Cooperarea Republicii Moldova cu statele GUAM

Ca o reacţie la insuficienţa şi incapabilitatea Comunităţii Statelor Independente (CSI), plenar dominată de Federaţia Rusă, de a con­tribui la soluţionarea celor mai grave probleme cu care se confruntă statele membre, în rezultatul conştientizării unor interese şi dezide­rate comune, Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova au fondat la 10 octombrie 1997 o nouă asociaţie de state – acronimul GUAM. Sarcinile formulate de către statele constituiente ale GUAM se redu­ceau la conjugarea eforturilor pentru asigurarea condiţiilor necesare creşterii economice bazate pe: dezvoltarea şi implementarea unor proiecte comune în domeniul economic, al comerţului, transportului, comunicaţiilor, cooperării financiare, frontalier, vamal, ştiinţific etc.

Interesul acestor state, inclusiv al Republicii Moldova, se baza pe posibilitatea dezvoltării aşa-numitului „Coridor de transport Europa-Caucaz-Marea Caspică”, care părea o eventuală restaurare a „Drumului Mătăsii”, care ar deschide accesul spre regiunile bogate cu hidrocarburi ale Asiei Mijlocii. În această perioadă GUAM nu a reuşit să-şi creeze instrumente eficiente de lucru, iar majoritatea deciziilor la nivel de şefi de stat şi de guvern au rămas pe hârtie. Această organizaţie devenea treptat un CSI în miniatură.

Din 2003, situaţia s-a schimbat radical. Ţările GUAM şi-au de­clarat unanim revenirea în Europa drept scop strategic şi prioritar al politicii externe în relaţiile cu Uniunea Europeană. S-au produs evoluţii spectaculoase pe plan geopolitic: noua frontieră a Alianţei Atlanticului de Nord s-a stabilit de-a lungul graniţei de vest a fostei URSS, Rusia a intrat în contact direct cu spaţiul NATO în zona Mării Baltice, declarând „vecinătatea imediată” drept spaţiu al intereselor sale speciale. Evoluţiile democratice interne în Moldova, Ucraina şi Georgia, schimbările geopolitice recente în diferite regiuni ale ve­chiului continent au generat în mod obiectiv necesitatea unei conlu­crări mai strânse între ţările fondatoare ale GUAM, în baza conştien­tizării şi coincidenţei intereselor strategice de lungă durată. Ţinând cont de sfidările cu care se confruntă ţările membre ale GUAM, sar­cinile au fost reformulate mai nuanţat:

• soluţionarea paşnică a conflictelor regionale în baza principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale, a inviolabilităţii hotare – lor:
• combaterea separatismului agresiv şi a terorismului internaţi­onal;
• coordonarea cooperării ţărilor membre în raporturile cu insti­tuţiile internaţionale (ONU, OSCE, Consiliul Europei, Grupul Consultativ al statelor membre la tratatul FACE) [26].

Încercarea de reanimare a GUAM se axează pe problemele comu­ne cu care se confruntă statele membre.

Georgia urmăreşte retragerea trupelor ruseşti din Abhazia şi Osetia de Sud. Georgia este unicul stat prin care cecenii pot face legătura cu lumea exterioară Rusiei, iar pe parcursul acestor ani nu a avut posibi­litatea de a stopa tranzitul de arme, de bani şi de mercenari din lumea musulmană spre Cecenia.

Ucraina încearcă să-şi întărească „nezaleznosti” (independenţa). Are evidente probleme cu Rusia în sfera economică (gazul), politică (Krimeea, „antimoscovismul” în Ucraina de Vest), militară (flota din Marea Neagră), religioasă (activitatea Uniaţilor în Ucraina de Vest – motiv de relaţii încordate între Vatican şi Patriarhia Rusiei).

Azerbaidjanul urmăreşte soluţionarea diferendului din Karabah, care, chiar de la izbucnirea sa, este făţiş susţinut de Moscova. Rusia a furnizat armament, mercenari şi expertiză militară pentru Armenia în războiul împotriva Azerbaidjanului, din care s-a „desprins” prin forţă regiunea Nagorno-Karabah. În Azerbaidjan şi Uzbekistan au avut loc acte de terorism şi atentate împotriva liderilor politici, conectate cu activitatea subversivă a Moscovei.

Republica Moldova se confruntă şi ea cu un şir de probleme. În primul rând, există problema Transnistriei. O altă problemă, comună pentru toate statele membre ale GUAM, este dependenţa de pieţele de desfacere din Est, orientarea economică preponderent spre Est în schimburile comerciale şi de achiziţii de agenţi energetici. Interesul pentru această structură regională a reapărut în Republica Moldova cu doar câteva săptămâni înainte de desfăşurarea alegerilor parlamentare din 6 martie 2005, cu toate că autorităţile de la Chişinău au manifestat interes pentru reanimarea GUAM-ului ceva mai devreme. Până atunci atitudinea faţă de GUAM fusese mai mult reticentă. În 2001, după prima accedere la guvernare, Vladimir Voronin afirma că Republica Moldova va părăsi GUAM pe motiv că această organizaţie este una care urmăreşte scopuri antiruseşti. Reconsiderarea atitudinii autorită­ţilor moldoveneşti faţă de GUAM a fost determinată de:

1. refuzul Federaţiei Ruse de a susţine iniţiativa privind Pactul de Stabilitate şi Securitate pentru Republica Moldova (PSS RM), lansată la 1 iunie 2004 de către preşedintele statului;
2. ameninţările repetate ale Dumei de Stat a Federaţiei Ruse de a aplica sancţiuni economice Republicii Moldova pentru ati­tudinea acesteia faţă de regimul separatist din Transnistria, scopul ameninţărilor fiind împiedicarea realegerii lui V.Voronin în funcţia de Şef al Statului.

Schimbarea atitudinii Republicii Moldova faţă de GUAM s-a pro­dus după refuzul categoric al Rusiei de a susţine PSS RM, în special după summitul OSCE de la Sofia din 6 – 7 decembrie 2004. Suportul ostentativ din partea Rusiei pentru regimul separatist transnistrean după eşuarea „Memorandumului Kozak”, precum şi refuzul de a-şi retrage militarii şi muniţiile din regiunea de Est a ţării, impuneau găsirea unor abordări noi ale problemelor legate de soluţionarea conflictului transnis- trean. După toate încercările, s-a ajuns la concluzia că o soluţie în acest sens ar fi abordarea problemei, inclusiv prin intermediul unei organizaţii regionale, din care Rusia, cu interesele ei specifice în Transnistria, nu ar face parte. Schimbarea atitudinii Chişinăului faţă de GUAM a mai fost condiţionată şi de adoptarea în februarie 2005 de către Duma rusă a trei rezoluţii, prin care Guvernului i se recomanda aplicarea sancţiunilor economice faţă de Republica Moldova. În mod public s-a recunoscut că scopul urmărit a fost de a nu permite victoria Partidului Comuniştilor (PC) în alegerile parlamentare şi, implicit, de a împiedica realegerea lui V.Voronon în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

Acest gen de acţiuni ostentative din partea Dumei de Stat a Fede­raţiei Ruse l-a determinat pe Preşedintele Moldovei să adopte un com­portament pe potrivă. În consecinţă, la 15 aprilie 2005 Parlamentul Republicii Moldova a ratificat în regim de urgenţă:

1. Carta de la Ialta a GUAM, documentul juridic de bază pentru constituirea Organizaţiei;
2. Acordul GUAM privind crearea zonei de comerţ liber;
3. Acordul de creare a Oficiului Informaţional GUAM [27].

Deja la 10 decembrie 2004 a fost publicată dispoziţia Guvernului cu

privire la instituirea Grupului de lucru pentru elaborarea şi implementa­rea Planului naţional privind realizarea Proiectului de facilitare a comer­ţului şi transportului în cadrul GUAM, plan care a fost elaborat şi dat publicaţiei la 25 februarie 2005. De asemenea, pentru prima dată Guver­nul Republicii Moldova a inclus în Hotărârea din 28 ianuarie 2005 cu privire la achitarea din bugetul de stat pe anul 2005 a cotelor de membru şi a datoriilor Moldovei faţă de organismele internaţionale şi regionale, achitarea cotei de membru al GUAM fiind în sumă de 17300 USD.

Summitul GUAM de la Chişinău din 22 aprilie 2005 constituie un semn de cotitură, relansând această organizaţie pe o nouă orbită. În­trunirea interstatală a avut semnificaţia deschiderii unei noi etape în transformarea acestui aranjament de colaborare regională într-un orga­nism viabil şi capabil să promoveze eficient interesele ţărilor membre în raporturile dificile cu Rusia şi în efortul de reintegrare în comunita­tea ţărilor europene şi euroatlantice. Astăzi, ţărilor membre li se oferă şansa reală de a-şi consolida independenţa şi suveranitatea prin con­tracararea separatismului teritorial, crearea unor zone economice de liber schimb, asigurarea unui grad mai înalt de securitate energetică, desprinderea efectivă din sfera de influenţă a Federaţiei Ruse. Fiecare ţară aparte din GUAM nu are suficient potenţial geopolitic pentru a-şi apăra şi promova eficient interesele, a-şi asigura securitatea naţională în noile împrejurări fără asistenţa comunităţii internaţionale şi a noilor parteneri strategici.

GUAM este singura structură regională din spaţiul CSI din care Rusia nu face parte, iar intenţia Moldovei, a Georgiei, Ucrainei şi

Azerbaidjanului de a coopera pentru asigurarea stabilităţii în bazinul Mării Negre şi în regiunea Marea Neagră – Marea Baltică, regiuni în care s-a extins recent NATO şi Uniunea Europeană, doar alimentează suspiciunile Rusiei că noii membri ai NATO şi ai Uniunii Europene ar putea deveni avocaţi puternici ai intereselor ţărilor GUAM în raportu­rile cu Washingtonul şi Bruxellesul.

Astfel, apare o situaţie paradoxală. Pe parcursul a 20 de ani de la constiture, din punct de vedere economic şi politic GUAM nu s-a ma­nifestat ca o organizaţie eficientă [25]. Unicul avantaj al GUAM sunt relaţiile stabilite între statele membre.