Ca membră a comunităţii europene, România devine parte a tuturor proceselor în care este implicată UE, cu statut de partener egal, atât în drepturi cât şi în obligaţii. Astfel, Uniunea Europeană este unul din cei mai importanţi actori politici şi economici pe scena internaţională.
În sfera relaţiilor internaţionale, UE este implicată în acţiuni umanitare (Uniunea este cel mai important donator de ajutoare umanitare şi pentru dezvoltare din lume) şi în acţiuni de menţinere a păcii (2/5 din operaţiunile ONU de menţinere a păcii sunt realizate cu sprijinul sau prin intermediul UE).
Din punct de vedere economic, UE este cea mai mare piaţă unică din lume (mai mare decât SUA şi Japonia la un loc), este cel mai important actor comercial din lume (este cel mai mare exportator de produse şi cel mai mare importator de servicii). Pentru investitori aceste date înseamnă oportunităţi de afaceri mult mai numeroase şi eficienţă sporită (au un cod comun de reguli), iar pentru consumatori înseamnă o ofertă mai variată şi preţuri mai mici.
Ca membră a comunităţii europene, România devine o parte a acestor procese, cu statut de partener egal, atât în drepturi cât şi în obligaţii. Ca membru al Uniunii, România beneficiază de unele avantaje:
- are acces la o piaţă de aproape 500 de milioane de locuitori;
- cetăţenii şi firmele acesteia beneficiază de cele patru libertăţi economice esenţiale unei economii eficiente: libera circulaţie a forţei de muncă, a serviciilor, a mărfurilor şi a capitalului;
- experienţa extinderilor anterioare ale UE arată că, în condiţiile acordări unei asistenţe financiare masive, aderarea unui stat mai puţin dezvoltat poate determina creşterea nivelului de trai al populaţiei acelui stat. Acest lucru se datorează:
- politicilor economice;
- politicilor sociale.
Acestea au drept scop reducerea decalajelor economice dintre ţările membre ale UE. Acest mod de abordare se datorează faptului că solidaritatea este unul dintre principiile de bază ale Uniunii. Totuşi, nivelul de trai nu creşte imediat după aderare, la început statele având dificultăţi destul de mari în adaptarea la politicile şi normele Uniunii, în timp însă, aşa cum o arată, de pildă, exemplele Irlandei şi Portugaliei (state sărace, cu o impresionantă creştere economică după reformele realizate în vederea aderării), rezultatele devin vizibile.
Din acest punct de vedere (economic), conform lui Viner (1950) şi Meade (1955), avantajele majore ale integrării europene sunt:
(1) intensificarea comerţului şi a circulaţiei capitalului;
(2) îmbunătăţiri ale infrastructurii prin fondurile oferite ţărilor membre;
(3) scăderea gradului de risc în domeniul afacerilor, prin permiterea stabilităţii macroeconomice, legale şi politice;
(4) îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a standardelor de trai;
(5) folosirea metodelor eficiente de producţie, prin integrarea noilor tehnologii, ale căror cost este acoperit parţial de UE;
(6) reducerea preţurilor bunurilor, datorită existenţei pieţei libere.
Unul dintre cele mai importante beneficii ale integrării României este accesul egal la oportunităţile de muncă în toate ţările membre, drept acordat tuturor ţărilor UE. Cu alte cuvinte, orice locuitor al Uniunii poate lucra fără permis de muncă în orice stat din interiorul UE, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului respectiv. Pentru ţările care au aderat la Uniune înaintea României a fost stabilită o perioadă de tranziţie care durează între 2 şi 7 ani de la aderare, perioadă solicitată numai de anumite state şi în anumite domenii, unde se consideră că piaţa muncii va putea fi ameninţată de lucrătorii din noul stat membru. În negocierile pentru capitolul 2 (Libera circulaţie a persoanelor), România a acceptat această perioadă de tranziţie, solicitând clauza reciprocităţii. Există însă state care nu au solicitat această perioadă de tranziţie nici pentru România, nici pentru alţi noi membri.
Alte categorii profesionale (întreprinzătorii, meşteşugarii, juriştii, medicii, artiştii etc.) vor putea lucra fără restricţii în Uniune imediat după aderarea României. Acest drept la acces egal pe piaţa muncii este posibil datorită recunoaşterii tuturor cetăţenilor statelor membre drept cetăţeni ai UE. Statutul de cetăţean UE este acelaşi pentru toţi locuitorii statelor membre, indiferent de momentul aderării, dimensiunea statului sau dezvoltarea economică şi nu înlocuieşte cetăţenia statului naţional, ci doar o completează. Un alt avantaj semnificativ al cetăţeniei europene, la care au acces şi cetăţenii României, este posibilitatea de a beneficia de protecţie consulară şi diplomatică din partea unui alt stat membru în momentul efectuării unor călătorii în afara UE. În plus, cetăţenii români au dreptul de a călători şi de a se stabili în orice stat membru.
Toate aceste lucruri înseamnă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, aceştia fiind reprezentaţi în toate instituţiile europene. Astfel ca şi celelalte state din Uniune, România va fi reprezentată în Comisia Europeană, Consiliu, Parlamentul European şi toate celelalte instituţii comunitare. Aceasta nu înseamnă însă o totală pierdere a suveranităţii statale. UE reprezintă un proiect social de proporţii, pentru care păstrarea diversităţii (culturale, rasiale, etnice, religioase, de gen etc.) şi a identităţii naţionale şi regionale reprezintă principii fondatoare.
Desigur, există un proces de construire a unei identităţi europene, dar se doreşte ca aceasta să funcţioneze ca un fel de umbrelă protectoare pentru identităţile naţionale. Din acest punct de vedere, România, alăturându-se UE, este egală cu toate celelalte ţări membre: are reprezentanţi în instituţiile europene, iar documentele importante sunt traduse şi în limba română, care a devenit una dintre limbile oficiale ale UE. România rămâne totuşi un stat democratic suveran, deoarece Uniunea e compusă din astfel de state. Ca urmare, are în continuare şi instituţii proprii de reprezentare la nivel naţional: preşedinte, parlament, guvern şi constituţie proprie. În anumite domenii, cum ar fi, de exemplu, comerţul exterior, statele membre au decis să permită Comisiei Europene să le reprezinte interesele, fapt ce dă posibilitatea dobândirii unei mai mari influenţe economice şi politice în lume.
Deşi beneficiile aderării nu sunt vizibile imediat pentru ţară în general, şi pentru populaţie în particular, experinţa altor state aflate într-o situaţie asemănătoare dovedeşte că ele sunt reale, devenind concrete mai ales pe termen lung.
