Dimensiunea politică a relaţiilor Republicii Moldova cu Germania

Republica Federală Germania a recunoscut independenţa Republi­cii Moldova la 14 decembrie 1991, iar relaţiile diplomatice au fost stabilite la 30 aprilie 1992. Deschiderea misiunilor diplomatice – a Ambasadei Republicii Federale Germania la Chişinău (la 2 noiem­brie 1992) şi a Ambasadei Republicii Moldova la Bonn (la 28 martie 1995) – a confirmat interesul ambelor ţări de a extinde şi aprofunda colaborarea bilaterală.

În perioada ce s-a scurs raporturile moldo-germane au evoluat sub semnul prieteniei şi bunei înţelegeri. Republica Moldova se bucură de sprijinul din partea Germaniei în cadrul organizaţiilor internaţionale şi europene, îndeosebi în procesul de realizare a reformelor democratice şi economice şi de integrare a ţării în structurile europene. Germania a jucat un rol important în ce priveşte aderarea Republicii Moldova la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, la Organizaţia Mon­dială a Comerţului şi invitarea ţării noastre la Conferinţa Europeană, de asemenea la elaborarea şi adoptarea Planului de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană.

Baza cadrului politico-juridic al relaţiilor moldo-germane o consti­tuie Protocolul cu privire la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Re­publica Moldova şi Republica Federală Germania semnat la Moscova la 30.04.1992. Astfel, în conformitate cu punctul 1 al Protocolului, Republica Moldova şi Republica Federală Germania stabilesc rela­ţii diplomatice începând cu ziua semnării acestui document. Conform punctului 2, relaţiile moldo-germane sunt ghidate de Convenţia de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relaţiile diplomatice. Ele cu­prind şi relaţiile consulare, care se călăuzesc de Convenţia de la Viena din 24 aprilie 1963. În acest context, reprezentanţele diplomatice ale ambelor state îndeplinesc şi funcţii consulare. De asemenea, în con­formitate cu punctul 3 al documentului, părţile vor face un schimb de ambasadori [8].

Un alt document de bază prin care sunt fortificare relaţiile mol- do-germane este Declaraţia comună privind principiile relaţiilor din­tre Republica Moldova şi Republica Federală Germania, semnată la Bonn la data de 11.10.1995. În conformitate cu art.1 al Declaraţiei, Republica Moldova şi Republica Federală Germania, având conştiinţa legăturilor lor culturale, economice, ştiinţifice şi umanitare din seco­lele trecute, a perioadelor de colaborare fructuoasă şi a schimburilor multiple dintre ele, păstrând, totodată, în memorie perioadele funestre ale istoriei europene mai recente, au convenit să stabilească o strânsă cooperare, prin care să contribuie la menţinerea păcii în Europa şi în întreaga lume, ceea ce corespunde intereselor şi năzuinţelor profunde ale popoarelor lor. Republica Moldova şi Republica Federală Germa­nia vor dezvolta relaţii de prietenie, bună vecinătate şi cooperare, con­ferind acestor relaţii o nouă calitate.

Părţile, conform documentului, şi-au reafirmat ataşamentul faţă de scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, principiile şi prevede­rile Actului Final de la Helsinki, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă, precum şi faţă de celelalte documente ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). De asemenea, în scopul edificării unei Europe unite, părţile semnatare reafirmă că respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a valori­lor umaniste, a statului de drept, a democraţiei şi legalităţii consti­tuie principii fundamentale în edificarea unei noi Europe. Republica Moldova şi Republica Federală Germania îşi vor dezvolta relaţiile în conformitate cu dreptul internaţional, pe baza respectării principiilor egalităţii, suveranităţii, integrităţii teritoriale, inviolabilităţii frontiere­lor, reglementarii pe cale paşnică a diferendelor, nerecurgerii la forţă şi la ameninţarea cu forţa, respectării drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Ele îşi re­afirmă răspunderea pentru consolidarea păcii, stabilităţii, securităţii în Europa şi se pronunţă pentru dezvoltarea convergentă a Europei, pentru ca ea să devină un spaţiu unitar al asigurării drepturilor omului, democraţiei şi legalităţii.

Părţile vor soluţiona eventualele diferende exclusiv prin mijloace paşnice. Ele se pronunţă pentru aplicarea fără rezerve a acestui prin­cipiu în relaţiile reciproce dintre toate statele membre ale OSCE. În acest scop, ele vor sprijini în cadrul OSCE şi al Consiliului de Coope­rare Nord-Atlantic eforturile şi iniţiativele ce contribuie la consolidarea securităţii în Europa şi la crearea unor structuri comune de securitate europeană. Nu mai puţin iteres prezintă şi prevederile art.4, conform cărora Republica Moldova şi Republica Federală Germania confirmă obligaţiile ce reies din documentele OSCE. De asemenea, părţile se pronunţă pentru întărirea de mai departe a OSCE. Ele îşi reafirmă ata­şamentul faţă de democraţie ca singura formă de guvernare legitimă. În conformitate cu prevederile art.5, statele semnatare pledează pentru promovarea politicii de neproliferare a armelor nucleare şi se pronunţă pentru consolidarea principiilor de drept internaţional pe care aceasta se bazează, în special a Acordului de neproliferare a armelor nucleare şi a regimului lor internaţional. Pentru amebele sstate este importan­tă respectarea şi aplicarea integrală a Convenţiilor privind reducerea şi limitarea armelor convenţionale şi a efectivelor armate, precum şi apli­carea măsurilor pentru crearea unui climat de securitate şi încredere. Ambele state pledează pentru continuarea negocierilor referitoare la controlul asupra înarmării în cadrul forului OSCE privind cooperarea în domeniul securităţii în scopul edificării unei ordini a securităţii coopera­te în spaţiul OSCE şi găsirii unor soluţii de control asupra înarmărilor şi noilor instabilităţi regionale. Părţile, conform documentului, se obligă să efectueze schimb de informaţii privind importul şi exportul armelor convenţionale în cadrul registrului ONU, să manifeste reţinere în tran­zacţiile cu armament şi echipament militar şi să prevină, prin sancţiuni împotriva unor persoane fizice şi juridice, transferul de „know-how” vizând armele de distrugere în masă. Un moment important stipulat în art.5 este faptul că Republica Federală Germania se declară dispusă să acorde asistenţă Republicii Moldova în crearea sistemului propriu de control al exporturilor. În scopul extinderii colaborării şi consolidării relaţiilor de prietenie, părţile vor sprijini dezvoltarea contactelor directe între cetăţenii lor, precum şi între organizaţiile obşteşti şi politice. De asemenea, statele intenţionează să simplifice procedurile administrative de realizare a contactelor de acest fel, ceea ce are o deosebită importanţă pentru cunoaşterea reciprocă şi consolidarea înţelegerii între popoarele celor două ţări (art.8). În conformitate cu art.12, Republica Moldova şi Republica Federală Germania vor conlucra în direcţia combaterii crimi­nalităţii organizate, terorismului internaţional, traficului de stupefiante şi a contrabandei, în special cu material nuclear şi valori culturale [4, p.73].

Din 2000 a început o nouă fază în relaţIile moldo-germane, în spe­cial după 2004, când a avut loc o nouă extindere a UE spre Est. Ger­mania, reieşind şi din amplasamentul său geographic, a început să-şi asume o responsabilitate mai mare, un rol mai important în regiune. Iar în 2007, după aderarea României şi Bulgariei, Republica Moldova a devenit chiar ţară vecină a UE, fapt ce a contribuit, în mare măsură, la creşterea interesului Germaniei pentru Republica Moldova [5].

Printre evenimentele existente în relaţiile moldo-germane o impor­tanţă deosebită a avut-o adoptarea de către Bundestag la 6 mai 2004 a moţiunii parlamentare ,,A sprijini calea spre reunificare şi democrati­zare în Moldova”, care stabileşte patru obiective cardinale ale politicii germane şi europene în raport cu Moldova: consolidarea în Moldova a democraţiei şi a statului de drept, dezvoltarea economică durabilă a ţării, soluţionarea conflictului transnistrean şi consolidarea şi aprofun­darea relaţiilor între Moldova şi UE. De asemenea, necesită a fi menţi­onată participarea experţilor din Germania la Misiunea Europeană de monitorizare şi control vamal şi de frontieră a hotarului moldo-ucrai- nean începând cu decembrie 2005.

Odată cu alegerile parlamentare din 2009 şi cu venirea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană, în relaţiile moldo-germane înce­pe o fază aparte. Dislogul activ moldo-german a inclus o componentă esenţială în ceea ce ţine de relaţia Republicii Moldova cu Germania. Un interes important al Germaniei faţă de Republica Moldova este cel de a o sprijini în soluţionarea conflictului transnistrean [5].

Contactele politice bilaterale au fost destul de intense şi producti­ve. Unul dintre cele mai importante evenimente a fost vizita oficială în Germania a Preşedintelui Republicii Moldova în 1995, în cadrul căreia au fost puse bazele juridice ale relaţiilor moldo-germane, fi­ind semnată Declaraţia comună privind principiile de colaborare între Republica Moldova şi Republica Federală Germania şi alte acorduri bilaterale. Dialogul politic a fost menţinut prin vizite reciproce ale di­feritelor delegaţii, care au contribuit esenţial la dinamizarea cooperării bilaterale.

Relaţiile bilaterale moldo-germane au fost în mod deosebit impul­sionate de vizita oficială în Germania a Preşedintelui Republicii Mol­dova Vladimir Voronin, în perioada 15-16 mai 2006, în cadrul căreia au avut loc întrevederi la Berlin cu Angela Merkel, Cancelar Federal, Norbert Lammert, Preşedintele Bundestagului, Michael Glos, Minis­tru Federal al Economiei şi Tehnologiei, şi Klaus Wowereit, Primar General al capitalei germane. De asemenea, Şeful Statului moldove­nesc a susţinut un discurs public în cadrul Fundaţiei Friedrich Ebert cu tema „Republica Moldova pe calea integrării europene”. La 16 mai delegaţia condusă de Preşedintele ţării s-a deplasat la Stuttgart, unde

V.Voronin a avut întrevederi cu Günther Oettinger, Prim-ministrul lan­dului Baden-Württemberg, Peter Straub, Preşedintele Parlamentului landului Baden-Württemberg, de asemenea a vizitat Asociaţia Nemţi­lor Basarabeni şi Compania Daimler Chrysler. In cadrul acestei vizite au fost semnate două documente bilaterale: Declaraţia privind inten­ţiile de cooperare între Ministerul Economiei şi Comerţului al RM şi Ministerul Federal al Muncii şi Protecţiei Sociale al RFG şi Protocolul privind schimbul Instrumentelor de ratificare a Acordului dintre RFG şi RM privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, sem­nat la 28 februarie 1994, precum şi Protocolul de amendament la acest Acord din 26 august 2003[14].

Un alt eveniment, care a marcat relaţiile dintre Republica Mol­dova şi Republica Federală Germania, este vizita oficială efectua­tă la 22 august 2012 de către Cancelarul Germaniei Angela Merkel în Moldova, la invitaţia Prim-ministrului Vlad Filat. Viitorul re­giunii transnistrene şi integrarea europeană a Republicii Moldo­va au fost temele principale discutate de cancelarul german Angela Merkel [11]. A.Merkel a pornit de la premisa istorică, declarând că din acest punct de vedere suntem foarte apropiaţi: ,,…mai mult de un secol, până la cel de al Doilea Război Mondial, în această regi­une au trăit germani şi au lucrat acest pământ fertil.ţările noastre cunosc şi experienţa amară a războiului, separării şi a dezbinării”. Angela Merkel şi-a asumat responsabilitatea istorică pentru politici­le germane (un exemplu demn de urmat şi pentru ruşi în dorinţa de a deveni un partener credibil), când a menţionat că „Moldova a avut de suferit, în special, în anii sumbri ai dictaturii Germaniei naţional- socialiste, care a adus un dezastru teribil în întreaga Europă”. In acelaşi timp, a accentuat complicitatea altor ţări (implicit a URSS) la aceste politici, când a spus că „şi după cel de al Doilea Război Mon­dial speranţa că suferinţele vor lua sfârşit a fost zădarnică. Au început noi represalii. Deportările în Siberia se aflau pe ordinea de zi”.

Ea a adus un nou suflu în politică prin afirmaţia că aceste experi­enţe trebuie şi vor fi pe viitor evitate, când a declarat că ,,alte state nu pot decide arbitrar destinul unor state terţe, după bunul lor plac.de asemenea, nu trebuie să lăsăm singure ţările acestei regiuni, care încă nu şi-au putut soluţiona problemele, şi să acceptăm sfere de influenţă”. Dânsa a reiterat faptul că Germania este pentru Republica Moldova unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali. Mai mult decât atât, întreprinderile germane, care sunt prezente în Moldova, contribuie sub­stanţial la modernizarea industriei, agriculturii şi infrastructurii prin introducerea celor mai bune practici şi know-how. Ele au reuşit să investească enorm aici şi să creeze numeroase locuri de muncă.

Cancelarul german a promis un ajutor financiar şi economic con­sistent pentru transformările europene, confirmând că „vom majora în acest an asistenţa noastră bilaterală de la 4,5 la 15 milioane de euro – ceea ce reprezintă o majorare de trei ori.de asemenea, noi contri­buim şi la fondurile europene acordate RM. Uniunea Europeană se angajează pentru anul viitor să acorde Republicii Moldova o asistenţă în valoare totală de 122 milioane de euro”. Niciun alt stat sau grup de state nu a mai făcut o asemenea ofertă generoasă R. Moldova.

Dar cel mai important, este, probabil, a anunţat A.Merkel, că „.am fost unanimi în încheierea unui plan de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize. Astfel, am găsit un compromis bun între securitate şi libertatea de mişcare. Pentru noi toţi, finalitatea rezidă în obţinerea unui regim fără vize”.

În cele din urmă, cancelarul german a dat asigurări că „Germania sprijină moldovenii de pe ambele maluri ale Nistrului în eforturile lor de a îmbunătăţi situaţia. Noi sprijinim integritatea teritorială şi suvera­nitatea Republicii Moldova, în cadrul frontierelor recunoscute pe plan internaţional, cu un statut special pentru Transnistria. Iar identificarea unei soluţii viabile pentru problema transnistreană şi apropierea Repu­blicii Moldova de Uniunea Europeană sunt procese care nu sunt con­tradictorii. Dimpotrivă, acestea sunt două feţe ale aceleiaşi monede”.

În condiţiile unui context extern extrem de complicat pentru R. Mol­dova, cu o Rusie în ascensiune după revenirea lui Putin, care a recă­pătat influenţa în Ucraina şi urzeşte strategii de a face acelaşi lucru în Moldova, cu o Românie profund destabilizată, ceea ce slăbeşte profund capacitatea Chişinăului de a se sprijini pe cel mai sincer aliat al său în traseul european, în condiţiile unei crize a Uniunii Europene în sine, ca- re-i afectează credibilitatea şi determină pesimism în asumarea unor res­ponsabilităţi suplimentare în Est (asta şi explică reacţia batjocoritoare a unei părţi a presei germane faţă de vizita cancelarului în R. Moldova), în condiţiile unei situaţii interne complicate din R. Moldova legate de pro­cesul de reformare şi orientare externă, mesajul A.Merkel este unul cru­cial de important, ce vine să susţină şi să întreţină eforturile clasei politi­ce şi ale societăţii moldoveneşti în aspiraţia de a deveni parte integrantă a civilizaţiei occidentale. Urmează acum ca factorii cu decizie politică de la Chişinău să-si asume plenar responsabilitatea acestor transformări până la capăt, căci suntem într-un moment de maxim suport din partea puterilor europene, care doresc cu sinceritate readucerea moldovenilor în sânul familiei europene [3]. Până în prezent au fost semnate 59 de acorduri bilaterale (în vigoare – 57), de documente adiţionale, care re­glementează practic toate domeniile de cooperare: politic, comercial- economic, juridic, financiar, transport, promovarea şi protejarea recipro­că a investiţiilor, cooperare tehnică, cultură şi ştiinţă etc. [16].