conţine prevederi referitoare la creşterea „interdependenţei energetice” cu UE. În paralel, Moldova şi Ucraina vor fi sprijinite să finalizeze negocierile privind aderarea lor la Comu­nitatea Energetică Europeană. Totodată, Moldova va fi încurajată să semneze cu UE un memorandum de înţelegere în domeniul energiei electrice, care va include măsuri de sprijinire şi monitorizare a securi­tăţii activităţilor de furnizare şi tranzitare a energiei, da şi a securităţii infrastructurii energetice.
   5. În cadrul PE se prevedea şi instituirea unui nou cadru multilateral de cooperare între UE şi statele membre, care va fi mai mult decât un for de dialog, deoarece va permite facilitarea elaborării şi realizării unor ac­ţiuni comune, pentru a face faţă în mod solidar unor provocări comune. Structura viitorului cadru multilateral de cooperare includea 3 trepte:

• reuniuni bianuale la nivel de şefi de stat şi de guvern;
• reuniuni anuale la nivel de miniştri de externe din ţările UE şi PE, pentru evaluarea progreselor în activitatea statelor membre şi trasarea de noi obiective;

– reuniuni la nivel de înalţi funcţionări, desfăşurate pe 4 platforme tematice de cooperare, şi anume: democraţia, buna guvernare şi stabilitatea; integrarea economică şi convergenţa cu politicile UE; securitatea energetică; contactele interumane.

6. PE prevedea şi creşterea resurselor financiare alocate de UE celor 6 state, astfel că până în 2020 cheltuielile per capita urmau să se majoreze de la 6 la 20 de euro, iar suma cheltuielilor UE se va ridica la 2,1 miliarde de euro. Aceşti bani urmau să fie utilizaţi pentru promo­varea democraţiei şi bunei guvernări, consolidarea capacităţilor admi­nistrative de cooperare cu UE, dezvoltarea şi integrarea economică în piaţa comunitară, mobilitatea cetăţenilor din PE spre UE, energetica etc. [4, p.74-76].
7. Negocierea şi conţinutul noilor acorduri moldo-comunitare

După alegerile parlamentare din 29 iulie 2009, soldate cu victoria partidelor de orientare liberal-democrată, în Republica Moldova a fost constituită Alianţa pentru Integrare Europeană, care a abordat proble­matica integrării europene într-o manieră calitativ nouă. Programul de activitate al noului Executiv a inclus un şir de acţiuni în care vectorul european era determinat ca prioritate de bază în politica externă. În decembrie 2009 a avut loc reuniunea Consiliului de Cooperare Repu­blica Moldova – Uniunea Europeană, care a apreciat pozitiv intenţiile ţării noastre de a se apropia de spaţiul comunitar. La reuniune a fost adoptată decizia de a începe negocierile privind elaborarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, care urma să înlocuiască APC. În ianuarie 2010 a avut loc prima rundă de negocieri privind elaborarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu UE. Astfel, a fost dat startul negocierilor dintre ţara noastră şi Uniunea Europeană în vede­rea creării noului cadru juridic de colaborare moldo-comunitară.

Negociatorii Acordului au fost divizaţi în patru grupuri tematice de lucru, şi anume: 1) Dialogul politic şi reformele, cooperarea în domeniul politicii externe şi de securitate; 2) Cooperarea economică, sectorială şi financiară; 3) Justiţia, libertatea şi securitatea; 4) Contac­tele interumane. Din denumirea grupurilor de lucru putem aprecia că accentul a fost pus pe cele mai importante domenii în care se necesita o reformare profundă pe dimensiunea internă. În procesul negocierilor ambele părţi au convenit că UE va acorda asistenţă şi suport financiar în promovarea şi realizarea în Republica Moldova a reformelor struc­turale, politice şi administrative [1, p.198-201].

Negocierile asupra Acordului de Asociere (AA) dintre Republica Moldova şi UE s-au desfăşurat pe parcursul a circa 3,5 ani, în ca­drul a 15 runde, fiind finalizate în vara anului 2013. La 29 noiembrie 2013 Republica Moldova a fost invitată la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, în cadrul căreia a fost parafat Acordul de Asociere Republica Moldova – UE. La 27 iunie 2014 ţara noastră a semnat Acordul de Asociere cu UE, care la 2 iulie acelaşi an a fost ratificat de Parlamentul Republicii Moldova, iar ulterior a fost ratificat şi de Parlamentul European. Prevederile de bază ale Acordului de Asociere la dimensiunea politică prevedeau următoarele:

• UE salută alegerea europeană a Moldovei, inclusiv angajamen­tul de a dezvolta o democraţie durabilă şi o economie de piaţă. Asocierea politică şi integrarea economică a Moldovei în cadrul UE vor depinde de progresul în implementarea AA, în domeni­ile politic, economic şi justiţie ale UE;

Principiile generale care vor forma baza politicilor interne şi exter­ne ale Asocierii moldo-comunitare se defineau astfel:

• Respectul pentru principiile democratice, drepturile omului, li­bertăţile fundamentale şi statul de drept;
• Promovarea respectului pentru principiul suveranităţii şi al inte­grităţii teritoriale, inviolabilitatea hotarelor şi independenţa, pre­cum şi combaterea proliferării armelor de distrugere în masă;
• De asemenea, principiile unei economii de piaţă, buna guver­nare, lupta cu corupţia, lupta împotriva diferitelor forme de crimă organizată transnaţională şi a terorismului, promovarea unei dezvoltări durabile, sunt importante pentru consolidarea relaţiilor dintre UE şi Moldova şi vor sta la baza acestei coo­perări.

În continuare AA prevedea acţiuni concrete pe dimensiunile: Dia­logul politic şi reformele, cooperarea în domeniul politicii externe şi de securitate comună; Justiţie, libertate şi securitate; Cooperare economică şi sectorială; Comerţul şi aspectele ce ţin de comerţ (DGETA); Preve­deri finale şi instituţionale; Cooperare financiară [12, p.9-27]. Sem­narea Acordului de Asociere, iar mai apoi şi realizarea lui integrală oferea Moldovei o şansă reală de a ieşi din zona „gri” a Europei şi de a intra în rândul ţărilor civilizate.

Referitor la negocierile privind crearea Zonei de Liber Schimb Apro­fundat şi Cuprinzător (ZLSAC), acestea au fost lansate la începutul anu­lui 2012, fiind desfăşurate în cadrul a 6 runde de negocieri, astfel că în iunie 2013 ele au fost finalizate [14].

Avantajele ZLSAC pentru Moldova:

Pentru exportatori:

• acces nelimitat pe piaţa comunitară, fără restricţii de import, al produselor agricole şi industriale;
• eliminarea taxelor vamale;
• dezvoltarea cadrului juridic naţional în domeniul concuren­ţei;
• posibilitatea acordării asistenţei tehnice şi financiare din par­tea UE.

Pentru importatori:

• acces la reţelele internaţionale de distribuţie şi lansarea aface­rilor pe plan internaţional;
• creşterea investiţiilor străine directe;
• perfecţionarea cadrului juridic bilateral – baza esenţială a dez­voltării relaţiilor de afaceri.

Pentru consumatori:

• acces la un asortiment de produse mai extins;
• preţuri reduse în rezultatul intensificării concurenţei;
• calitatea mai înaltă a produselor autohtone şi de import.

În afară de avantajele enumerate, pentru Republica Moldova este important să se ţină cont şi de aplicaţiile ZLSAC asupra performan­ţelor economice ale statului, fapt ce se va reliefa în mod nemijlocit asupra bunăstării generale a ţării. În acest sens, efectele implementă­rii ZLSAC ar conduce la o creştere a exporturilor cu 16%, iar a im­porturilor – cu 8%. Mai mult decât atât, creşterea estimată a PIB-ului va constitui valoarea de 5,4% pe termen lung [2, p.97]. De menţionat şi faptul că colaborarea strânsă a Republicii Moldova cu UE ar con­tribui nu doar la creşterea performanţelor pe segmentul economic, dar şi la sporirea atractivităţii ţării noastre pentru potenţialii investi­tori, inclusiv din partea organizaţiilor financiare internaţionale.

O componentă a noului cadru juridic de colaborare a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană a fost şi Acordul pentru liberaliza­rea regimului de vize. În perioada 2011 – noiembrie 2013, negocia­torii moldoveni şi cei comunitari au evaluat în cadrul a 5 rapoarte de progres activităţile care au fost incluse în Programul naţional de implementare a planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize cu UE. Ca rezultat, la 27 noiembrie 2013 Uniunea Europeană, constatând îndeplinirea tuturor condiţiilor înaintate ţării noastre, a acordat cetăţenilor moldoveni, deţinători ai paşapoartelor biometri­ce, dreptul de a călători fără vize în spaţiul european, pentru o peri­oadă de trei luni, în decurs de jumătate de an, fără a avea dreptul de a se angaja în câmpul muncii. Astfel, cetăţenii Republicii Moldova, primii din ai ţărilor Parteneriatului Estic, au obţinut dreptul de a că­lători în ţările comunitare într-un regim liberalizat.

În ansamblu, trebuie să constatăm că Republica Moldova a reuşit să negocieze şi să semneze noile acorduri de colaborare cu Uniunea Europeană într-un timp destul de scurt. În acest sens putem aprecia că autorităţile se pot mobiliza pentru a obţine scopul dorit, că ţara dispune de resurse pentru a acţiona în direcţiile de importanţă stra­tegică, când există solidaritatea necesară la nivelul clasei politice, când interesele naţionale prevalează asupra celor de partid.