După 1991 Statele Unite ale Americii au devenit cel mai important actor internaţional şi singurul în stare să facă faţă tendinţelor imperiale ale Rusiei, cu toate că nu şi-a propus un astfel de obiectiv strategic în relaţiile sale cu Republica Moldova. Mai mult ca atât, diplomaţia americană a permis Rusiei să-şi menţină prezenţa sa militară în regiune, evitând să abordeze în mod direct soluţionarea conflictului transnistrian. Una din cele mai importante realizări ale diplomaţiei SUA poate fi considerată Declaraţia OSCE de la Istanbul din anul 2002 şi condiţionarea respectării de către Rusia a angajamentelor luate de ratificarea Tratatului adaptat FACE17. Acesta reprezintă un mecanism de limitare a numărului de mijloace şi forţe militare, statele au dreptul să le desfăşoare pe un perimetru cuprins între Oceanul Atlantic şi Munţii Ural. Temându-se că SUA sau NATO ar putea transforma unele din fostele republici sovietice în avanposturi a bazelor lor militare, Rusia rămâne a fi deosebit de interesată în ratificarea Tratatului de către fiecare din statele-membre NATO. Or, aşa cum termenele-limită stabilite pentru retragerea armamentului şi a forţelor militare ruse din enclava separatistă transnistriană nu au fost respectate, iar situaţia internaţională s-a schimbat mult în ultimii ani, semnificaţia Tratatului FACE a scăzut cu mult. Acesta a devenit mai curând un instrument de justificare a poziţiilor militare ireconciliabile ale ambelor părţi.
Black Sea Basin Regional Profile: The Security Situation and The Region -Building Oppor-tunities, / Research Study 10 (April-June 2001), Edited by Institute for Security and International Studies, Sofia. http://www.isn.ethz.ch/isis/index.htm
După ce Memorandumul Kozak a fost prezentat autorităţilor de la Chişinău, Stephen Ra-demaker, Asistentul Secretarului de Stat responsabi pentru Controlul Armamentului „a subliniat poziţia SUA şi NATO faţă de ratificarea Tratatului FACE, şi anume că acesta nu poate fi ratificat atât timp cât Rusia nu îşi îndeplineşte angajamentele luate la Istanbul, inclusiv retragerea muniţiilor şi trupelor sale din Moldova”. După: Tailgunner, Joe Russia must remove Moldova troops for treaty – US, www.FreeRepublic.com
Din punct de vedere politic şi economic, SUA au influenţat într-un mod crucial dezvoltarea democratică şi reformarea economică a Moldovei. Asistenţa oferită de SUA în acest răstimp a condus la dezvoltarea societăţii civile şi formarea unei noi elite şi conştiinţe politice în Moldova. Adresările publice ale celor 4 Ambasadori americani din Moldova au un anumit impact politic, economic, intern şi extern, Cu toate că SUA nu s-au preocupat niciodată în mod serios de securitatea Republicii Moldova, diplomaţia americană s-a concentrat pe asigurarea dezvoltării economice şi stabilităţii regionale. Lait-motivul politicii sale externe în acest spaţiu este susţinerea tranziţiei democratice în scopul prevenirii hegemoniei ruse în regiune. În contextul extinderii NATO spre Est, situaţia în regiune s-a îmbunătăţit, ceea ce a permis Departamentului de Stat să propună noi strategii de securitate, inclusiv prin creşterea rolului Ucrainei ca o contrabalanţă a intereselor Rusiei în zonă. Dezvoltarea unui parteneriat strategic cu Ucraina reprezintă o modalitate destul de convenabilă pentru implicarea mai activă a SUA în această parte a lumii. De asemenea, Ucraina a obţinut o perspectivă mai clară de afirmare în cadrul GUAM, NATO şi chiar UE.
Republica Moldova ar avea de câştigat de pe urma schimbărilor geostrategi-ce din Europa de Est dacă va promova o politică mai activă în direcţia integrării euro-atlantice. În caz contrar, problemele legate de demarcarea şi securizarea frontierei sale de Est, nesoluţionarea problemei transnistrene, prezenţei militare ruse, etc. ar putea provoca în continuare instabilitate, izolare şi noi tensiuni în relaţiile cu statele învecinate – România şi Ucraina. Noile pericole cu care se confruntă SUA în lupta sa împotriva terorismului ar putea reprezenta un factor semnificativ pentru o abordare mai hotărâtă a problemelor regionale de securitate. În acest sens, nu este întâmplător faptul că SUA şi UE au fost acceptaţi în calitate de observatori în cadrului formatului de negocieri „5+2″, ceea ce le va permite să se implice direct în procesul de reglementare a diferendului trans-nistrian. Dacă în ceea ce priveşte rolul UE în acest proces nu există mari semne de întrebare, contribuţia pe care diplomaţia SUA este dispusă să şi-o aducă în noua sa postură de mediator rămâne încă destul de incertă. Indiferent de nivelul său de implicare, este evident că o prezenţă americană în zonă are un impact pozitiv, cât timp contrabalansează influenţa Rusiei în Republica Moldova.
