Vechea cooperare a BOR cu regimurile politice care s-au succedat, in special, cu regimul comunist declarat ateu, impune BOR o strategie bazata in principal pe invocarea valorilor nationaliste, apeland la cele doua atuuri pe care le are in raport cu alte culte din Romania: (1) principiul majoritatii: locul BOR este determinat de caracterul majoritar al cultului ortodox; (2) principiul esentialist – a fi roman inseamna a fi ortodox. In acelasi timp, temerea Ierarhiei ortodoxe de a fi subiectul criticilor publice o invita la un comportament ofensiv, care sa nu permita impunerea unui alt discurs teologic sau moral.
Un aspect demn de luat in seama cu privire la manifestarile nationaliste ale BOR este competitia acesteia cu Biserica Greco-Catolica. Nici o alta biserica nu constituie o atractie pentru un numar atat de mare de ortodocsi, comparativ cu BGC. In Transilvania, numerosi ortodocsi de astazi au fost greco-catolici (obligati sa-si schimbe religia, sub amenintare, in 1948) sau provin din familii greco-catolice. In ultimii ani, sate intregi si-au schimbat confesiunea in favoarea BGC. Un alt detaliu este presiunea asupra BOR, de a retroceda BGC patrimoniul pe care l-a luat in urma interzicerii greco-catolicilor. Problematica confesionala ascunde, astfel, mari interese materiale . Alt factor ar fi traditia greco-catolica a unuia dintre partidele importante de dupa 1989, PNTCD, ceea ce a pus obstacole cvasimonopolului exercitat de catre ortodoxie in arena politica .
La toate acestea se adauga faptul ca Biserica Greco-Catolica a reprezentat un factor cultural si politic esential pentru crearea constiintei nationale si pentru realitatea actuala a statului roman. Prin contrast, numeroase luari de pozitie luate in istorie de catre conducerea BOR au fost impotriva tendintelor care au dus la crearea Romaniei moderne. Exista mai multe exemple pe care militantii greco-catolici le amintesc nu fara o anumita satisfactie. Astfel a fost reactia Bisericii Ortodoxe din Transilvania la initiativa Partidului National Roman, de a introduce in programul sau, cu ocazia conferintei de la Sibiu/1881, lupta pentru independenta Transilvaniei si impotriva politicii de deznationalizare a maghiarilor. Mitropolitul ortodox Miron Romanul a dezavuat prin circulara de la 11 iunie 1881 hotararea conferintei de la Sibiu, iar in primavara 1884 a luat initiativa infiintarii „Partidului Moderat Roman” care sa militeze pentru statu quo .
In „Circulara episcopilor ortodocsi romani din Ardeal” (nr. 2602/1916, din 8/12 septembrie 1916/Oradea Mare) emisa in momentul intrarii Romaniei in razboiul care va duce la obtinerea Transilvaniei, episcopii ortodocsi isi manifestau solidaritatea cu Ungaria . Ei se exprimau in felul urmator: „Romania, careia fiinta i-a dat patria noastra Ungaria…, in chip perfid a ridicat armele contra Patriei noastre si a inaltatului imparat…” etc. .
Se poate spune, in concluzie, ca unul din factorii cei mai importanti care se opune astazi, in Romania, tendintei Ierarhiei ortodoxe de a controla viata sociala si a o influenta in adancime pe cea politica ramane Biserica Greco-Catolica. In acest context sunt cu atat mai de inteles eforturile sistematice ale BOR de identificare a sa cu „identitatea romaneasca” si promovarea intereselor sale prin nationalism. Traditia formalizata si prin Constitutia din 1923, care acorda Bisericii Ortodoxe statut de biserica nationala a fost invocata chiar la inceputurile regimului comunist, cand patriarhul Justinian a cerut: „o biserica puternica nationala, care sa cuprinda in sanul sau tot clerul si tot poporul roman din scumpa noastra patrie” . National-comunismul lui Nicolae Ceausescu a oferit acestei tendinte un cadru larg de afirmare.
Astazi aura nationalista insoteste majoritatea actiunilor publice, cu diferite ocazii si in diferite moduri: mesaje pastorale, declaratii si actiuni publice ale clerului ortodox, publicatiile BOR. Alaturi de pozitiile reprezentantilor „oficiali” ai Bisericii Ortodoxe, semnale extrem de semnificative sunt date de catre organizatii create sub egida BOR. Acestea sunt folosite pentru campanii pe care Sinodul nu si le poate asuma el insusi. De aceea, analistul trebuie sa dea o atentie speciala unor astfel de organizatii.
In fruntea lor se afla Asociatia Studentilor Crestini-Ortodocsi din Romania, aflata sub ascultare stricta fata de Patriarhie. Un tip de actiune specifica pentru mentalitatea ASCOR este scrisoarea deschisa adresata presedintelui Romaniei, cu ocazia votarii in cele doua Camere ale Parlamentului a unui amendament care inlocuieste art. 30 al Legii investitiilor . Prin acesta se oferea investitorilor straini posibilitatea de a cumpara pamant pe teritoriul romanesc. Conform Scrisorii deschise, adoptarea amendamentului insemna o „contradictie cu intreaga politica romaneasca de pana acum care a protejat pamantul romanesc prin legi scrise sau nescrise”; plasarea Romaniei „in postura umilitoare a unui stat incapabil sa opuna cea mai mica rezistenta partenerului strain”; lipsa unor „legiuiri de protectie a pamantului va genera grave disfunctionalitati la nivelul intregii societati romanesti”; se va declansa „operatiunea de acaparare strategica a pamantului, fie de catre reprezentantii statelor cu interese directe in zona, fie de catre centrele religioase de propaganda si prozelitism” etc.
Un model-tip al nationalismului ortodox asumat de catre BOR il ofera publicatia Icoana din adanc, lunar „de atitudine crestin-ortodoxa, teologie, cultura si arta”. In numarul din noiembrie 1997, revista lunara promova un memoriu care condamna:
1) alinierea legislatiei romanesti la legislatia continentala unica (aceasta fiind legislatia Consiliului Europei dar si a altor organisme internationale, autorii militand pentru reglementari imanent romanesti);
2) renuntarea la Basarabia si la Bucovina (autorii exprimandu-se impotriva aderarii la NATO si la Uniunea Europeana);
3) acordarea de drepturi cetatenesti neconditionate imigrantilor (pe care ii numeste „deseuri sociale ale Asiei, Africii si Americii”);
4) acordarea minoritatilor a ceea ce autorii numesc „privilegii”;
5) adoptarea unei legi care permite cumpararea pamantului de catre straini (ducand la pericolul de a „ne vinde tara”);
6) subordonarea economica capitalului strain (o referire la libertatea investitiilor, privatizare etc.);
7) presiunea exercitata asupra culturii romane de modelele lansate in America, Franta etc. (numita „presiunea imperiului”);
8) liberalismul ateu, haosul drepturilor – dreptul la expresie, opinie, informare etc.;
9) transformarea Romaniei in campul de actiune a propagandei cultelor schismatice s.a.m.d.
Conform revistei scoase sub binecuvantarea patriarhului Teoctist si de un Colegiu condus de Prea Sfintitul Teodosie Snagoveanul, politicile enumerate ar duce la „anihilarea spiritual religioasa a unuia dintre putinele centre crestine”.
Manifestarea cea mai impresionanta a Bisericii Ortodoxe Romane, in directia unui nationalism capabil sa arunce tara intr-o explozie religioasa a avut loc la chemarea arhiepiscopului Vadului, Feleacului si Clujului, Bartolomeu Anania. In luna martie 1997, acesta a organizat o procesiune religioasa de circa 2000 de preoti si seminaristi, la Cluj, in semn de protest fata de retrocedarea, catre BGC, in urma unei sentinte judecatoresti, a bisericii episcopale „Schimbarea la fata”. Dupa un impresionant mars in tacere, prin oras, importantul lider religios a tinut un discurs amenintator, vorbind despre „dezbinarea religioasa si dezbinarea unitatii de constiinta a neamului romanesc si in special a celui din Transilvania. Dezbinarea se naste din ura si naste ura. Iar noi suntem in pragul unei dezbinari si mai mari, adica cea veche, vindecata in buna parte prin preotimea si poporul nostru , risca sa se adanceasca din nou. Si nu ne gandim doar la noi, la Biserica, ne gandim la intregul neam romanesc… In ultima vreme, valuri de vrajmasie se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe Romane si printr-insa impotriva neamului romanesc” (subl.mea). Discursul face o referire explicita la folosirea fortei desi, desigur, in termeni esopici: „Vreau sa stie toti, si prieteni si neprieteni, ca suntem in picioare si ca vom sta de veghe si ca pumnului sau batei ii vom opune crucea. Dar e bine sa se stie ca, de azi, crucea noastra va fi ferma. Ii invit sa nu profite de smerenia ortodoxa.” Identificarea ortodoxiei cu neamul romanesc si amenintarea celor care se opun dominatiei acestora, inclusiv prin acte de justitie, nu au fost prima data enuntate de catre Ierarhia ortodoxa. Dar niciodata, pana in martie 1997 lucrul acesta nu a fost urmat cu o astfel de demonstratie de forta si cu o astfel de sfidare a autoritatilor statului de drept.
Discursul mitropolitului are o extraordinara asemanare stilistica cu discursul lui Slobodan Milosevici, din 28 iunie 1989, din „Campul Mierlelor”/Pristina, locul unde s-a sarbatorit 600 de ani de la Batalia de la Kosovo (Kosovo Polje), unde regatul Serbiei medievale a fost invins de Imperiul Otoman, ceea ce a deschis secole de servitute a sarbilor, dar si lupta de eliberare nationala. „La sase secole [dupa batalia de la Kosovo Polje] suntem din nou antrenati in batalii si dispute. Nu sunt batalii cu arme, dar acest lucru inca nu poate fi exclus” . Dupa cum remarca Misha Glenny, mesajul adresat slovenilor, croatilor, musulmanilor, albanezilor si macedonenilor era foarte simplu: uitati cat de usor se pot mobiliza peste 1 milion de sarbi . La adunarea respectiva erau prezenti „un ciudat amestec de comunisti, crestini ortodocsi si monarhisti cu un singur lucru in comun – toti erau sarbi” .
Spiritul actiunii mobilizatoare a lui Bartolomeu Anania a fost acelasi: nationalismul definit pe baza religioasa (aici, nationalismul ortodox); instrumentarea maselor. Strategia aceasta a asigurat, in Iugoslavia, victoria lui Milosevici, dar in acelasi timp a dus la dezastrul Federatiei. Comparatia este cu atat mai relevanta cu cat manifestarea si dezvoltarea pluralismului in Romania – impotriva vointei evidente a celor care au ajuns la putere in aceasta perioada de schimbari si evolutie irezistibila spre mecanisme democratice – a avut o asemanare frapanta cu cazul iugoslav .
Iata deci un complex de situatii care fac in general, din nationalismul romanesc, un factor extrem de periculos pentru stabilitatea interna si cu semnificatie pentru relatiile internationale ale Romaniei, in particular, ale celor regionale. Biserica Ortodoxa Romana constituie unul dintre cele mai serioase si mai impredictibile resurse ale acestui
