Interesul național este o categorie, care determină vectorii de dezvoltare a unui stat și a unui popor. Formularea interesului național presupune determinarea direcțiilor strategice de dezvoltare, identificarea mecanismelor pentru realizare și mobilizarea energiilor sociale pentru implementare. Interesul național determină cum un popor și un stat își concepe existența și ce măsuri sunt întreprinse pentru a asigura atît supraviețuirea, cît și dezvoltarea lor. Interesul național este catalizatorul dezvoltării, iar în condițiile cînd statul și poporul nu-l conștientizează, ele riscă să fie manipulate de alți actori, fapt, care se răsfrînge negativ asupra evoluțiilor lor.
Conceptul de interes național pentru prima dată se regăsește în enciclopedia britanică a științelor sociale editată în 1936 și fiind formulat de către Reildhold Niebur și Charls Beerd.
Acești cercetători l-au interpretat într-o manieră pozitivistă, fapt, care a pus începutul abordării realiste a conceptului de interes național.
Hans Morgenthau a aprofundat abordarea realistă subliniind că interesul național include 2 dimensiuni.
- Permanentă, care n este altceva dcît tendința unui stat către supraviețuire
- Variabilă, care depinde de o serie de factori, precum:
-așezarea geografică a statului
-caracterul elitelor politice
În accepția lui Motgenthau, interesul național se asociază cu interesul de stat, dat fiind că statul este recunoscut drept unic actor internațional. În acest sens, tradiția realistă presupune că interesul național este de caracter obiectiv deoarece reflectă o tendință eternă către supraviețuire.
Din altă perspectivă a caracterului liderilor politici și elitelor conducătoare, George Modelski consideră că interesul național este de caracter subiectiv deoarece reflectă stările de spirit ale liderilor politici. În acest sens, interesul național este variabil și puțin operațional deoarece pozițiile liderilor politici pot să se modifice în dependență de conjunctura internă și cea externă.
Dacă Hans Morgenthau susține că interesul național vizează politica externă date fiind tendințele către realizarea puterii, Jean Batist Duroselle exprimă părerea că interesul național ține de politica internă deoarece reflectă starea de lucruri din societate.
Dacă la Occident se consideră că interesul național și-a pierdut din operabilitate dat fiind că în spațiul comunitar au fost ridicate frontierele stricte în calea circulației libere a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor, în țările aflate în tranziție acest concept este definitoriu pentru a contribui la consolidarea statului și a societății. Republica Moldova nu și-a formulat într-un document oficial interesele sale naționale, însă acest termen se regăsește în mai multe documente, precum:
-concepția politicii externe (adoptată în 08 februarie 1995);
-doctrina militară, adoptată la 06 iulie 1995;
-concepția securității naționale, adoptată la 22 mai 2008
În aceste documente este scris că RM acționează în conformitate cu interesul său național, dar nu sînt specificate care-s.)
Interesele naționale ale RM sînt următoarele:
- Asigurarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
- Asigurarea dezvoltării economiei de piață competitive și a unui nivel decent de trai pentru cetățenii săi;
- Asigurarea suveranității, independenței și integrității statului unitar Republica Moldova;
- Asigurarea securității naționale (sînt 11 tipuri de securitate: geopolitică, militară, politică, economică, socială, demografică, informațională, ecologică, energetică, alimentară);
- Asigurarea vocației europene a poporului Republicii Moldova prin integrarea europeană și integrarea euro-atlantică.
