Dimensiunea politică a relaţiilor Republicii Moldova cu Franţa

În conformitate cu prevederile Concepţiei politicii externe a sta­tului din 8 februarie 1995, relaţiile dintre Republica Moldova şi Re­publica Franceză, două state suverane şi independente, au un carac­ter privilegiat. În ultimul timp relaţiile dintre Republica Moldova şi Franţa, aflate vreme de mai bine de două decenii la periferia preocu­părilor politicii şi diplomaţiei internaţionale, devin obiectul unei atenţii sporite. Odată cu obţinerea independenţei Republicii Moldova, relaţiile moldo-franceze s-au dezvoltat în permanentă ascendenţă, acestea fiind caracterizate prin numeroase vizite ale oficialilor francezi în Republica

Moldova, dar şi ale oficialilor moldoveni în Franţa, prin crearea unui parteneriat comercial şi economic permanent. Analizând dimensiu­nea politică a relaţiilor moldo-franceze, este de menţionat că prime­le contacte oficiale între state au fost stabilite în anul 1992, la scurt timp de la obţinerea de către Republica Moldova a independenţei şi a recunoaşterii sale în calitate de subiect de drept internaţional. Relaţiile politice moldo-franceze au fost fortificate prin numirea în 1992 a pri­mul ambasador francez în Moldova [13].

Actualmente, Republica Moldova îşi asumă conştiincios angaja­mentele ce decurg din orice tratat interguvernamental. Acest lucru este stipulat în Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Mol­dova (art.19 din Capitolul III „Executarea tratatelor internaţionale”): „Tratatele internaţionale se execută cu bună-credinţă, în conformitate cu principiul pacta sunt servanda. Republica Moldova nu poate invo­ca prevederile legislaţiei sale interne ca justificare a neexecutării unui tratat la care este parte” [14].

Cadrul juridic bilateral între Republica Moldova şi Republica France­ză îl constituie 14 documente bilaterale care reglementează următoarele domenii de cooperare: comercial-economic, tehnico-ştiinţific, domeniul apărării, protejarea reciprocă a investiţiilor, agriculturii şi dezvoltării ru­rale, transport rutier internaţional, transport de mărfuri etc.

Principalele tratate şi acorduri semnate între Franţa şi Republica Moldova sunt: Protocolul cu privire la stabilirea relaţiilor diplomatice între Republica Franceză şi Republica Moldova (semnat la data de 11 martie 1992); Protocolul de cooperare între ministerele afacerilor externe ale Republicii Moldova şi Republicii Franceze (semnat la 29 ianuarie 1993); Tratatul de prietenie, de înţelegere şi cooperare (sem­nat la 29 ianuarie 1993); Acordul de cooperare culturală, ştiinţifică şi tehnică (semnat la 24 noiembrie 1994); Acordul de încurajare şi prote­jare reciprocă a investiţiilor (semnat la 8 septembrie 1997); Protocolul de înţelegere între Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Agriculturii şi Pescuitului al Republicii France­ze în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale (semnat la 14 octom­brie 1997); Acordul de ne-impozitare dublă şi de luptă contra evazi­unii fiscale (din octombrie 2006); Acordul de cooperare în domeniul patrimoniului cultural (semnat la 18 aprilie 2016).

Colaborarea moldo-franceză a fost consemnată juridic prin sem­narea la 12 martie 1992, la Paris, a Protocolului privind stabilirea re­laţiilor diplomatice între Republica Franceză şi Republica Moldova. Un alt pas care fortifică colaborarea dintre state a fost semnarea la 29 ianuarie 1993, la Paris, a Protocolului de cooperare între ministerele afacerilor externe ale Republicii Moldova şi Republicii Franceze. Do­rind să contribuie la dezvoltarea relaţiilor de prietenie între popoarele celor două state şi la stabilirea unei cooperări strânse între ele, statele au convenit asupra efectuării consultărilor privind relaţiile lor bilate­rale, realizarea acordurilor bilaterale, precum şi asupra problemelor internaţionale de interes comun. Obiectul acestor consultări îl vor con­stitui: problemele referitoare la organizarea şi aprofundarea cooperării interstatale bilaterale în domeniile politic, economic, ştiinţific şi teh­nic, cultural, consular şi umanitar; problemele privind securitatea şi cooperarea în Europa, în special în cadrul CSCE etc. Prin intermediul acestui protocol s-a decis că miniştrii de externe se vor întruni cel pu­ţin o dată în an; consultările între directori şi experţi se vor organiza cu regularitate. În acest scop vor putea fi create grupuri de lucru. În caz de necesitate, vor fi efectuate consultări în cadrul organizaţiilor şi foruri­lor internaţionale. Totodată, misiunile diplomatice ale celor două state în state terţe, precum şi misiunile lor permanente pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale din care fac parte îşi vor intensifica contactele şi vor efectua un schimb de informaţii, în caz de necesitate [14].

Un alt document care se află la baza cooperării moldo-franceze este Tratatul de prietenie, înţelegere şi cooperare între Republica Moldova şi Republica Franceză semnat la 29 ianuarie 1993 şi intrat în vigoare la 1 decembrie 1995 [15]. Acest document marchează raporturile de prietenie, apropiere culturală şi civilizaţională între poporul francez şi cel moldovenesc. Astfel, este de observat că dialogul bilateral derivă din necesitatea de a consolida solidaritatea europeană printr-o apropi­ere între state fondată pe respectul valorilor universale ale libertăţii, democraţiei şi solidarităţii, precum şi pe respectul drepturilor omului. Prin acest Tratat Republica Franceză şi Republica Moldova se anga­jează să dezvolte relaţii de încredere şi de cooperare în toate domeni­ile. Cooperarea lor politică, economică şi culturală, atât pe plan bila­teral, cât şi pe plan multilateral, va avea la bază acţiuni ce vor genera o evoluţie spre o comunitate europeană democratică şi spre un stat de drept. În acest document sunt reflectate primele idei de susţinere din partea Franţei a procesului integraţionist european al Republicii Moldova. Astfel, conform Tratatului, Republica Franceză se angajea­ză să favorizeze dezvoltarea şi aprofundarea relaţiilor între Republica Moldova şi comunitatea europeană. În acest scop, Franţa va depune eforturi de a sprijini deschiderea dialogului dintre Republica Moldova şi UE. Aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei este con­siderată de Franţa drept un factor important pentru integrarea sa în Uniunea Europeană.

Conform articolului 3 al Tratatul de înţelegere, prietenie şi coope­rare între Republica Moldova şi Republica Franceză, între cele două părţi au loc, în mod regulat, consultări cu privire la relaţiile bilaterale şi la problemele internaţionale de interes comun, în special cu privire la subiectele de securitate şi de cooperare în Europa. Acelaş Tratat reglementează întâlnirile de rang înalt dintre cele două state care par­ticipă la dezvoltarea relaţiilor moldo-franceze.

Odată cu stabilirea relaţiilor diplomatice între cele două ţări au avut loc numeroase vizite şi schimburi la cel mai înalt nivel, care contribuie la dinamizarea şi aprofundarea relaţiilor politice moldo-franceze.

Nu mai puţin interes în studierea relaţiilor moldo-franceze prezintă vizita oficială din 28-30 ianuarie 1993 în Republica Franceză a primu­lui Preşedinte al Republicii Moldova Mircea Snegur. Acest eveniment a fost urmat, pe 28 iunie 1995, de o vizită de lucru în Republica Fran­ceză a Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, Petru Lucin- schi.

Relaţiile moldo-franceze sunt fortificate şi prin vizitele oficiali­lor francezi în Republica Moldova. Astfel, dialogul moldo-francez este fortificat prin vizita Preşedintelui Republicii Franceze, Jacques

Chirac, la Chişinău din septembrie 1998. Această vizită efectua­tă a fost un răspuns amical la vizita din septembrie 1997 la Paris a Preşedintelui Republicii Moldova Petru Lucinschi. Astfel, în cursul intrevederilor pe care le-a avut cu Lucinschi, şeful statului francez a afirmat „ataşamentul Franţei faţă de independenţa şi integritatea te­ritorială a Republicii Moldova”, precum şi „sprijinul pe care îl va acorda tranziţiei economice şi reformelor din această ţară”. Totodată, preşedintele francez şi-a reafirmat dorinţa de a vedea Republica Mol­dova ,,,în arhitectura europeană”, în conformitate cu Acordul de coo­perare cu Uniunea Europeană, semnat în 1994. În Republica Moldova Chirac a mai avut o întrevedere cu un grup de tineri vorbitori de limba franceză, prilej cu care a salutat apartenenţa Moldovei la ,,familia” statelor francofone [12].

În relaţiile moldo-franceze prezintă interes şi vizitele altor demni­tari înalţi. Astfel, în decembrie 1998 şi în iunie 2001 ministrul delegat cu Cooperare şi Francofonie, Charles Josselin, a efectuat două vizite în Republica Moldova. În 1999 au putut fi remarcate mai multe vizite ale autorităţilor moldave. Printre acestea pot fi menţionate vizita din septembrie a Prim-ministrului în exerciţiu pe atunci, Ion Sturza. De asemenea, importantă în fortificarea relaţiilor dintre Republica Mol­dova şi Franţa este vizita delegaţiei Parlamentului moldav, condusă de către Preşedintele acestuia de atunci Dumitru Diacov, la Paris din iunie 2000. În contextul analizei dimensiunii politice a relaţiilor mol- do-franceze, merită atenţie şi vizita Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Moldova Nicolae Dudău din octombrie 2001. Un pas im­portant în relaţiile moldo-franceze îl constituie întâlnirea din octom­brie 2002 la Beirut, în ajunul Summitului Francofoniei, a celor doi preşedinţi: Jacques Chirac şi Vladimir Voronin. Ministrul Agriculturii moldav a fost primit în septembrie 2005 de către omologul său fran­cez. În fortificarea dialogului moldo-francez merită atenţie vizita efec­tuată de Brigitte Girardin, ministrul delegat cu Cooperare, Dezvoltare şi Francofonie, la Chişinău la 21 martie 2006. Nu mai puţin relevantă este vizita din data de 30 octombrie, 2006 a viceprim-ministrului şi ministrului Afacerilor Externe din Moldova, A. Stratan.

Ţinând cont de schimbările fundamentale survenite în Europa în materie de securitate, Republica Moldova şi Republica Franceză îşi propun, ca prin intermediul Tratatului de înţelegere, prietenie şi co­operare să dezvolte şi să aprofundeze relaţiile pe plan militar, având discuţii regulate cu privire la concepţiile lor în domeniul dat. Cele două părţi decid să colaboreze în mod particular în cadrul Conferinţei cu privire la securitatea şi cooperarea în Europa, la menţinerea păcii şi la fortificarea securităţii în Europa, unindu-şi eforturile în vederea stabilirii între toate statele europene a relaţiilor de securitate. Prin in­termediul aceluiaşi Tratat cele două state conştientizează importanţa la scară mondială a problemelor ce ţin de protecţia mediului. Astfel, cooperarea lor în acest domeniu vizează prevenirea catastrofelor natu­rale şi a riscurilor tehnologice.