Piaţa internă europeană sperie companiile româneşti, dar încânta milioane de consumatori. Dincolo de aceasta imagine superficială se afla un spatiu economic ce şi-a demonstrat doar partţial eficienţa. Deocamdată, pentru romani, viitori membri ai Uniunii Europene, apropiata aderare şi integrare a economiei în piaţa comună a adus doar scumpiri. Privind însa dincolo de gardul ce ne desparte de vechile state membre, este lesne de văzut că pentru ele, a face parte din piaţa internă aduce şi a adus avantaje palpabile, nu doar promisiuni. Înfiinţata în 1992, consfinţită mai apoi prin Tratatul de la Maastricht, piaţa internă a Uniunii Europene, definită prin libertatea de mişcare a capitalurilor, serviciilor, produselor şi persoanelor, se manifestă în viaţa cotidiană a milioanelor de cetăţeni ai statelor membre prin scăderea preţurilor utilităţilor, produselor şi serviciilor. Spre exemplu, până în anul 1998 – moment al liberalizarii pieţei, tarifele din domeniul serviciilor de telecomunicaţii au scazut într-un ritm anual de 3%, pentru că ulterior ritmul ieftinirii să crească la 7% anual. Ultilităţile publice au fost, la rândul lor, ieftinite pentru consumatorii casnici. Comparativ cu 1996, o familie irlandeză economisea, in 2000, 28% din suma iniţială de plată, una spaniolă plătea cu 26% mai putin, iar o gospodarie din Grecia, cu 25% mai putin. Aceasta este jumatatea plină a paharului, de care milioanele de cetateni din statele central şi est-europene, membre sau viitoare membre ale Uniunii, nu vor beneficia prea curând. Lor le este deocamdată rezervată jumătatea goală a paharului, pentru ca nici una dintre cele patru libertăţi pe care se bazează piaţa internă nu funcţionează pe deplin. Comisia Europeană, organismul care face politicile şi are grijă ca acestea sa fie preluate şi implementate în ţările membre, mentionează in raportul sau asupra pieţei interne ca preţurile în Uniunea Europeană diferă semnificativ de la tară la tară, ca angajaţii europeni nu pot schimba cu uşurintă locul de muncă dacă acesta se afla în alta ţară decât cea de origine şi că pieţele naţionale ale statelor membre se autoprotejează de intruşii mai competitivi prin bariere netarifare dibaci concepute.
Cele patru libertati ale pietei comunitare râman încă un ideal.Cetătenii statelor membre întampina cele mai mari dificultăţi la recunoasterea calificarilor profesionale în alte tari membre UE decât cea de origine. Pentru întreprinderi, cea mai mare problemă o reprezintă vânzarea produselor pe pieţele statelor membre, altele decât cel de origine.Noile state membre nu au implementat legislaţia europeană în totalitate iar funcţionarea pieţei interne europene depinde de implementarea directivelor CE. Nici statele foste comuniste nu se grabesc sa facă pe deplin funcţional cadrul legislativ al UE.
Opinia statelor membre despre extinderea Uniunii Europene
Ultimul val de extindere a UE a creat, după cum arată cel mai recent Eurobarometru de opinie publică, un efect de domino: sprijinul pentru integrarea altor state a crescut semnificativ in interiorul Uniunii. Cetăţenii din Polonia, Lituania şi Slovenia susţin in proporţie de peste 70% aderarea tarilor candidate.
Opinia publică din vechile membre UE se declară în proporţie de 43% împotriva unei viitoare lărgiri, faţă de numai 37%, pro-extindere. Austriecii, germanii si finlandezii s-au pronunţat, în mare majoritate, ca nu doresc alte ţări membre in Uniune.
Dacă ei nu mai vor, în schimb noii cetăţenii UE sunt foarte convinşi ca susţin încă o extindere. Acum, noua Uniune Europeana a devenit, in procentaj de 53%, prietenoasă cu statele candidate.
De fapt, toţi indicatorii care ilustrează părerea cetăţenilor despre diferite chestiuni legate de contextul economic si politic al UE au crescut o data cu valul de integrare din mai 2004. Încrederea în Parlamentul European si Comisia Europeană au crescut cu trei sau patru procente, la fel şi gradul de susţinere pentru o constituţie europeană. În ceea ce priveşte ţara noastră, se pare că romanii îşi prevăd un viitor european idilic: la capitolul „imaginea Uniunii Europene”, procentul cetăţenilor care au o percepţie „total pozitivă” este de 76%, mai ridicat decât in orice alt stat. În schimb, opinia publică din Marea Britanie, Austria si Finlanda vede cu ochi buni UE numai in proporţie de o treime. Optimismul cetăţenilor din noile state membre se remarca şi când vine vorba de viitorul economic al tarii lor. Astfel, aceştia considera intr-o mai mare proporţie decât „veteranii” europeni ca în perioada următoare economia va merge mai bine. Aceasta datorita oportunităţilor pe care le identifica pe Piaţa Unică. Totuşi, mediul relativ instabil din care provin îi determină să fie destul de pesimişti în ceea ce priveşte bunăstarea personală. În schimb, cetăţenii UE-15 au aşteptări mai reduse referitor la performanţele economiei, dar sunt mai siguri pe bunăstarea proprie in perioada imediat următoare. In acelaşi timp, şomajul rămâne primul motiv de îngrijorare al cetăţenilor europeni, pe locurile următoare situându-se situaţia economică şi crimele.
