Termenul de terorism provine din latinescul „terror” care inseamna violenta fizica, spaima, teroare provocate deliberat prin acte de violenta publica, folosirea cu intentie a unor mijloace capabile sa duca la un pericol comun. Caracteristicile terorii sunt: violenta si amenintarea cu violenta, folosirea sistematica si persistenta a violentei, intimidare si sensibilizare prin agresivitate si ura. Terorismul mai presupune organizare, planificare, finantare si echipamente de ultima ora precum si subiecti umani, selectati si pregatiti pentru realizarea actiunilor concrete de atac. Teroarea este elementul constitutiv al multor actiuni grupale semnalate inca din antichitate. Actul de terorism a avut intotdeauna un scop similar descurajarii generale, victima de moment este mai putin importanta decat efectul general asupra unui grup anume caruia ii este in realitate adresat actul exemplar. Simptomatica este butada celebrului ganditor militar chinez SUN – TZU: „omoara unul – terorizeaza o mie”.
Deci, terorismul, desi produce victime individuale este un act indreptat impotriva unei colectivitati.
Expertii au cazut de a cord ca in spatele unei actiuni teroriste existe intodeauna o strategie. Indiferent de forma atacului: bombe, masini capcana, focuri de arma, luarea de ostatici, asasinate, terorismul nu este deloc accidental sau spontan. Trorismul reprezintă deci utilizarea deliberata a violentei impotriva civililor pentru obtinerea de avantaje politice sau de natura religioasa.
Chiar daca majoritatea oamenilor recunosc terorismul atunci cand il vad, nu exista o definitie unanim acceptata pentru acest termen. Ironic este insa faptul ca ceea ce pentru o persoana inseamna terorism pentru alta reprezinta lupta pentru eliberare nationala si exista o confuzie extrema in definirea violentelor: terorism, crima organizata, razboi civil, stat dictatorial, confuzia fiind chiar mai mare atunci cand se incearca separarea terorismului de miscarile insurgente ori separatiste.
Exista o varietate de concepte care definesc terorismul. Institutiile antitero, politice, sociale, psihologice, guvernamentale si de securitate au incercat o definire a fenomenului. In volumul „Terorismul politic” de Schmidt si Youngman sunt citate 109 definitii cu privire la terorism, autorii obtinandu-le de la diverse academii militare si universitati care studiaza si cerceteaza terorismul. Acestea constituie o statistica, care arata criteriile de definire a terorismului. Ele sunt:
- violenta, forta (apar in 83,5% din definitii)
- politic (65%)
- frica accentuata, teroarea (51%)
- amenintare (47%)
- efecte psihologice si anticiparea reactiilor (41,5%)
- discrepanta intre tinte si victime (civili), (37,5%)
- actiunea intentionata, planificata, sistematica, si actiunea organizata (32%)
- metode de lupta, strategii, tactici (30,5%)
Definirea terorismului si a teroristilor face obiectul cercetarii si intelegerii fenomenului care a luat amploare pe glob. Teroristii internationali, incapabili sa isi atinga scopurile prin mijloace conventionale, incearca sa trimita un mesaj ideologic sau religios prin terorizarea publicului general. Prin alegerea tintelor, care adesea sunt simbolice sau reprezentative pentru natiunea vizata, teroristii incearca sa creeze un impact puternic asupra publicului inamic prin acte de violenta, in ciuda putinelor resurse materiale de care dispun. Prin aceasta ei spera sa demonstreze mai multe, astfel incat guvernul sau guvernele vizate sa nu poata sa-si protejeze cetatenii; sau, prin asasinarea unei anumite victime, pot da o lectie publicului in general. Spre exemplu, prin asasinarea presedintelui egiptean Anwar al-Sadat din 6 octombrie 1981, la un an de la calatoria sa importanta in Israel, teroristii al-Jihad au sperat sa convinga lumea si, in special, pe musulmani, ca a fost comisa o mare eroare. Definitiile terorismului sunt foarte variate si, de obicei, inadecvate. Pana si cercetatorii terorimului neglijeaza adesea sa defineasca termenul, preluand definitii de la Departamentul de Stat SUA, cum ar fi: „Violenta premeditata, motivata politic, folosita impotriva unor tinte noncombatante de catre grupari subnationale sau agenti clandestini, de obicei cu intentia de a influenta publicul”. Desi un act de violenta, privit de obicei in Statele Unite ca act de terorism, nu poate fi interpretat la fel in alta tara, tipul de violenta care distinge terorismul de alte genuri de violenta, cum ar fi crima sau o actiune militara in timp de razboi, poate fi totusi definit in termeni calificati in mod rezonabil ca obiectivi.
Un cercetator in stiinte sociale defineste o actiune terorista ca fiind folosirea calculata a violentei inopinate, socante si ilegale impotriva noncombatantilor (inclusiv civili, militari in rezerva si angajati ai securitatii in situatii de pace) si a altor tinte simbolice, intre care se infiltreaza unul (sau mai multi) membri ai unei grupari subnationale sau unul (sau mai multi) agenti clandestini, cu scopul psihologic de a face publica o cauza politica sau religioasa si/sau de a determina sau sili un guvern (sau mai multe) sau populatia civila sa accepte revendicari in numele cauzei.
