Evenimentele din Kosovo, din 1998 – 1999, au radicalizat atitudinea fruntaşilor musulmani albanezi. Astfel, la începutul anului 2000, au apărut grupurile paramilitare ale Armatei de Eliberare din Macedonia (UCKM) şi ale Armatei de Eliberare din Presevo – Medveja, Bujanovici, ce acţionau pentru separarea vestului Macedoneniei de FYROM şi unirea cu Albania şi Kosovo. La Skopje, s-au desfăşurat manifestaţii populare ale majorităţii slave antiguvernamentale şi antialbaneze, cu toate că liderii albanezi moderaţi figurau în guvernul de „uniune naţională”, constituit în mai 2001. La 3 august, au fost inaugurate tratativele de la Ohrid, mediate de UE, SUA şi OSCE (preşedintele în exerciţiu, Mircea Geoană, ministru de Externe al României). Acordurile de la Ohrid din 13 august, prevăd: încetarea focului în FYROM dezarmarea gherilelor albaneze, sub supravegherea unei forţe internaţionale (NATO) de pace; revizuirea Constituţiei în sensul lărgirii drepturilor minorităţii albaneze; asigurarea reprezentării proporţionale a albanezilor în administraţie, armată, poliţie; recunoaşterea albanezei ca cea de-a doua limbă a statului etc. Ulterior, NATO a preluat misiunea garantării stabilităţii locale.
FRI a Macedoniei continuă să reprezinte un spaţiu din care se poate destabiliza întreaga Peninsulă Balcanică.
