Romania a fost in perioada de dupa revolutie spatiul unor tensiuni care au ajuns deseori la conflicte sangeroase. Dupa 1990, manifestarile de violenta colectiva au avut loc repetat, si au avut o varietate care explica dificultatea functionarii unui stat de drept in urma colapsului unui regim politic care a exercitat un control draconic. Unele dintre violente au fost instrumentate politic, cum ar fi agresiunile din timpul campaniei electorale din aprilie-mai 1990. In aceeasi categorie intra venirea repetata a unor grupuri de pana la 12.000 de mineri, utilizati de presedintele Ion Iliescu pentru a-si regla conturile cu diferiti adversari politici. In 14-15 iunie 1990, Bucurestiul a fost terorizat de aceste bande, iar in septembrie 1991, ele au determinat caderea guvernului de atunci. Dupa septembrie, spectrul acestor mijloace violente s-a redus continuu, iar dupa schimbarea politica din 1996, au fost scoase din instrumentarul politic.
O serie mult mai lunga de violente colective a vizat comunitati de romi intrate in conflict cu majoritatea satelor in care traiau. Pana in 1996, au avut loc circa 35 de violente incluzand arderea unor case, alungarea romilor si chiar omucideri, in cateva cazuri. Pentru prima data in 1996, interventia fortelor de politie si sanctiunile in justitie impotriva unor romani sau maghiari vinovati pentru atacarea romilor au atins nivelul disuasiv.
Conflictul cu repercusiunile cele mai lungi in timp a fost cel din Targu-Mures, din martie 1990, dintre romani si maghiari. Desi el a pus in evidenta o reala problematica etnica, izbucnirea sa pare a fi fost, cum arata numeroase date, instrumentata de fortele politice aflate in competitia pentru putere.
Toate acestea au facut subiectul unor preocupari la nivel international. In special conflictul cu maghiarii a fost pus pe agenda unor organizatii interguvernamentale: Consiliul Europei, Uniunea Europeana, OSCE . O preocupare internationala a trezit si situatia romilor, mai ales datorita potentialului lor migrator .
Conflictele religioase din Romania par sa fi intrat mai putin in atentia specialistilor si a forurilor, probabil si din cauza slabei lor mediatizari. Si totusi, lista acestora este lunga. As nota violentele – de la amenintari pana la agresiuni fizice – din ianuarie 1991, in Filea de Jos (1991); octombrie 1991, Visuia (Bistrita-Nasaud) ; octombrie 1991, Turda ; decembrie 1991, la Margau (Cluj); februarie 1992, Ceaba (Cluj) ; iulie 1992, Tarsolt (Satu Mare) ; decembrie 1992, la Hodac (Mures) ; noiembrie 1993 asupra unui greco-catolic, in Hopirta, jud. Blaj ; ianuarie si iulie 1993, la Salva (Nasaud) ; ianuarie 1994, la Romuli (Bistrita-Nasaud) si Bicazu-Ardelean (Neamt) ; mai 1994, la Paraul Fruntii (Neamt) ; august 1994, in Breb (Maramures) .
In cazurile amintite, politia nu a intervenit. Uneori, politistii au intervenit direct in impiedicarea unor manifestari religioase: octombrie 1990, Spermezeu (Bistrita-Nasaud) .
In afara conflictelor cu greco-catolicii, mai mediatizate au fost agresiunile asupra baptistilor si asupra Martorilor lui Iehova. Cazul Ruginoasa (decembrie 1997) a dus la proteste internationale , iar cazul Cornereva (aprilie 1997) a fost subiectul unor reportaje interne bine difuzate. In cazul Martorilor lui Iehova anchetele confirma cooperarea reprezentantilor autoritatilor statului cu preotii ortodocsi in impiedicarea Martorilor lui Iehova de a-si exercita credinta: cazurile Rosu (27 iunie 1997); Bobicesti si Lalosu (iunie 1997); Tantareni, jud. Gorj (iunie 1997); Cluj-Napoca (iunie 1997); Pitesti (iulie 1997) etc.
Dar cel mai cunoscut eveniment de acest gen a fost interzicerea Congresului international al Martorilor lui Iehova in iunie 1996, planificat a avea loc in Bucuresti. Cateva ministere si alte autoritati publice sunt responsabile pentru actul de discriminare. In paralel, BOR a lansat o ampla campanie impotriva Martorilor lui Iehova, sustinuta de numerosi politicieni de la guvernare si din opozitie. Aflata in vizita la Bucuresti, sotia presedintelui Statelor Unite, Hillary Clinton, a protestat impotriva incalcarii libertatii de religie in Romania.
Conflicte religioase in Romania
