Religia, în anumite situaţii, poate deveni o sursă de conflict armat. 1. Condiţiile suficient necesare pentru transformarea religiei în factor de generare a conflictelor armate pot fi: existenţa într-un spaţiu, la un moment-dat, a unor puternice discriminări religioase; combinarea discriminărilor religioase cu cele etnico-culturale şi politice şi cu
decalajele economico-sociale; prozelitismul religios agresiv şi violent; fundamentalismul religios, cu precădere, islamic etc.
- Factorii care stimulează şi agravează conflictele religioase:
- Polaritatea sistemului politic (cristalizarea şi funcţionarea unei puteri centrale omnipotente şi exclusiviste).
- Instituţii politico-administrative slabe, ineficiente, corupte, nefuncţionale
- Gradul slab de materializare a coerenţei social-economice (decalaje sociale periculoase, grefate pe tribalism, regionalism, antagonisme etno-culturale şi religioase). Diferenţe de status.
- Slăbiciunile regimului democratic, ale societăţii civile şi anemica dezvoltare a spiritului public.
- Un grad ridicat de inamiciţie între grupările etno-religioase, între frontierele unui stat, între state sau între provincii din state diferite.
- Orizonturi de aşteptare lipsite de realism ale unor grupuri religioase ori etno-culturale şi religioase, cu percepţii nejuste ale oportunităţilor şi ameninţărilor.
- Degradarea sau prăbuşirea aşteptărilor unor grupuri etno-culturale şi religioase.
- h) Intervenţii externe (armate, politice, religioase, teroriste,
fundamentaliste) în state sau complexe religionale de securitate. - i) Tradiţia istorică.
- j) Voinţa de conflict a puterii sau a grupurilor sociale, etno-culturale şi religioase. În mediile academice se discută frecvent dacă voinţa de conflict trebuie introdusă sau nu în categoria condiţiilor necesare declanşării conflictelor.
- Factori inhibatori
- Regim politic democratic, pluralism etnic, religios şi cultural
- Putere centrală democratică şi administraţie publică eficientă
- Spirit public dezvoltat, societate civilă maturizată
- Coerenţă social-economică
- Status social stabil.
- Grad scăzut de inamiciţie între grupurile sociale din stat şi dintre state
- Tradiţia istorică
- h) Lipsa voinţei de conflict
- Scopuri şi obiective
- Pur religioase (cazuri izolate, întâlnite, în special, în interiorul unor arii cultural-religioase relativ unitare – în lumea islamică, de pildă, sau în zone în care se confruntă grupuri unitar-etnice, dar antagonist-religioase).
- Etnico-culturale, etnico-politice şi religioase (sunt predominante). De cele mai multe ori se vizează: obţinerea egalităţii etnico-religioase; obţinerea independenţei politice, exprimată de o ideologie religioasă; edificarea unei societăţi şi a unui stat fundamentalist religios; susţinerea unor „revoluţii religioase”
(islamică) şi combaterea „noilor imperialisme” prin mijloace teroriste şi de altă natură.
- Forme de conflict
- Acţiuni paramilitare inclusiv de tip gherilă sau „intifada”
- Acţiuni de tip terorist (intern şi internaţional)
- Război etno-religios clasic (Bosnia-Herţegovina)
- Acţiuni combinate (gherilă, terorism, război etno-religios clasic).
- Timp şi spaţiu
- În mediul rural, urban sau în ambele
- Pe spaţii strict limitate, în interiorul unui stat
- Pe spaţii largi, pe teritoriul mai multor state, la nivel regional sau global
- Limitate în timp
- Nelimitate în timp
- Gestionarea conflictelor
- Gestionarea politică internă, însoţită de reforme democratice (eficientă)
- Gestionarea politico-militară internă, preponderent violentă (ineficientă).
- Internaţionalizarea conflictelor şi gestionare internaţională, cu mijloace politice sau politico-militare inclusiv prin operaţii de pace. Tendinţa actuală este de elaborare a unor norme şi de creare a unor mecanisme internaţionale de prevenire, gestionare a conflictelor violente şi de reconstrucţie post-conflict.
