Instituţionalizarea PESC s-a făcut prin Tratatul de la Maastricht. După adoptarea acestui tratat, miniştrii de externe şi ai apărării ai UEO s-au întrunit în iunie 1992 la Petersberg de lângă Bonn, fosta capitală a Republicii Federale a Germaniei.
Declaraţia adoptată cu acest prilej, stabilea gama misiunilor pe care UEO (Uniunea Europei Occidentale) le va îndeplini: misiuni umanitare şi de salvare, de menţinere a păcii şi misiuni ale forţelor combatante pe timpul desfăşurării unor operaţii de management al crizelor. Aceste misiuni vor fi cunoscute de atunci până azi ca ‘tip Petersberg”.
Tratatul de la Amsterdam din 1997 a adoptat noul tratat al UE iar dimensiunea PESC a cunoscut noi dezvolt[ri. Atunci a fost creat postul de Înalt reprezentant pentru PESC.
Consiliul European a dobândit competenţe sporite în definirea orientărilor din domeniul securităţii şi apărării.
Prin tratatul de la Amsterdam, UE a preluat misiuni de tip Petersberg care au fost incluse în cadrul tratatului.
Un moment foarte important îl constituie Summit’ul franco-britanic de la Saint Malo din decembrie 1998, prin care cele 2 ţări au propus măsuri de dezvoltare al profilului UE în domeniul securităţii şi apărării[1].
Următoarea etapă a constituit-o Consiliul European de la Volm din iunie 1999, ce a adoptat un program de dezvoltare a acestei dimensiuni a UE, pentru securitate si apărare, printre care nominalizarea lui Javier Solana ca Înalt Reprezentant pentru PESC şi Secretar General al consiliului UE, funcţie ce o deţine şi azi, precum şi crearea unor structuri responsabile pentru gestionarea problematicii de securitate si apărare la nivelul UE: Comitetul Politic şi de Securitate(PSC), Comitetul Militar (EUMC) şi Statul Major Militar (EUMS).
Comitetul Politic al CPE se transformă, odată cu Tratatul de la Nisa (Articolul 25) în Comitetul Politic şi de Securitate (CPS). Acesta se ocupă de toate aspectele PESC, urmând să funcţioneze totodată şi ca „motor“ al PESC şi PESA. CPS ţine sub observaţie cursul evenimentelor internaţionale relevante pentru PESC/PESA (funcţie analitică), pentru a putea oferi Consiliului pe Probleme Generale (Consiliul Miniştrilor de Externe), pe baza analizei sale, recomandări în ceea ce priveşte elaborarea politicilor de urmat (pregătirea deciziei). În plus, CPS se asigură că politicile, asupra cărora s-a ajuns la un consens, sunt implementate (controlul implementării) şi constituie punctul de legătură în ceea ce priveşte schimbul de informaţii dintre diversele instituţii şi actorii implicaţi în structurile PESC/PESA — inclusiv NATO (funcţie de legătură). Această instituţie a cunoscut aşadar, prin Tratatul de la Nisa, o creştere evidentă.
Încă din iunie 2000 există o altă nouă instituţie civilă a PESC — Comitetul pentru aspectele civile ale administrării situaţiilor de criză. Acest Comitet funcţionează conform noului concept de securitate, ocupându-se de aspecte privind prevenirea crizelor şi elaborând planuri de soluţionare a situaţiilor de criză prin mijloace civile. Comitetul îşi înaintează propunerile CPS-ului. Şi Comisia este reprezentată în acest Comitet. Astfel este creată legătură cu pilonul UE, unde există deja potenţiale de administrare civilă a situaţiilor de criză.
Comitetul Militar reprezintă cel mai înalt for al Consiliului şi conduce toate activităţile militare. Faţă de CPS, el adoptă o funcţie de consultant pe probleme militare, oferind linii directoare Statului Major. CMUE este alcătuit din şefii de state majore din statele membre. Preşedinţia Comitetului este asigurată de un general sau amiral cu patru stele, numit de Consiliu pe termen de trei ani
Statul Major (SMUE) îndeplineşte — la fel ca CPS — funcţii de analiză şi planificare în vederea îndeplinirii Misiunilor Petersberg. Mai concret, acesta se ocupă cu alerta timpurie, estimarea situaţiilor şi planificarea strategică. Pentru a-şi putea îndeplini în mod eficient funcţiile, el întreţine relaţii permanente cu statele majore naţionale şi cu NATO. SMUE este o direcţiune generală în cadrul Secretariatului Consiliului şi are cca. 100 de angajaţi.
[1] referiri la apărare avem în TUE, art. B; art. J 4.
