Realizările Uniunii Europene în ultimele patru decade sunt remarcabile şi reflectă faptul că Uniunea Europeană tinde să nu mai poată fi încadrată în tiparele tradiţional folosite pentru descrierea organizaţiilor internaţionale. Natura supranaţională a Uniunii Europene devine un instrument ajutător în înţelegerea şi explicarea relaţiilor instituţionale dintre Uniune şi membrii săi.
Sistemul de guvernare a cunoscut numeroase dezvoltări în planuri diverse. UE a devenit un actor cu grad crescut de complexitate pe măsură ce impactul în creştere al politicilor sale a atras tot mai mulţi participanţi guvernamentali şi non-guvernamentali în procesul de formulare a politicilor, s-a extins pe mai multe niveluri, pe măsură ce nivelul sub-naţional a câştigat în importanţă, iar paternurile interacţiunilor supranaţional – naţional au fost diversificate. Totodatã, UE a devenit un proces cu mai multe faţete pe măsură ce au fost stabilite un număr în creştere de responsabilităţi, acest portofoliu extins fiind imposibil de realizat fără proceduri de luare a deciziilor în toţi pilonii şi fără statuarea unui principiu al flexibilităţii[1].
Spre deosebire de alte organizaţii internaţionale (interguvernamentale în ceea ce priveşte structura şi procesul intern), Uniunea Europeană poate fi privită din mai multe perspective drept actor supranaţional. Acest supranaţionalism rezidă în mare parte în puterile executive ale Comisiei Europene şi în puterile legislative ale Parlamentului European post-Maastricht şi post-Amsterdam.
Limita politicilor şi subiectelor / temelor abordate de UE este mai extinsă ca oricând. Politicile naţionale şi politicile europene sunt inextricabil corelate. Actorii politici naţionali operează la nivel european, iar politicile şi procedurile europene au un impact direct asupra scenei politice naţionale. Intensificarea integrării europene a impus tot mai mult o dimensiune europeană a acţiunilor şi politicilor actorilor statali.
Totodată, problematica identităţii internaţionale a UE poate fi relaţionată activităţii sale internaţionale, reţelei de relaţii create şi menţinute cu o serie de state, grupuri de state şi actori non-statali. Instrumentele sunt de tip procedural (bilateral, multilateral şi regionalizat), de transferare şi preluare. Accentul pe instrumentele folosite de Uniunea Europeană furnizează doar o viziune limitată asupra rolului şi importanţei UE pe plan internaţional. România consideră de importanţă crucială modalităţile de transmitere a mesajelor, instrumentele procedurale, cadrul stabil de desfăşurare a acestor instrumente, poziţia unitară a UE în acest cadru, procesul instituţional eficientizat de formulare a politicii[2].
Cele patru libertăţi fundamentale (mărfuri, persoane, servicii şi capital) constituie astăzi punctul nodal al politicilor Uniunii Europene şi fundamentul de pe care poate fi construită o nouă Europă. Agenda UE este dominată de continuarea reformei instituţionale şi reducerea aşa-numitului deficit democratic, introducerea monedei unice, reforma politicii agricole comune, co-finanţarea dezvoltării viitorilor membri ai UE, definirea rolului UE în plan global (incluzând impactul procesului de extindere spre Est, strategia de pre-aderare, dialogul trans-atlantic, relaţiile cu ţările vecine) etc. Aceste problematici sunt indirect relaţionate rolului politic extern al Uniunii, deşi anumite aspecte ale politicii sale externe ocupă un rol dominant.
Uniunea Europeană poate fi caracterizată ca actor individualizat al scenei internaţionale nu doar datorită politicii sale externe sau impactului acesteia, ci şi puterii economice şi rolului său geopolitic vital atât în plan european, cât şi internaţional. După concluzionarea Rundei Uruguay şi conturarea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Uniunea Europeană şi-a consolidat poziţia de actor cheie în acordurile comerciale internaţionale ţi a participat activ în economia mondială. După sfârşitul Războiului Rece, Uniunea Europeană a reuşit să-şi menţină o prezentă bine definită în multe arii ale sistemului comercial global şi în forumuri bilaterale şi inter-regionale.
[1] Vasile Puscaş-Identitatea internaţională a UE-http://www.mie.ro/_documente/info_integrare/romania_si_viit_europei/identitatea_internationala.htm
[2] Idem
