La doar cîtiva ani de la încheierea războiului rece, analistul Zbigniew Brzezinski, in lucrarea sa, devenita celebra, „The Grand Chessboard” („Marea tabla de sah) atrăgea atenţia că disputa pentru supremaţie se va muta în Asia Centrală.”Eurasia , constata acesta,este tabla de sah pe care se joaca lupta pentru suprematia mondiala”, deorece acesta urma să devină principalul bazin din care urma ca lumea dezvoltată tehnologic să se aprovizioneze cu energie.
Evenimentele care au avut loc în spaţiul caspic şi caucazian în ultimii ani ca si cele mai recente, care au ţinut mult timp prima pagină a principaleleor cotidiene din lume-disputa energetică ruso-ucraineană– , par sa confirme faptul că rivalităţile geopolitice sînt astăzi, tot mai mult, legate de controlul şi transportul resurselor energetice spre marii consumatoridar dar şi faptul că aceste rivalităţi nu se vor mai tranşa prin conflicte caracteristice paradigmei claussewitziene. Avantajele şi cîştigurile strategice nu vor mai fi cu necesitate, ca în secolele anterioare, rezultatul confruntărilor militare după cum nici pierderile de poziţii strategice în spaţii considerate vitale pentru diferite puteri nu le vor determina pe acestea să recurgă la război pentru a le cîştiga.
Extinderea UE şi a Alianţei Nord Atlantice au fost percepute de Moscova drept pierderi majore în ceea ce priveşte spaţiile de interes. Analiştii au apreciat că pentru Moscova, „revolutia portocalie” ucraineană a reprezentat o prima manifestare dintr-o serie de evenimente – o nota discordantă, depasită ca importantă numai de dizolvarea Uniunii Sovietice in decembrie 1991. Rusii au considerat prabusirea URSS drept momentul in care si-au pierdut imperiul si se tem ca „revolutia portocalie” ar putea ramîne in istorie drept momentul in care Rusia si-a pierdut in mod iremediabil imaginea de mare putere.
Ucraina este percepută de elita politică de la Kremlin, indiferent de culoarea sa politică, importanta pentru apărarea pe termen lung si supravietuirea statului rus. Nu este văzută ca o problema de apropiere etnica, desi partea de est a Ucrainei adaposteste cea mai mare comunitate ruseasca din lume ci una geostrategică. Astăzi, nu numai ca reprezinta nodul de tranzit al gazelor naturale rusesti catre Europa, ci si un punct de legatură pentru aproape toată infrastructura acesteia dintre Est si Vest. Se estimează că 93% din exportul de petrol şi gaze al Rusiei către Occident trece pe teritoriul ucrainean. Ucraina are, aşa cum aprecia Peter Zeihan un prestigios analist de la Stratfor, o centralitate care îi conferă un atuu important în disputa cu Moscova. Pe de altă parte trebuie menţionat faptul că această ţară dispune de a doua infrastructură de transport a gazelor, ca mărime , din Europa: 35 300 km de reţea cu o capacitate de transport de 29 de miliarde metri cubi de gaz.
Disputa din domeniul energetic ce a atins un maxim în primele zile ale noului an a avut în opinia celor mai mulţi analişti o miză politică foarte importantă. Kievul, considera Moscova, trebuie pedepsit pentru „glorioasa revolutie portocalie„, dar mai ales pentru apropierea de Occident in care s-a lansat in ultimul an. Armele cu care s-a desfăşurat acest război n-au fost cele clasice dar nu se poate spune că intensitatea confruntării a fost una mică sau medie deoarece miza nu a fost mică. Cu Ucraina pe orbita sa, Rusia isi mentine coerenta strategica si consideră că are o şansă de a-si recăpăta, in cele din urma, statutul de superputere. In absenta Ucrainei, statutul Rusiei in calitate de putere regională riscă sa devină precar, iar perspectiva dezintegrarii Rusiei poate părăsi tărîmul ridicolului pentru a intra în cel al posibilului.
“Atacul” lansat de la Kremlin s-a tradus in cererea ultimativă adresată nonşalant, dar nu mai putin amenintator, ca Ucraina să plătească de aproape cinci ori mai mult gazele pe care le importă.Presa occidentală a sesizat prompt caracterul politic al acestui război. Cotidianul “The Times” de exemplu, sublinia în una din esiţiile sale că în acest context gazele naturale reprezinta „arma politica” a Moscovei in cadrul „noului Razboi rece”, iar BBC aprecia că o putere crescindă a Gazprom-ului care poate fi comandată politic de la Kremlin inseamnă o creştere a influenţei geopolitice a Rusiei iar aceasta are deja o bogată experienţă din perioada războiului rece cînd a folosit cu succes această armă asupra blocului comunist Est european.
Această confruntare s-a purtat aparent în logica strategiilor de negogiere economică. Miza geopolitică şi impactul asupra arhitecturii relaţiilor de putere pe continentul european şi nu numai a fost dată de reacţiile geostrategice ale marilor actori consumatori de energie care au fost tot aparent pe fundalul disputei. Acelaşi analist de la Stratfor Peter Zeihan, ilustrează acest aspect cu impactul pe care îl poate avea această dispută asupra Germaniei. “In Germania, apreciază analistulamintit, mai mult decat in orice alt stat european, puterea se bazeaza pe pozitionarea geografica si pe forta economica. Avand in vedere forma mai putin buna in care se afla principalul mecanism aprobat pentru indeplinirea ambitiilor germane – Uniunea Europeana, Berlinul nu dispune de alte variante pentru a-si atinge interesele. In absenta resurselor energetice necesare avansarii economiei, Germania isi va mentine statutul de putere geopolitica lipsita de vigoare de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
După cum se cunoaşte criza a fost aplanată. În termenii jocului politic şi al jocului de imagine părţile implicate în dispută s-au declarat, fiecare ăn parte, nu numai cîştigătoare ci şi au afirmat că au tras învătămintele de rigoare. Premierul ucrainean Iuri Ehanurov a declarat de exemplu, că Ucraina a tras invătăminte din criza avută cu Moscova si că de acum inainte isi va reduce „intr-o maniera drastică consumul sau de gaze naturale”. „Concluzia este ca o reala independenta a Ucrainei nu este posibila decat in conditiile unei independente energetice”, a subliniat seful Guvernului de la Kiev in cadrul unei conferinte de presă.
Este rîndul analiştilor politici şi al specialiştilor în geopolitică şi geostrategie să tragă concluziile de rigoare şi să ofere expertiza necesară factorilor de decizie politică pentru ca statele să aibă reacţii potrivite la asemenea tip de confruntări de care lumea începutului de secol XXI nu va duce lipsă. Este tot mai puţin probabil ca în viitor să fie proiectată a strategie coerentă şi realistă în domeniul securităţii naţionale fără să fie identificate riscurile şi ameninţările majore la adresa securităţii energetice a comunităţilor umane şi mai ales fără să fie identificate soluţiile posibil de adoptat în asemenea tip de confruntări. Petrolul, gazele naturale , apa şi reursele de hrană vor deveni tot mai rare. Într-o stare de mare penurie, dacă nu se vor descoperi altenative viabile, statele vor căuta să controleze de bază şi să impună raţionalizări în utilizare. În aceste condiţii este posibil să crească potenţialul conflictual în relaţiile internaţionale şi numai încorporarea unor strategii de comunicare adecvate în strategiile de securitate vor putea să atenueze potentialul conflictual. Este posibil ca în asemenea situaţii panoplia zeului Marte să se îmbogăţească şi să se diversifice cu noi forme de conflict şi de criză ceea ce va impune noi soluţii şi adaptări ale armatelor.
La doar cîtiva ani de la încheierea războiului rece, analistul Zbigniew Brzezinski, in lucrarea sa, devenita celebra, „The Grand Chessboard” („Marea tabla de sah) atrăgea atenţia că disputa pentru supremaţie se va muta în Asia Centrală.”Eurasia , constata acesta,este tabla de sah pe care se joaca lupta pentru suprematia mondiala”, deorece acesta urma să devină principalul bazin din care urma ca lumea dezvoltată tehnologic să se aprovizioneze cu energie.
Evenimentele care au avut loc în spaţiul caspic şi caucazian în ultimii ani ca si cele mai recente, care au ţinut mult timp prima pagină a principaleleor cotidiene din lume-disputa energetică ruso-ucraineană– , par sa confirme faptul că rivalităţile geopolitice sînt astăzi, tot mai mult, legate de controlul şi transportul resurselor energetice spre marii consumatoridar dar şi faptul că aceste rivalităţi nu se vor mai tranşa prin conflicte caracteristice paradigmei claussewitziene. Avantajele şi cîştigurile strategice nu vor mai fi cu necesitate, ca în secolele anterioare, rezultatul confruntărilor militare după cum nici pierderile de poziţii strategice în spaţii considerate vitale pentru diferite puteri nu le vor determina pe acestea să recurgă la război pentru a le cîştiga.
Extinderea UE şi a Alianţei Nord Atlantice au fost percepute de Moscova drept pierderi majore în ceea ce priveşte spaţiile de interes. Analiştii au apreciat că pentru Moscova, „revolutia portocalie” ucraineană a reprezentat o prima manifestare dintr-o serie de evenimente – o nota discordantă, depasită ca importantă numai de dizolvarea Uniunii Sovietice in decembrie 1991. Rusii au considerat prabusirea URSS drept momentul in care si-au pierdut imperiul si se tem ca „revolutia portocalie” ar putea ramîne in istorie drept momentul in care Rusia si-a pierdut in mod iremediabil imaginea de mare putere.
Ucraina este percepută de elita politică de la Kremlin, indiferent de culoarea sa politică, importanta pentru apărarea pe termen lung si supravietuirea statului rus. Nu este văzută ca o problema de apropiere etnica, desi partea de est a Ucrainei adaposteste cea mai mare comunitate ruseasca din lume ci una geostrategică. Astăzi, nu numai ca reprezinta nodul de tranzit al gazelor naturale rusesti catre Europa, ci si un punct de legatură pentru aproape toată infrastructura acesteia dintre Est si Vest. Se estimează că 93% din exportul de petrol şi gaze al Rusiei către Occident trece pe teritoriul ucrainean. Ucraina are, aşa cum aprecia Peter Zeihan un prestigios analist de la Stratfor, o centralitate care îi conferă un atuu important în disputa cu Moscova. Pe de altă parte trebuie menţionat faptul că această ţară dispune de a doua infrastructură de transport a gazelor, ca mărime , din Europa: 35 300 km de reţea cu o capacitate de transport de 29 de miliarde metri cubi de gaz.
Disputa din domeniul energetic ce a atins un maxim în primele zile ale noului an a avut în opinia celor mai mulţi analişti o miză politică foarte importantă. Kievul, considera Moscova, trebuie pedepsit pentru „glorioasa revolutie portocalie„, dar mai ales pentru apropierea de Occident in care s-a lansat in ultimul an. Armele cu care s-a desfăşurat acest război n-au fost cele clasice dar nu se poate spune că intensitatea confruntării a fost una mică sau medie deoarece miza nu a fost mică. Cu Ucraina pe orbita sa, Rusia isi mentine coerenta strategica si consideră că are o şansă de a-si recăpăta, in cele din urma, statutul de superputere. In absenta Ucrainei, statutul Rusiei in calitate de putere regională riscă sa devină precar, iar perspectiva dezintegrarii Rusiei poate părăsi tărîmul ridicolului pentru a intra în cel al posibilului.
“Atacul” lansat de la Kremlin s-a tradus in cererea ultimativă adresată nonşalant, dar nu mai putin amenintator, ca Ucraina să plătească de aproape cinci ori mai mult gazele pe care le importă.Presa occidentală a sesizat prompt caracterul politic al acestui război. Cotidianul “The Times” de exemplu, sublinia în una din esiţiile sale că în acest context gazele naturale reprezinta „arma politica” a Moscovei in cadrul „noului Razboi rece”, iar BBC aprecia că o putere crescindă a Gazprom-ului care poate fi comandată politic de la Kremlin inseamnă o creştere a influenţei geopolitice a Rusiei iar aceasta are deja o bogată experienţă din perioada războiului rece cînd a folosit cu succes această armă asupra blocului comunist Est european.
Această confruntare s-a purtat aparent în logica strategiilor de negogiere economică. Miza geopolitică şi impactul asupra arhitecturii relaţiilor de putere pe continentul european şi nu numai a fost dată de reacţiile geostrategice ale marilor actori consumatori de energie care au fost tot aparent pe fundalul disputei. Acelaşi analist de la Stratfor Peter Zeihan, ilustrează acest aspect cu impactul pe care îl poate avea această dispută asupra Germaniei. “In Germania, apreciază analistulamintit, mai mult decat in orice alt stat european, puterea se bazeaza pe pozitionarea geografica si pe forta economica. Avand in vedere forma mai putin buna in care se afla principalul mecanism aprobat pentru indeplinirea ambitiilor germane – Uniunea Europeana, Berlinul nu dispune de alte variante pentru a-si atinge interesele. In absenta resurselor energetice necesare avansarii economiei, Germania isi va mentine statutul de putere geopolitica lipsita de vigoare de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
După cum se cunoaşte criza a fost aplanată. În termenii jocului politic şi al jocului de imagine părţile implicate în dispută s-au declarat, fiecare ăn parte, nu numai cîştigătoare ci şi au afirmat că au tras învătămintele de rigoare. Premierul ucrainean Iuri Ehanurov a declarat de exemplu, că Ucraina a tras invătăminte din criza avută cu Moscova si că de acum inainte isi va reduce „intr-o maniera drastică consumul sau de gaze naturale”. „Concluzia este ca o reala independenta a Ucrainei nu este posibila decat in conditiile unei independente energetice”, a subliniat seful Guvernului de la Kiev in cadrul unei conferinte de presă.
Este rîndul analiştilor politici şi al specialiştilor în geopolitică şi geostrategie să tragă concluziile de rigoare şi să ofere expertiza necesară factorilor de decizie politică pentru ca statele să aibă reacţii potrivite la asemenea tip de confruntări de care lumea începutului de secol XXI nu va duce lipsă. Este tot mai puţin probabil ca în viitor să fie proiectată a strategie coerentă şi realistă în domeniul securităţii naţionale fără să fie identificate riscurile şi ameninţările majore la adresa securităţii energetice a comunităţilor umane şi mai ales fără să fie identificate soluţiile posibil de adoptat în asemenea tip de confruntări. Petrolul, gazele naturale , apa şi reursele de hrană vor deveni tot mai rare. Într-o stare de mare penurie, dacă nu se vor descoperi altenative viabile, statele vor căuta să controleze de bază şi să impună raţionalizări în utilizare. În aceste condiţii este posibil să crească potenţialul conflictual în relaţiile internaţionale şi numai încorporarea unor strategii de comunicare adecvate în strategiile de securitate vor putea să atenueze potentialul conflictual. Este posibil ca în asemenea situaţii panoplia zeului Marte să se îmbogăţească şi să se diversifice cu noi forme de conflict şi de criză ceea ce va impune noi soluţii şi adaptări ale armatelor.
